Acţiune în constatare. Sentința nr. 1030/2013. Judecătoria HUNEDOARA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1030/2013 pronunțată de Judecătoria HUNEDOARA la data de 14-06-2013 în dosarul nr. 2256/243/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA HUNEDOARA
CIVIL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1030/2013
Ședința publică de la 14 IUNIE 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: H. C. -D.
GREFIER:C. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamantul M. D. in contradictoriu cu paratele S.C. V. R. S.A. si S.C. V. R. S.A.-SUCURSALA HUNEDOARA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul asistat de av. P. C. cu delegatie de substituire a mandatarei reclamanților, av. V. G. și av. U. A. A., în substituirea mandatarului pârâtelor av. O. C. F..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Potrivit disp. art. 131 N. C.proc.civ., instanța din oficiu a verificat competența și s-a declarat competentă general, material și teritorial pentru soluționarea cauzei în conformitate cu disp. art. 107 și art.94 N. C.proc.civ.
Av. U. A. A., în substituirea av. O. C. F., pentru pârâte, depune delegație de substituire iar av. P. C. depune delegatie de substituire a mandatarei reclamanților, av. V. G..
Instanța acordă cuvântul mandatarilor părților cu privire la probațiune.
Mandatarul reclamanților, av. P. C. solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Av. U. A. A., în substituirea av. O. C. F. solicita încuviințarea probei cu interogatoriul reclamanților.
Mandatarul reclamantului, av. P. C. arată că se opune admiterii probei cu interogatoriul reclamantului, întrucât nu este o cerere pertinentă și concludentă solutionarii cauzei, prin înscrisurile depuse la dosar fiind lămurite toate aspectele.
Instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei de reclamant, prin mandatar în conformitate cu art. 255 alin.1 N. C.proc.civ., considerând-o legală, pertinentă si concludentă soluționării cauzei.
Instanța respinge proba cu interogatoriul reclamantului ca nefiind necesara pentru soluționarea procesului in sensul art. 255 alin. 1 N. C.proc.civ.
Mandatarii partilor arată că nu mai formulează alte cereri, nu mai au alte probe de propus și solicită cuvântul în fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe excepția prescripției dreptului material la actiune al reclamantului pentru a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc pentru o perioada mai mare de trei ani fata de data introducerii actiunii, cât și asupra fondului cauzei.
Av. U. A. A. solicită admiterea excepției prescripției dreptului material la actiune al reclamantului pentru a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc pentru o perioada mai mare de trei fata de data introducerii actiunii, pentru motivele arătate în întâmpinare.
Mandatarul reclamantului, av. P. C. solicită respingerea excepției prescripției dreptului material la actiune al reclamantului pentru a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de comision de risc pentru o perioada mai mare de trei fata de data introducerii acțiunii,
Pe fondul cauzei, av. P. C. solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Solicita cheltuieli de judecata și depune în acest sens chitanța nr.227/14.06.2013 în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu avocat.
Av. U. A. A. solicită, pe fondul cauzei, respingerea acțiunii, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecata.
Instanța, în temeiul disp. art. 394 N.C.pr.civilă declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin actiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Hunedoara, la data de 08.05.2013, sub nr._, reclamantul M. D. a solicitat instantei de judecata, în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. Romania S.A. și S.C. V. Romania S.A. - Sucursala Hunedoara, ca prin hotararea judecatoreasca pe care o va pronunta:
1. Sa constate existenta clauzelor abuzive din convenția de credit nr._/18.02.2008 incheiata intre reclamant si parata S.C. V. Romania S.A. - Sucursala Hunedoara, clauze care sunt continute de:
- pct. 5 lit. a) Comisioane din capitolul Condiții speciale si pct. 3.5 din Condiții generale ale convenției de credit menționate referitor la comisionul de risc, redenumit comision de administrare credit.
- pct. 3.5 “comisionul de risc” din capitolul Condiții generale.
Sa constate existenta clauzelor abuzive din actul aditional nr. 1/24.08.2010 la convenția de credit nr._/18.02.2008, clauza care este conținuta de:
-art. 3 pct. 5 lit. a) privind ,,comisionul de administrare credit”.
2. Sa fie obligata pârâta S.C. V. Sucursala Hunedoara, să elimine din convenția de credit nr._/18.02.2008 si din actul adițional la aceasta, clauzele abuzive enumerate mai sus.
