Anulare act. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-12-2013 în dosarul nr. 14784/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică de la 04 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier M. C. M.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant V. G. și pe pârât ASOCIAȚIA DE proprietari PT 5 SOCOLA, având ca obiect anulare act obligația de a face.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.11.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integrantă din prezenta și când instanța din lipsa de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astazi,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, reține următoarele aspecte:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 08.05.2013, sub numărul_, reclamanta V. G. a chemat în judecat pârâtul ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI PT 5 SOCOLA, solicitând anularea Hotărârii Adunării generale extraordinare nr. 654/11.12.2012, suspendarea hotărârii, obligarea pârâtei la refacerea listelor de plată pentru perioada de încălzire 2012 – 2013, în sensul calculării corecte a sumelor datorate cu titlu de cheltuieli cu energia termică, prin repartizarea cheltuielilor cu agentul termic în funcție de suprafața echivalent termic din condominium.
În motivare, a arătat că, prin HotărâreaAdunării generale extraordinare nr. 654/11.12.2012, comunicată la data de 18.03.2013, s-a stabilit în mod nelegal ca cei 3 proprietari rămași branșați la sistemul centralizat de încălzire să suporte plata integrală a consumului de agent termic, în caz contrar aceștia fiind debranșați.
Asociația pârâtă a înțeles să împartă cheltuielile cu încălzirea numai între cei 3 locatari din totalul de 20, reclamanta fiind obligată să achite o sumă de aproximativ 450 lei/lună pentru o suprafață de 30 mp.
De asemenea, Asociația i-a pus în vedere, în mod abuziv, că dacă nu achită cheltuielile va fi lăsată fără căldură și fără apă caldă.
Prin adresa nr. 238/26.03.2013, reclamanta a solicitat Președintelui Asociației anularea Hotărârii Adunării generale extraordinare nr. 654/11.12.2012 și recalcularea sumelor datorate cu titlu de contravaloare energie termică, conform dispozițiilor legale.
Primăria Municipiului Iași, la sesizarea reclamantei, a transmis Asociației Înștiințarea nr._/05.05.2013, prin care a pus în vedere reprezentanților asociației să regularizeze cheltuielile cu încălzirea pentru sezonul 2012 – 2013 prin repartizarea cheltuielilor cu agentul termic în funcție de suprafața echivalent termic din condominium.
Motivele de nulitate ale Hotărârii Adunării generale extraordinare nr. 654/11.12.2012 sunt următoarele; nu au fost respectate prevederile art. 25 din Legea nr. 230/2007 coroborat cu art. 14 alin. (3) și (5) din HG 1588/2007, potrivit cu care Adunarea generală poate adopta hotărâri dacă majoritatea membrilor asociației sunt prezenți personal sau prin reprezentant legal. Pentru situații excepționale sau de maximă urgență adunările pot fi convocate de comitetul executiv sau de cel puțin 20% din numărul proprietarilor.
Astfel, Asociația pârâtă cuprinde un număr de aproximativ 460 de apartamente, iar apartamentele care mai sunt racordate la rețeaua de energie termică sunt în număr de 113. Rezultă că hotărârea trebuia adoptată în prezența a 230 de proprietari, iar convocarea în situații excepționale să se fi făcut de cel puțin 92 de proprietari.
Prezența pentru adoptarea hotărârii criticate s-a făcut numai prin raportare la prorpietarii din scara B, contrar dispozițiilor legale.
Hotărârea criticată încalcă prevederile Legii nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, Legii nr. 230/2007, HG nr. 1588/2007, precum și dispozițiile art. 653 și urm. C. civ.
Astfel, au fost încălcate prevederile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 325/2006, potrivit cu care „proprietarii apartamentelor individuale siuate în imobile de locuit tip condominiu, care sunt deconectate de la rețeaua de alimentare cu energie termicã, plãtesc o cotã-parte din cheltuielile cu energia termicã consumatã pentru încãlzirea spațiilor aflate în proprietate indivizã, proporționalã cu cota indivizã”.
De asemenea, au fost nesocotite prevederile art. 52 alin. (1) din HG nr. 1588/2007, conform cărora „cheltuielile cu consumurile comune de energie termicã din spațiile aflate în proprietate comunã, și anume casa scãrii, culoare, spãlãtorii, uscãtorii, subsol, holuri și altele asemenea, se repartizeazã proporțional cu cota-parte de proprietate indivizã care îi revine fiecãrui proprietar, astfel cum aceasta este înscrisã în actul de proprietate sau cum a fost recalculatã conform prevederilor prezentelor norme metodologice”, precum și dispozițiile art. 32 alin. (3) din aceeași Hotărâre, care statuează că „nici un proprietar de apartament sau de spațiu cu altã destinație decât aceea de locuințã nu va fi exceptat de la obligatia de a contribui la plata cheltuielilor comune, ca urmare a renunțãrii la folosirea unei pãrți din proprietatea comunã, a abandonãrii apartamentului sau a spațiului cu altã destinație decât aceea de locuințã ori în alte situații”.
