Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 03-09-2013 în dosarul nr. 21556/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 03 Septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. T.
GREFIER N. Z.
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petent B. F. și pe intimat I. IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care relevă instanței faptul că pentru acest termen de judecată procedura este legal îndeplinită, precum și faptul că intimatul a depus la dosarul cauzei, prin C. Registratură al Judecătoriei Iași, documentația ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție . nr._/20.01.2013.
Având în vedere că la dosarul cauzei a fost depusă documentația ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție . nr._/20.01.2013, contestat de către petent, instanța dispune vizionarea înregistrării video captată pe CD-ul înaintat de agentul constatator, la acest termen de judecată.
Instanța procedează la vizionarea CD-ului depus la dosar ca mijloc de probă de către intimatul I. Iași - Serviciul Poliției Rutiere.
În urma vizionării înregistrării video, instanța apreciază ca fiind inutilă soluționării cauzei proba testimonială constând în audierea martorului G. A., propus de către petent, motiv pentru care revine asupra acestei probe, respectiv nu se va mai proceda la audierea martorului.
În temeiul art. 244 N.C.P.C, instanța, socotindu-se lămurită, declară terminată cercetarea procesului.
În baza art. 394 N.C.P.C, față de solicitarea părților de judecare a cauzei în lipsă, declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. la data de 15.03.2013, petentul B. F. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.01.2013, prin care fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei și avertisment, ca netemeinic și nelegal. Prin sentința civilă nr. 9114/11.06.2013, Judecătoria C. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, plângerea fiind înregistrată pe rolul prezentei instanțe la data de 05.07.2013, sub dosar nr._ .
În motivarea plângerii, petentul a învederat instanței faptul că la data de 20.01.2013, a fost oprit de către organele poliției rutiere la ., acestea reținând în sarcina sa depășirea vitezei legale cu 43 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză la 60 km/h. Petentul arătat că agentul constatator care a întocmit procesul-verbal nu este operatorul radar care a înregistrat presupusa depășire a vitezei legale, acestuia fiindu-i comunicate prin stație datele autovehiculului condus de către petent, existând inițial o aparentă confuzie în sensul identificării autoturismului înregistrat de aparatul radar.
S-a mai menționat că, apreciind că s-a produs o eroare în privința sancționării sale, precum și că, în mod nejustificat, agentul constatator nu a permis consemnarea punctului de vedere al acestuia, petentul a refuzat semnarea procesului-verbal contestat. În cuprinsul plângerii, petentul a invocat drept motive de nulitate a procesului-verbal, faptul că acesta este ilizibil, precum și faptul că nu a fost comunicat în termenul legal, fiind încălcate dispozițiile art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001, acesta fiind întocmit la data de 20.01.2013 și comunicat la 27.02.2013.
S-a precizat, de asemenea, că nu au fost respectate dispozițiile art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare al OUG nr. 195/2002 ce prevăd obligația agentului constatator, în situația dată, de a încheia procesul-verbal potrivit modelului prevăzut în anexa 1D, nefiind astfel menționat în cuprinsul acestuia . numărul mijlocului tehnic cu care s-a înregistrat contravenția. S-a mai arătat că nu au fost respectate normele de metrologie legală NML 021-05, ce stabilesc, în cuprinsul cerințelor 4.1 – 4.3 că măsurătorile realizate cu ajutorul cinemometrelor nu pot constitui probe dacă au fost efectuate în condiții de ceață, ploaie, ninsoare sau furtună, întrucât la momentul la care se presupune că a fost înregistrat circulând cu viteza de 103 km/h condițiile erau de ninsoare, cer acoperit și umiditate.
În drept, au fost invocate dispozițiile OUG nr. 195/2002 și OG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și a probei testimoniale cu martorul G. A., fiind anexat, procesul-verbal . nr._/20.01.2013.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor raportat la art. 15 lit. i din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, respectiv art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, acte normative aplicabile în considerarea datei formulării plângerii.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare la data de 23.04.2013, invocând, pe cale de excepție, necompetența teritorială a Judecătoriei C., solicitând, în consecință, declinarea competenței în favoarea Judecătoriei Iași, iar pe fondul cauzei respingerea plângerii contravenționale formulate ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravențiilor ca legal și temeinic, precum și obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În motivarea întâmpinării, a învederat instanței că petentul a fost sancționat prin procesul-verbal . nr._/20.01.2013 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 și art. 99 alin. 1 pct. 16 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 20.01.2013 a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe DE 58, iar la km 64 a fost înregistrat de aparatul radar cu viteza de 103 km/h pe un sector de drum cu limită de viteză de 60 km/h, arătând, de asemenea, că autoturismul în cauză avea plăcuțele cu numerele de înmatriculare murdare.