3. Să fie obligate pârâtele sa restituie reclamantului suma de 5781 CHF achitata de acesta cu titlu de comision de risc, redenumit comision de administrare, in perioada martie 2008-ianuarie 2012, si in continuare pana la inlaturarea clauzelor abuzive si la recalcularea planului de rambursare.
Să fie obligate pârâtele sa plateasca reclamantului dobânda legală aferentă sumei care se va restitui, începând cu data platii și până la achitarea integrală a acesteia.
Reclamanta solicita obligarea paratelor la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezentul proces.
În motivarea actiunii reclamantul a aratat că a încheiat cu parata S.C. V. R. S.A. - Sucursala Hunedoara, conventia de credit nr._/18.02.2008, pentru suma de 27.000 CHF, pentru o perioadă de 288 luni.
S-a aratat că la pct. 5 lit. a) din capitolul Condiții speciale se prevede un comision de risc de 0,1 % aplicat la soldul creditului, platibil lunar in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a conventiei de credit.
Se arata că la pct. 3 lit. a) din capitolul Condiții speciale se prevede o rata a dobanzii fixe curente de 4,25 puncte procentuale pe an.
Reclamantul apreciază ca prin aceste clauze contractuale prestabilite de imprumutator, fara a exista posibilitatea pentru reclamant de a modifica, inlatura sau negocia vreuna din aceste clauze, reclamantul este plasat pe o pozitie inegala fata de institutia bancara, ori clauzele contractuale trebuie sa fie conforme cu legea, cu ordinea publica si cu normele de convietuire sociala, iar acele clauze care nu indeplinesc aceste conditii sunt lovite de nulitate.
Reclamantul arata că a garantat împrumutul acordat de Bancă, cu garanții reale imobiliare care depășesc valoarea creditului, asa incat perceperea unora dintre comisioane este ilicită și necuvenită. Mai arată că, riscul deprecierii garanției este suportat, de asemenea, de împrumutat, Banca beneficiind de o garantie care nu este justificata.
Se mai arata in acțiune ca intrucat clauzele privind perceperea comisionului de risc sunt lovite de nulitate absoluta, este lipsita de cauza juridica si obligația de achitare a sumelor cu acest titlu.
Reclamantul mai arata ca, clauzele pe care le considera abuzive sunt contrare Legii nr. 193/2000.
Actiunea a fost intemeiata in drept pe disp. art. 35 N.C. pr.civ., art. 1341-1344 cod civil și pe prevederile Legii nr. 193/2000.
In probațiune reclamantul a depus la dosar inscrisuri, si anume: conventia de credit nr._/18.02.2008 (f. 9-19), actul adițional nr. 1/24.08.2010 la convenția de credit nr._/18.02.2008 (f. 20-25), plan de rambursare credit (f. 26-31).
Actiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în temeiul art. 15 lit. j) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și de plata timbrul judiciar in temeiul art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Parata S.C. V. R. S.A. a depus întâmpinare (f. 37-39) prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantului pentru a solicita restituirea sumelor achitate cu mai mult de trei ani fata de data introducerii actiunii, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătându-se ca toate clauzele contractuale au fost negociate iar conținutul lor a fost stabilit de comun acord de către părți.
Parata arata ca, clauzele invocate nu creează un dezechilibru intre drepturile si obligațiile parților.
In continuare parata face o detaliere a conținutului clauzelor cu privire la care se solicita prin acțiune sa se constate caracterul abuziv, invocand caracterul legitim al acestora.
In ce priveste clauzele prevazute la art. 3.5 din Conditiile generale se arata ca nu sunt abuzive intrucat reclamantul le-a cunoscut si acceptat la incheierea contractului, ca, comisionul de risc a fost inclus in D., iar acest comision, rata anuala a dobanzii si toate taxe si comisioane au fost prevazute distinct in conventia de credit pentru ca imprumutatul sa cunoasca din ce este formata dobanda anuala efectiva (D.), iar intrucat reclamantul a fost de acord cu dobanda anuala efectiva, a acceptat si acest comision de risc care este un cost al creditului.
În drept au fost invocate Legea nr. 193/2000, Directiva 93/13/CEE.
In probațiune parata a solicitat proba cu interogatoriul reclamantului, proba care a fost respinsa de instanța ca nefiind necesara soluționării cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Pârâta S.C.V. Romania S.A., a invocat exceptia prescripției dreptului material la actiune reclamantului pentru a solicita restituirea sumelor achitate cu mai mult de trei ani fata de data introducerii actiunii.