În ceea ce privește debranșarea forțată, aceasta contravine dispozițiilor art. 30 alin. (5) din Legea nr. 325/2006, prin care se prevde că „deconectãrile/debranșãrile prevãzute la alin. (1)-(3) se efectueazã numai de cãtre operatorul care are și calitatea de furnizor, în termen de maximum 45 de zile de la data solicitãrii, dupã verificarea documentelor care dovedesc îndeplinirea condițiilor cumulative impuse”.
Cu privire la cererea de suspendare a Hotărârii Adunării generale extraordinare nr. 654/11.12.2012, reclamanta solicită admiterea acestui capăt de cerere în acord cu prevederile art. 26 din Legea nr. 230/2007.
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 230/2007, HG nr. 1588/2007, ale Legii nr. 235/2006, Decizia CCR nr. 670/2011.
Probele solicitate de reclamantă: înscrisuri și interogatoriu.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. Pe cale de excepție, pârâta a invocat tardivitatea formulării cererii în raport de prevederile art. 26 din Legea nr. 230/2007, potrivit cu care hotărârea putea fi atacată în termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia.
Pentru reclamantă termenul de 45 de zile curge de la data adoptării hotărârii, întruvcât reclamanta a fost prezentă la momentul adoptării hotărârii, iar la data de 14.12.2012, i-a fost înmânată o copie acestei hotărâri.
Pe fondul cauzei, pârâta arată că hotărârea atacată se încadrează în dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea nr, 230/2007, care stabilește că, în situații excepționale, hotărârile pot fi luate prin acordul scris al majorității proprietarilor unei scări sau unui . de proprietari, pentru probleme care îi vizează direct, pe bază de tabel nominal.
Astfel, proprietarii din scara respectivă refuză să permită trecerea agentului termic al CET prin apartamentele proprietate personală.
Proprietarii din scara de . unei hotărâri privind problema agentului termic, motiv pentru care a fost convocată adunarea generală extraordinară pentru data de 11.12.2012.
Prezența proprietarilor este consemnată în tabelul de prezență – 13 proprietari din 20 fiind prezenți.
Valoarea agentului termic privește proprietarii scării respective, iar aceștia au hotărât, cu majoritate (11 din 20) ca imobilul să rămână racordat la sistemul centralizat pentru cei 3 proprietari ce sunt branșați, condiționat de plata valorii consumului de agent termic.
Mai arată reclamanta că nu există spații comune încălzite.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 și urm. NCPC, art. 50 din Legea nr. 230/2007, art. 453 NCPC.
La dosarul cauzei pârâta a depus înscrisuri.
A fost solicitată proba cu interogatoriul reclamantei.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat următoarele aspecte:
A participat la ședința adunării generale din 11.12.2012, însă cererea a fost formulată în termen, motivat de faptul că sintagma „de la adoptarea hotărârii” a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 670/2011 a CCR, ceea ce înseamnă că termenul de 45 de zile curge de la comunicarea hotărârii.
La data de 14.12.2012, Comitetul executiv validează proiectul de hotărâre. Hotărârea a fost efectiv comunicată reclamantei la data de 18.03.2013.
Potrivit art. 23 alin. (4) din Legea nr. 230/2007, „pentru situații speciale sau de maximă urgență, adunările generale extraordinare ale asociației pot fi convocate oricând de către comitetul executiv sau de către cel puțin 20% din numărul proprietarilor membri ai asociației de proprietari”.
Din înscrisurile depuse de către pârâtă se observă că adunarea generală extraordinară din data de 11.12.2012 a fost convocată de 80% din proprietarii blocului C2, .. Socola, nr. 8 și nu de către cel puțin 20% din numărul proprietarilor membri ai asociației de proprietari.
Art. 25 alin. (3) din Legea nr. 230/2007 stabilește că, „în situații excepționale, hotărârile pot fi luate prin acordul scris al majorității proprietarilor unei scări sau unui . de proprietari, pentru probleme care îi vizează direct, pe bază de tabel nominal”.