În dovedire, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, planșe fotografice și înregistrarea video, fiind depuse la dosarul cauzei, următoarele: raportul agentului constatator, atestatul operatorului radar, verificarea metrologică a aparatului radar, CD și planșe fotografice cu înregistrarea contravenției.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 148, art. 205, art. 315 NCPC, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, proba cu planșe fotografice, precum și proba cu înregistrarea video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 20.01.2013, petentul B. F. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei și 9 puncte-amendă, reținându-se că la data menționată, pe DN 58, la km 64, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 103 km/h, aspect constatat cu ajutorul cinemometrului radar montat pe autoturismul cu nr. de înmatriculare_, fapta anterior menționată constituind contravenție potrivit art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2001 privind circulația pe drumurile publice.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Mijloacele tehnice omologate și verificate metrologic sunt dispozitive destinate măsurării vitezei (art. 6 pct. 20 teza 2 din OUG. nr. 195/2002), iar conform pct. 3.5.1. din Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/23.11.2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/14 iulie 2009, înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea, valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia.
Din cele arătate mai sus, instanța constată că cinemometrul radar utilizat de către reprezentantul intimatului la măsurarea vitezei și înregistrările efectuate cu ajutorul acestuia îndeplinesc cerințele metrologice și tehnice, precum și cerințele de conținut prevăzute de normele legale care reglementează acest domeniu, aspect relevat de buletinul de verificare metrologică (f. 14) și de înregistrarea video (f. 11).
De asemenea, în buletinul de verificare metrologică, sunt menționate datele cinemometrului, precum și faptul că aparatul radar poate efectua măsurători în regim staționar sau în regim de deplasare (f. 14), iar operatorul radar este atestat ca operator PYTHON II (f. 13).
În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia aparatul radar prezintă o marjă de eroare de 4% la măsurarea vitezei de deplasare a unui autovehicul, instanța reține faptul că Anexa 1 la Norma de metrologie legală NML nr. 021-05, Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre), stabilește, în art. 1, cerințele metrologice și tehnice pe care trebuie să le îndeplinească cinemometrele utilizate la măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor pe drumurile publice, în scopul aplicării prevederilor legislației rutiere, referindu-se atât la cinemometrele care funcționează numai în regim staționar, cât și la cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare a autovehiculului pe care sunt instalate. În acest sens, cu privire la cerințele metrologice, în art. 3 lit. c, sunt prevăzute erorile maxime tolerate pentru măsurarea vitezei în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționează atât în regim staționar, cât și în regim de deplasare, eroarea maximă tolerată în regim staționar, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată fiind de +/- 3 km/h pentru viteze până la 100 km/h, respectiv +/- 3% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. În regim de deplasare, pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de +/- 4 km/h pentru viteze până la 100 km/h, respectiv +/- 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h.
Având în vedere dispozițiile Ordinului Biroului Român de Metrologie Legală nr. 301/23.11.2005 privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05, astfel cum a fost modificat prin Ordinul Biroului Român de Metrologie Legală nr. 187/14 iulie 2009, instanța constată că marja de eroare reprezintă o valoare pozitivă sau negativă, că aparatul radar a fost verificat metrologic, fiind emis, în condițiile și cu respectarea dispozițiilor art. 5 din actul normativ menționat, buletinul de verificare metrologică nr._/23.08.2012, valabil un an de la emitere, astfel că instanța apreciază valoarea indicată de aparatul radar ca fiind cea reală.
Instanța nu poate reține susținerile petentului în sensul că agentul care a încheiat procesul-verbal nu avea calitatea de agent constatator, nefiind și operatorul aparatului radar, deoarece, în conformitate cu dispozițiile art. 15 alin. 1 din OG nr. 2/2001, contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează fapta, denumite în mod generic agenți constatatori. Din cuprinsul textului normativ anterior menționat reiese că agentul constatator nu este, de manieră imperativă, persoana care percepe fapta contravențională prin propriile simțuri, ci persoana care constată contravenția prin încheierea procesului-verbal, în sensul de stabilire si descriere a acesteia în cuprinsul actului de sancționare. Acest raționament corespunde și dispozițiilor art. 21 din OG nr. 2/2001, ce nu condiționează calitatea de agent constatator de perceperea faptei ex propriis sensibus, în mod direct și nemijlocit.
O interpretare contrară, ce ar impune existența unei identități între persoana care percepe în mod nemijlocit fapta și persoana care încheie procesul-verbal, ar avea drept consecință imposibilitatea agentului constatator de a proceda la încheierea procesului-verbal în toate acele situații în care nu a fost prezent la săvârșirea faptei contravenționale, ceea ce ar presupune, mai ales în ipoteza contravențiilor rutiere, o imposibilitate aproape generală de sancționare a faptelor cu un astfel de caracter.
Mai mult, prin raportare la contravențiile constatate printr-un mijloc tehnic omologat și certificat metrologic, instanța apreciază că trebuie să realizeze o distincție între aptitudinea agentului constatator de a constata săvârșirea contravenției, pe de o parte și aptitudinea persoanei care lucrează cu aparatul cinemometru de a-l opera, pe de altă parte. Din acest punct de vedere, instanța reține că nu este necesar să existe identitate între persoana operatorului aparatului radar și persoana agentului constatator, atribuțiile fiecăruia fiind strict delimitate de dispozițiile legale.