Potrivit art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 – privind prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Potrivit disp. art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, termenul prescripției este de 3 ani.
De asemenea, conform art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar conform art. 12 din același decret, în cazul când un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită.
Normele care reglementează prescripția extinctivă aplicabile in speța, sunt imperative.
Reclamantul solicită obligarea pârâtelor la restituirea sumelor reținute cu titlu de comision de risc în perioada martie 2008 – ianuarie 2012, si in continuare pana la inlaturarea clauzelor abuzive si la recalcularea planului de rambursare.
Actiunea a fost introdusă la Judecătoria Hunedoara la data de 08.05.2013, prin urmare, se constată că pentru perioada martie 2008 – aprilie 2010 sunt prescrise pretențiile reclamantului cu privire la sumele achitate cu titlu de comision de risc, asa incat se va admite excepția prescripției dreptului material la actiune al reclamantului in ce priveste sumele respective, și se va respinge cererea având ca obiect aceste pretenții, ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, se retine ca reclamantul M. D. a încheiat cu parata S.C. V. R. S.A. - Sucursala Hunedoara, conventia de credit nr._/18.02.2008, pentru suma de 60.000 CHF, pentru o perioadă de 300 luni.
La pct. 5 lit. „a” din secțiunea Condiții Speciale si la pct. 3.5 din Condițiile Generale a fost stabilit un comision de risc de 0,22% aplicabil la soldul creditului, plătibil lunar in zilele de scadența, pe toata perioada de derulare a convenției de credit.
Prevederile legale instituite de Codul civil din 1864 in cuprinsul art. 969 conferă putere de lege contractelor legal incheiate, ceea ce înseamnă ca legea recunoaște forța deplina doar in cazul contractelor care au fost legal întocmite si semnate.
Potrivit art. 948 Cod civil din 1864, condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt capacitatea de a contracta, consimțământul parților, un obiect determinat si licit, o cauza licita si morala. Conform art. 968 Cod civil din 1864, cauza este ilicita atunci când este contrara legii si ordinii publice.
In cazul de fata cauza contractului sinalagmatic încheiat intre parți cuprinde doua componente si este diferita pentru fiecare contractant. Pentru institutia bancara, scopul proxim, imediat este reprezentat de restituirea creditului, iar scopul mediat, motivul determinant al încheierii contractului este obținerea de profit. Pentru împrumutați scopul imediat îl constituie obținerea unei sume de bani, iar scopul mediat este folosirea acestora in interes personal.
Cauza contractului, pentru a fi valabila, trebuie sa fie licita si morala. Potrivit art. 14 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate intre comercianți si consumatori, consumatorii prejudiciați prin contracte care au fost încheiate cu încălcarea prevederilor prezentei legi, au dreptul de a se adresa organelor judecătorești. In concluzie, încheierea unui contract cu încălcarea prev. Legii 193/2000, face ca acel contract sa aibă o cauză ilicită, ceea ce atrage nulitatea absoluta a contractului.
Analizând clauzele contractuale denunțate ca fiind abuzive de către reclamant, raportat la considerentele de drept dezvoltate anterior, instanța constata ca scopul mediat al încheierii contractului din punctul de vedere al Băncii îl reprezintă obținerea de profit, Banca urmărind aceasta finalitate chiar cu riscul nerespectării legii. Contractul de credit incheiat intre parti consta ., ale cărui clauze nu au putut fi negociate de reclamant, întregul contract fiind impus in forma respectiva de Banca.
Conform prev art. 4 din legea 193/2000 prin care a fost transpusa Directiva 84/450/CE, o clauza contractuala care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Împrejurarea ca anumite aspecte ale contractului sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea legii pentru restul contractului, iar daca o evaluare globala a acestuia evidențiază ca a fost prestabilit unilateral de către comerciant, iar acesta pretinde ca, clauzele au fost negociate, este sarcina sa să prezinte probe in acest sens. In cauza dedusa judecații nu s-a făcut dovada ca, clauzele menționate in acțiune ar fi fost negociate de către Banca împreuna cu reclamantul, iar faptul ca ambele parți au cunoscut la data semnării întinderea obligațiilor cuprinse in contract, nu înseamnă ca respectivul contract a fost negociat, din moment ce clientul nu a avut posibilitatea de a modifica prin negociere anumite clauze.