Din înscrisurile depuse de pârâtă rezultă că la adunarea generală extraordinară au participat doar 13 proprietari. În scara B a blocului C2 sunt însă 36 de proprietari și nu 20 cum susține pârâta, ceea ce înseamnă că hotărârea trebuia adoptată cu votul a cel puțin 19 proprietari.
Reclamanta mai arată că hotărârea adoptată este nulă absolut pentru încălcarea dispozițiilor legale menționate în cererea de chemare în judecată.
Instanța a încuviințat și administrat probele cu înscrisuri și probele cu interogatoriul părților.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
Instanța urmează să analizeze cu prioritate execepție tardivității formulării acțiunii în anularea hotărârii A. a proprietarilor.
Precizări preliminare:
Potrivit art. 25 alin. (3) din Legea nr. 230/2007, „în situații excepționale, hotărârile pot fi luate prin acordul scris al majorității proprietarilor unei scări sau unui . de proprietari, pentru probleme care îi vizează direct, pe bază de tabel nominal.
Conform art. 25 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 „hotărârile adunărilor generale se consemnează în registrul de procese-verbale al asociației de proprietari, se semnează de către toți membrii comitetului executiv și se comunică, în scris, tuturor proprietarilor”.
Art. 7 din Legea nr. 230/2007 stabilește că „înscrierea ulterioară în asociația de proprietari a proprietarilor care nu au fost prezenți la adunarea generală de constituire se face la cererea scrisă a acestora, fără alte formalități”.
De asemenea, art. 24 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 prevede că „hotãrârile adunãrii generale a asociației de proprietari sunt obligatorii și pentru proprietarii din condominiu care nu au fost prezenți la adunarea generalã, precum și pentru proprietarii care nu sunt membri ai asociației de proprietari”.
Aceste precizări sunt necesare pentru a stabili faptul că legea specială distinge clar între proprietarii care sunt membri și cei care nu sunt membri ai asociației de proprietari, în sensul că numai proprietarii care sunt membri ai Asociației au drept de vot în adunarea generală, în schimb, hotărârile adunării generale sunt obligatorii pentru toți proprietarii, inclusiv pentru cei care nu sunt membri ai asociației de proprietari.
Reglementând prin art. 26 din Legea nr. 230/2007 acțiunea în anulare a hotărârii A. a proprietarilor, legiuitorul a instituit un termen general de 45 de zile, fără a distinge între motivele de nulitate absolută sau relativă, apreciind că hotărârile adunării generale au caracter preponderent de ordine privată, privind interesul proprietarilor apartamenelor dintr-un condominiu.
Practic, hotărârile adunării generale sunt contracte, un acord de voință intervenit între membrii asociației de proprietari, în anumite condiții special prevăzute de lege, condiții ce privesc cvorumul și majoritatea – similar materiei societăților comerciale.
Potrivit art. 26 din Legea nr. 230/2007 „dacã o hotãrâre a adunãrii generale este contrarã legii, statutului sau acordului de asociere a asociației de proprietari ori este de naturã sã producã daune intereselor proprietarilor, aceștia pot ataca în justiție respectiva hotãrâre, în termen de 45 de zile de la adoptarea acesteia. Acționarea în justiție nu întrerupe executarea hotãrârii decât în cazul în care instanța dispune suspendarea acesteia”.
Având în vedere faptul că sintagma „de la adoptarea hotărârii” a fost declarată neconstituțională prin decizia nr. 670/2011 a CCR, instanța apreciază că termenul de 45 de zile curge de la comunicarea hotărârii, potrivit regulii generale conform căreia, dacă nu se prevede expres în alt sens, termenele curg de la comunicare.
Pentru soluționarea excepției tardivității, ceea ce interesează este data la care a fost comunicată hotărârea adunării generale criticate de reclamantă.
Potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 230/2007, „hotărârile adunărilor generale se consemnează în registrul de procese-verbale al asociației de proprietari, se semnează de către toți membrii comitetului executiv și se comunică, în scris, tuturor proprietarilor”.
Pentru a înlătura confuzia dintre noțiunile de proces-verbal al adunării generale și hotărârea adunării generale, instanța consideră necesar clarificarea următoarelor aspecte:
Hotârărea adunării generale este, în fapt, un contract, un acord de voință intervenit între memebrii asociației de proprietari.
Hotărârea adunării generale, în sensul de negotium, există încă din momentul realizătii acordului de voință în condițiile de cvorum și majoritate prevăzute de legea specială.
Ad probationem, legea instituie forma scrisă a hotărilor adunării generale, acestea trebuind să fie consemante în cuprinsul unui înscris, respectiv în registrul de procese-verbale al asociației.
