Plângere contravenţională. Sentința nr. 64/2013. Judecătoria HÂRLĂU

Sentința nr. 64/2013 pronunțată de Judecătoria HÂRLĂU la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 825/239/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA H.

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 64/2013

Ședința publică de la 21 Ianuarie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE O. M.

Grefier M. D.

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta I. G. M. și pe intimat I.P.J. IAȘI, având ca obiect plângere contraventională

Dezbaterile, asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de_ fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când în aceeași componență instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 21.05.2012 sub nr._ petenta I. G. M. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 09.05.2012 emis de către intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Iași.

În motivarea plângerii, petenta a arătat în esență că nu se face vinovată de cele reținute în sarcina sa, întrucât manevra a fost efectuată ca urmare a faptului că autoturismul de poliție din fața sa se deplasa cu o viteză foarte mică și, la un moment dat, chiar a semnalizat dreapta, cum că ar vrea să oprească. Mai mult decât atât, pe sectorul respectiv de drum nici nu se afla vreun indicator sau marcaj cu semnificația „depășirea interzisă”.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

Prin întâmpinarea depusă la data de 17.09.2012 prin serviciul Registratură (f. 23), intimatul a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.

În motivare, a arătat că procesul-verbal de contravenție a fost în mod legal și temeinic întocmit.

În drept a indicat prev. OUG nr. 195/2002.

La termenul din 17.09.2012 (f. 22) instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială cu martora F. O. L. (f. 32) pentru petentă.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 09.05.2012 de către un agent constatator din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Iași (depus în copie la f. 15), petentei i s-a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 350 lei pentru săvârșirea contravenției prev. și sancționate de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 respectiv pentru faptul că, la aceeași dată, conducând autoturismul marca Subaru cu nr. de înmatriculare_ pe . din orașul H., jud. Iași, a efectuat în dreptul „Clubului Copiilor H.” manevra de depășire neregulamentară, încălcând marcajul longitudinal continuu ce desparte sensurile de mers în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”.

De asemenea, petentei i s-a aplicat și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, luându-se măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere.

Petenta a refuzat semnarea procesului-verbal de contravenție, menționând că nu sunt adevărate cele reținute în sarcina sa.

Examinând cu prioritate legalitatea actului în litigiu, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prev. sub sancțiunea nulității de OG. nr. 2/2001, iar fapta a fost corect încadrată din punct de vedere juridic.

Astfel, conform art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002 constituie contravenție și se sanctionează cu amenda prevazută în clasa a II-a de sanctiuni și cu aplicarea sancțiunii contraventionale complementare a suspendarii exercitarii dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, savarsirea de catre conducatorul de autovehicul a următoarei fapte: „nerespectarea regulilor privind depășirea”.

Cât privește temeinicia, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

În această ordine de idei, în practica instanțelor s-a arătat că a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.

Cât privește susținerile petentei în sensul că pe sectorul respectiv de drum nu se află indicator „depășirea interzisă” și nici marcaj longitudinal axial continuu, acestea sunt infirmate de materialul probator administrat în cauză, respectiv înregistrarea video depusă la f. 26 (unde se vede marcajul continuu de pe axul drumului, marcaj care într-adevăr este mai șters, dar cu toate acestea vizibil) ce se coroborează cu adresa nr. 7/03.01.2012 depusă de Orașul H. – Serviciul Poliție Locală (f. 40) și care confirmă că pe respectivul sector de drum se află marcaj axial continuu.

De asemenea, nici împrejurarea că autovehiculul de poliție ar fi circulat în fața sa cu o viteză redusă și ar fi semnalizat dreapta nu este de natură a înlătura caracterul contravențional al faptei, contestatoarea având obligația de a reduce în mod corespunzător viteza până la finalizarea sectorului de drum cu depășirea interzisă sau să aștepte până mașina din fața sa oprea pe partea dreaptă și, apoi să-și continue drumul.

În acest context, ținând cont că pe parcursul judecății petenta nu a făcut în niciun fel dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție (deși, potrivit art. 1169 C. civ. raportat la art. 129 alin. 1 teza finală C. pr. civ., îi revenea această probă), instanța constată că actul constatator a fost în mod temeinic încheiat.

Cât privește proporționalitatea sancțiunii, instanța amintește că art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ permite judecătorului să aprecieze inclusiv acest aspect în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată.

Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), precum și pe art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”).

În acest context, se reține că amenda aplicată este disproporționată în raport de circumstanțele concrete în care a fost săvârșită fapta – respectiv faptul că autoturismul de poliție circula, într-adevăr, cu o viteză foarte mică, aspect confirmat atât de martora F. O. L., f. 32, cât și de înregistrarea video depusă la dosar - și de gradul de pericol social redus al faptei – dat fiind împrejurarea că petenta a efectuat manevra de depășire cu o viteză redusă și care să îi permită evitarea unui posibil accident.

Astfel, având în vedere că amenda contravențională trebuie să aibă nu numai un scop sancționatoriu, dar și un scop preventiv, precum și unul educativ, instanța urmează a înlocui sancțiunea amenzii contravenționale aplicată contravenientei prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 09.05.2012 cu sancțiunea avertismentului, apreciind că petenta nu va mai repeta această faptă chiar și fără aplicarea unei amenzi.

De asemenea, instanța atrage atenția petentei asupra pericolului social al faptei săvârșite, chiar redus fiind, și îi recomandă ca, pe viitor, să se conformeze dispozițiilor legale în materie.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte plângerea formulată de petenta I. G. M., domiciliată în B., .. 2, ., ., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul Județean de Poliție Iași, cu sediul în Iași, .. 6, jud. Iași.

Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 350 lei aplicată prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 09.05.2012 cu sancțiunea avertismentului.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 21.01.2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

Red. O. M.

Tehn. M. D.

4 ex./23.01.2013

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 64/2013. Judecătoria HÂRLĂU