In ceea ce privește comisionul de risc prevăzut la pct. 5 lit. a din Condițiile Speciale si pct. 3.5 din Condițiile Generale ale contractului, s-a stabilit ca pentru creditul acordat se va aplica un comision de risc in valoare de 0,22% pe luna, clauze care prin raportare la prevederile Legii nr. 193/2000 apar ca abuzive din următoarele considerente:
La art. 3 pct. 5.1 lit. a) din actul adițional nr. 1/24.08.2010 la convenția de credit nr._/18.02.2008 se prevede un comision de administrare credit de 0,22% pe luna.
Comisionul de risc este incomplet si insuficient definit, Banca limitându-se la a stabili ca reprezintă o suma care se percepe lunar, procentual la soldul creditului, pentru punerea la dispoziție a creditului. Nici in Condițiile generale la pct. 3.5 nu se realizează o definire mai clara a acestui comision. Nu se prevede astfel criteriul in funcție de care se stabilește valoarea procentuala a comisionului, care este necesitatea practica a perceperii acestei sume lunar, având in vedere ca suma reprezentând credit a fost pusa la dispoziție, integral, o singura data. In plus nu sunt identificate riscurile pe care Banca și le asumă si pe care, in consecința, ar trebui sa le suporte, daca aceste riscuri sunt continue, daca au caracter de permanență, sau pot apare numai in anumite situații, care sunt aceste situații si criteriile de evaluare a lor. Pe de alta parte, creditele sunt prevăzute cu garanție reala imobiliara, dublata de o polița de asigurare cesionata in favoarea băncii, astfel ca din punct de vedere al riscului de neplata banca este garantata mai mult decât satisfăcător.
Totodată pentru punerea la dispoziție a sumei de bani si utilizarea acesteia de către debitori Banca percepe dobânda, lunar pana la rambursare, alături de dobânda curenta fiind prevăzute si o . dobânzi penalizatoare si alte comisioane, menționate în condițiile generale ale convenției la secțiunile 3 -costuri, secțiunea 4- plăți, secțiunea 5 – plăți efectuate cu întârziere, secțiunea 6- rambursări anticipate, secțiunea 7 –obligațiile părților, secțiunea 8-scadența anticipată, secțiunea 9-garanții, secțiunea 10 - costuri suplimentare.
Prin urmare se constata ca riscurile pe care Banca si le asumă pe perioada derulării contractului sunt de fapt asigurate încă de la început, in aceste condiții putându-se chiar aprecia ca nu exista riscuri in sarcina Băncii, astfel ca nu se justifica nici perceperea unui comision in acest sens. Eventualele costuri pe care Banca le suporta pentru procurarea sumelor si punerea la dispoziție a acestora către clienți, sunt elemente exterioare contractului.
Conform principiului bunei-credințe care trebuie să cârmuiască convențiile legal făcute între părți, un risc în derularea unei convenții trebuie asumat de fiecare dintre participanții la raportul juridic si trebuie sa fie suportat in același mod de ambele parți, ori in situația de fata se constata ca toate riscurile sunt suportate de către debitori. A nu se pierde din vedere aspectul ca si debitorii își asuma o . riscuri pe perioada derulării contractului, care nu sunt suportate de Banca, acestea fiind tot in sarcina lor. Echitatea si echilibrul contractual al parților nu sunt astfel corect reprezentate in cadrul acestor contracte de credit, fiind reținute in sarcina debitorilor o . costuri, intre care si comisionul de risc, pentru care nu exista o definiție clara si o justificare legitima si corecta, creându-se astfel un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, sub aspectul riscurilor potențiale asumate de aceasta în acordarea creditului.
Chiar și Directiva europeană în această materie nr. 48/2008 din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori, prevede că Băncile trebuie să respecte legislația europeană și națională în domeniul protecției consumatorilor, care conține norme imperative, obligând Băncile la o anumită conduită prudentă, diligentă și oarecum prietenoasă, evident, în limitele legii, față de consumatori, evitându-se orice fel de diferende și litigii potențiale.
Așa fiind, de regulă, în contractele de credit bancar cu consumatori împrumutați, nu doar Banca este cea care are drepturi, consumatorul împrumutat persoană fizică având doar obligații, ci fiecare dintre părți are drepturi și obligații corelative, iar corolarul drepturilor Băncii nu îl mai reprezintă, în mod necesar și sine qua non, obligațiile debitorului, persoană fizică.