In ipoteza în care actul sancționator se întocmește în baza înregistrării radar a autoturismului condus de petent, agentul constatator întocmește procesul-verbal de contravenție exclusiv în temeiul înregistrării video, al cărei rezultat este comunicat de operatorul calificat al cinemometrului. Astfel, atunci când constatarea săvârșirii unei contravenții se realizează în temeiul unei înregistrări cu un mijloc tehnic, iar nu ex propriis sensibus de către agentul constatator, informația înregistrată de acesta nu este alterată ca urmare a întocmirii actului sancționator de un alt agent decât operatorul radar.
În cauză, agentul care a efectuat înregistrarea radar este atestat să desfășoare activități cu sistemul de supraveghere a traficului și măsurare a vitezei (atestat f. 13), iar procesul-verbal a fost întocmit de un agent de politie folosit la oprire, menționat în cuprinsul procesului-verbal, după ce i s-a comunicat prin stație viteza înregistrată, fiind respectate, deci, dispozițiile legale amintite mai sus. În lumina acestor considerații, nu prezintă relevanță faptul că oprirea s-a realizat la o oarecare distanță de amplasamentul aparatului radar.
Sub aspectul susținerilor petentului în ceea ce vizează ilizibilitatea procesului-verbal contestat, instanța reține că acestea constituie aprecieri pur subiective, din conținutul actului de sancționare rezultând în mod neechivoc elementele prevăzute de lege, ce au format obiectul consemnării la momentul întocmirii sale, oferind astfel instanței posibilitatea analizării lor.
Relativ la cele arătate de petent în privința comunicării tardive a procesului-verbal, instanța reține că dispozițiile art. 14 și art. 26 alin. 3 din OG nr. 2/2001, în sensul instituirii unui termen de o lună în vederea comunicării procesului-verbal, nu se raportează la o cauză de nulitate a actului sancționator, acesta putând fi legal și temeinic întocmit, neafectat de vicii, dispozițiile legale anterior menționate vizând exclusiv aspecte legate de executarea sa. În considerarea faptului că plângerea contravențională are ca obiect formularea de apărări sub aspectul unor eventuale elemente de nelegalitate ori netemeinicie a procesului-verbal, astfel cum reiese din cuprinsul dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța apreciază că susținerile petentului cu privire la prescripția executării sancțiunii amenzii contravenționale trebuie formulate pe calea contestației la executare, acesta fiind mijlocul procedural aflat la dispoziția contravenientului pentru sesizarea viciilor ce au survenit ulterior întocmirii actului sancționator.
Sub aspectul criticilor petentului cu privire la neutilizarea modelului prevăzut în anexa 1D, instanța reține că, astfel cum prevede art. 181 alin. 1 din HG nr. 1391/2006, în ipoteza în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau a unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul. Potrivit acestei anexe, actul sancționator trebuie să cuprindă rubrica „înregistrat cu”, rubrică ce impune menționarea unor date apte să identifice aparatul radar. Astfel, deși procesul-verbal contestat în prezenta cauză nu conține mențiunile prevăzute de anexa 1D prin raportare la specificul contravenției reținute în sarcina petentului, instanța reține că absența acestor elemente nu atrage nulitatea actului sancționator în condițiile în care petentul nu a indicat și nici nu a făcut dovada vătămării suferite.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fiind un act autentic, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt netemeinice.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 20.01.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Având în vedere faptul că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul de poliție, instanța apreciază că faptele constatate personal de către acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Prin urmare, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să solicite instanței încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.
Având în vedere principiile enunțate, instanța reține că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare_ s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu cinemometrul tip R. PYTHON II model AM 185/2001, iar deplasarea autoturismului a fost înregistrată video cu camera video JE_, fiind îndeplinite cerințele art. 109 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. Din buletinul de verificare metrologică (f. 14) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice și sunt utilizate atât pentru măsurări în regim staționar, cât și în regim de deplasare.
Din înregistrarea video, suport CD (f. 11), precum și din planșele fotografice anexate la dosarul cauzei (f. 12) se observă că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ circula cu viteza de 103 km/h, astfel cum s-a reținut în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.
Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum din localitatea Bistrița constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 102 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Din aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu și că petentul, deși prin plângerea formulată a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din O.G. nr. 2/2001.
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002R au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Față de aceste considerente, instanța apreciază că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. F., cu domiciliul în C., .. 39, ., ., în contradictoriu cu I. Iași - Biroul Rutier, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/20.01.2013.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal . nr._/20.01.2013.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Ia act că petentul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Obligă petentul la plata sumei de 100 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.09.2013.
Președinte, Grefier,
T.I. Z.N.
Red./ Tehnored. T.I.
4 ex./07.11.2013
| ← Actiune in raspundere delictuala. Hotărâre din 04-09-2013,... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