Persoana fizică consumator are drepturi legale și contractuale de sine stătătoare, inclusiv, între altele, dreptul de a negocia clauzele contractului de credit bancar, ținându-se cont de prevederile legale imperative, care apără interesele consumatorilor.
Art. 6 din Legea 193/2000 prevede următoarele: clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua. Acest articol nu reprezintă altceva decât transpunerea efectelor nulității absolute in cadrul Legii 193/2000, deoarece nulitatea reprezintă o sancțiune care lipsește actul juridic de efectele contrare normelor juridice edictate pentru încheierea sa valabila.
Deoarece art. 14 din Legea 193/2000 face trimitere la Codul civil si la Codul de procedarea civila, instanța apreciază ca cererea reclamanților este întemeiata existând un caz de nulitate absoluta parțială a contractului, care este dat de caracterul abuziv al unor clauze contractuale ce se sancționează cu desființarea acelor clauze si restituirea prestațiilor efectuate.
La judecarea cauzei se va avea in vedere si interpretarea pe care a dat-o CJCE articolului 6 din Directiva 93/13/CEE a Consiliului din 5 aprilie 1993, articol ce a fost transpus de art. 6 din legea 193/2000. astfel in cauza C-243/08 (Pannon GSM Zrt vs E. Sustine G.) si cauza C-240/98 (Murciano Quintero), Curtea a stabilit ca art. 6 trebuie interpretat in sensul ca o clauza contractuala abuziva nu creează obligații pentru consumator si nu este necesar ca respectivul consumator sa fi contestat in prealabil cu succes o astfel de clauza. Instanța naționala are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze de îndată ce dispune de elementele de drept si de fapt necesare, iar atunci când considera ca o astfel de clauza este abuziva nu o aplica.
F. de toate argumentele expuse, instanța apreciază ca Banca prin includerea clauzelor denunțate de reclamant ca fiind abuzive, in cuprinsul contractului de credit încheiat cu acesta, au fost încălcate prevederile Legii 193/2000, clauzele respective fiind lovite de nulitate absoluta.
Nulitatea lipsește de cauza juridica in mod retroactiv obligația de achitare a sumei reprezentând comisionul de risc. De fapt, aceste sume reprezintă o plata nedatorata, care constituie temeiul obligației de restituire a acestor prestații bănești. Contractul încheiat intre parți nu este un contract cu executare succesiva, ci un contract încheiat uno ictu. Astfel parata si-a executat dintr-o data si imediat, obligația de a pune la dispoziția reclamantului suma solicitata, acestuia revenindu-i obligația corelativa de a restitui suma la termenele scadente convenite. Aceasta modalitate convenționala de rambursare nu schimba natura juridica a contractului si nici a obligației de restituire – înțelegând prin aceasta o plata in accepțiunea art. 1092 Cod civil din 1864, ca executare voluntara a unei obligații. In privința invocării de către parata a imposibilității uneia dintre parți de a returna folosința asigurata de cealaltă parte, instanța constata ca echivalentul folosinței este reprezentat de dobânda si nu de comisionul de risc.
Susținerea paratelor ca art. 4 al Directivei 93/13/CEE a exclus prețul contractului de la controlul caracterului abuziv, nu este fondata întrucât comisionul de risc nu face parte din prețul contractului. Banca avea obligația de a-si constitui provizioane de risc de credit conf. art. 11 din Regulamentul BNR nr. 5/2002, care se va realiza prin includerea pe cheltuieli a sumei reprezentând nivelul necesarului de provizioane specifice de risc de credit. Având in vedere ca aceste provizioane sunt incluse pe cheltuieli, ele cad in sarcina Băncii, ele nu constituie venituri si nu pot fi percepute de la împrumutat. Din punct de vedere fiscal provizioanele sunt deductibile la calculul profitului impozabil, iar unitățile financiare au posibilitatea sa suporte astfel de provizioane si implicit eventualele pierderi, pentru care s-a realizat constituirea lor, nefiind justificata încasare de sume cu aceeași destinație de la împrumutați. In plus, parata avea si posibilitatea de a încheia un contract de asigurare a creditului, dar in pofida acestor posibilități, parata a preferat sa transfere toate riscurile in sarcina clientului, cu toate ca din punctul de vedere al acestuia riscurile erau acoperite încă de la semnare, prin garanție imobiliara si contract de asigurare cesionat Băncii.
Chiar si in situația in care s-ar considera ca acest comision este parte componenta a prețului, el nu este supus excepției prev de art. 4 din Directivă din moment ce nu este definit in mod precis in cuprinsul contractului.
In consecința, se constata ca sunt abuzive clauzele privind comisionul de risc redenumit comision de administrare, prevăzute la pct. 5 lit. a din Condițiile Speciale, pct. 3.5 din Condițiile Generale ale contractului, la art. 3 pct. 5.1 lit. a) din actul adițional nr.1/24.08.2010 la convenția de credit nr._/18.02.2008.
In concluzie, instanța reținând aplicabilitatea prevederilor legale mai sus menționate, va admite în parte acțiunea formulata de reclamant si in consecință va constata existenta clauzelor abuzive din convenția de credit nr._/18.02.2008 incheiata intre reclamant si parata S.C. V. Romania S.A. - Sucursala Hunedoara, clauze care sunt continute de:
- pct. 5 lit. a) Comisioane din Condițiile speciale ale convenției si pct. 3.5 din Condițiile Generale ale convenției referitor la comisionul de risc.
- pct. 3.5 „comisionul de risc” din Condițiile generale ale convenției.
Va constata existenta clauzei abuzive din actul aditional nr. 1/24.08.2010 la convenția de credit nr._/18.02.2008, clauza care este continuta de:
-pct. 3 pct. 5.1 lit. a) privind ,, comision de administrare credit”.
Va desființa clauzele contractuale menționate mai sus.
Va desființa „planul de rambursare credit” in ceea ce privește clauzele menționate.
Va obliga paratele sa plătească reclamantului sumele achitate de acesta cu titlu de comision de risc, redenumit comision de administrare, în perioada mai 2010-ianuarie 2012.
Va obliga pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei datorate, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv cu data de 08.05.2013 și până la achitarea integrală a acesteia.
Va respinge în rest acțiunea formulată de reclamant.
Potrivit art. 453 din Noul Cod de procedura civila, se vor obliga paratele să plateasca reclamantului suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la actiune al reclamantului in ce priveste sumele solicitate a i se restitui, achitate cu titlu de comision de risc, redenumit comision de administrare, pentru perioada martie 2008 – aprilie 2010, constată că sunt prescrise pretențiile reclamantului cu privire la aceste sume și respinge cererea având ca obiect aceste pretenții, ca fiind prescrisă.
Admite în parte acțiunea precizata formulată de reclamantul M. D. cu domiciliul in localitatea Hunedoara, ., județul Hunedoara, în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. Romania S.A. cu sediul în București, sector 2, Șoseaua P., nr. 42, . 10 și S.C. V. Romania S.A. - Sucursala Hunedoara cu sediul in Hunedoara, ., . Hunedoara, și în consecință:
Constată existenta clauzelor abuzive din convenția de credit nr._/18.02.2008 incheiata intre reclamant si parata S.C. V. Romania S.A. - Sucursala Hunedoara, clauze care sunt continute de:
- pct. 5 lit. a) Comisioane din Condițiile speciale ale convenției si pct. 3.5 din Condițiile Generale ale convenției referitor la comisionul de risc.
- pct. 3.5 „comisionul de risc” din Condițiile generale ale convenției.
Constată existenta clauzei abuzive din actul aditional nr. 1/24.08.2010 la convenția de credit nr._/18.02.2008, clauza care este continuta de:
-pct. 3 pct. 5.1 lit. a) privind ,, comision de administrare credit”.
Desființează clauzele contractuale menționate mai sus.
Desființează „planul de rambursare credit” in ceea ce privește clauzele menționate.
Obliga paratele sa plătească reclamantului sumele achitate de acesta cu titlu de comision de risc, redenumit comision de administrare, în perioada mai 2010-ianuarie 2012.
Obligă pârâtele să plătească reclamantului dobânda legală aferentă sumei datorate, începând cu data introducerii acțiunii, respectiv cu data de 08.05.2013 și până la achitarea integrală a acesteia.
Respinge în rest acțiunea formulată de reclamant.
Obliga paratele să plateasca reclamantului suma de 2.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu avocat.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecatoria Hunedoara.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 14.06.2013.
Președinte,Grefier,
H. C. D. C. M.
H.C.D./C.M. 25 iunie 2013
5 EX.
| ← Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 1248/2013.... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 295/2013. Judecătoria... → |
|---|