Pentru opozabilitate, hotărârile adunării generale trebuie comunicate tuturor proprietarilor direct vizați de respectiva hotărâre.
În practica asociațiilor de proprietari, discuțiile purtate cu ocazia adunării generale se consemnează în registrul de procese-verbale al asociației, acest proces-verbal fiind denumit procesul-verbal al adunării generale. Practic, în acest proces-verbal se consemnează acordul de voință intervenit între memebrii asociației, în condițiile de cvorum și majoritate prevăzute de legea specială.
Faptul că, ulterior, asociațiile de proprietari optează pentre întocmirea unui înscris care să conțină doar ceea ce s-a decis în cadrul adunării generale, cu excluderea discuțiilor care au fost consemnate pe larg în cuprinsul procesului-verbal mai sus-menționat, nu înseamnă că suntem în prezența a două operațiuni juridice distincte, consemnate în cuprinsul a două înscrisuri distincte.
În fapt, este vorba despre un singur negoțium, consemnat în două instrumentul diferite.
Astfel, este lipsit de importanță dacă proprietarilor li se comunică în scris procesul-verbal al adunării generale sau „hotărârea adunării generale” – redactată ulterior în condițiile arătate mai sus – cât timp în ambele înscrisuri este consemnat un unic acord de voință, acest acord de voință fiind cel care produce efecte juridice.
În prezenta cauză, reclamantul, prezent personal în ședința publică din 27.11.2013, a precizat expresc că procesul-verbal al adunării generale, care i-a fost comunicat anterior datei de 18.03.2013, conținea exact aceleași dispoziții ca hotărârea adunării generale (tehnoredactate ulterior consemnării acordului de voință al membrilor asociației în registrul de procese-verbale al asociației) comunicate în data de 18.03.2013. Deci, cele două înscrisuri cuprindeau același unic acord de voință exprimat în cadrul adunării generale a membrilor asociației de proprietari pârâte din 11.12.2012.
Din art. 25 alin. (4) din Legea nr. 230/2007 rezultă clar că hotărârile adunării generale trebuie comunicate, în formă materializată, scrisă, tuturor proprietarilor, deci inclusiv celor care au fost prezenți la adunarea generală în care a fost adoptată hotărârea atacată.
Legea nu prevede modalitatea în care trebuie efectuată această comunicare și nici nu impune anumite reguli stricte privind formalitățile care trebuie îndeplinite pentru ca hotărârea adunării generale să fie considerată legal comunicată.
Având în vedere raporturile de vecinătate dintre membrii unei asociații de proprietari, legiuitorul a lăsat la latitudinea proprietarilor modalitatea concretă în care hotărârile adunării generale urmează a fi aduse la cunoștința tuturor proprietarilor, dovada comunicării hotărârii și a datei la care aceasta a fost comunicată putând fi efectuată prin orice mijloc de probă.
Deși reclamantul susține că hotărârea adunării generale nr. 654/2012 i-a fost comunicată prima dată în 18.03.2013, din răspunsurile reclamantului la interogatoriul propus de asociația pârâtă a rezultat cu certitudine împrejurarea că hotărârea i-a fost comunicată anterior datei de 18.03.2013, reclamantul afirmând chiar că hotărârea i-a fost comunicată în luna ianuarie sau februarie 2013.
Mărturisirea judiciară a reclamantului coroborează susținerile pârâtului din cuprinsul întâmpinării.
Calculând termenul de 45 de zile, cu pornire de la data comunicării hotărârii, astfel cum a fost indicată de reclamant în cuprinsul cererii introductive, instanța constată că data de 03.05.2013 era ultima zi în care acesta putea formula cererea în anulare în termen. Rezultă că, și dacă hotărârea criticată ar fi fost comunicată chiar cu o zi mai devreme – 17.03.2013 – acțiunea, depusă la poștă la data de 03.05.2013, ar fi tardivă.
Cu atât mai mult este tardivă prezenta acțiune în raport de răspunsurile reclamantului la interogatoriu, răspunsuri potrivit cu care hotărârea a fost comunicată în luna ianuarie sau februarie 2013.
Pentru toate aceste considerente instanța urmează să admită excepția tardivității formulării acțiunii în anulare și să respingă în consecință acțiunea.
Deși pârâtul a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, nu a depus la dosarul cauzei dovada efectuării acestora, motiv pentru care instanța urmează să respingă cererea formulată de pârât cu privire la obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția tardivității formulării cererii de chemare în judecată.
Respinge cererea formulată de reclamantul V. G., cu domiciliul în Iași, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI PT 5 SOCOLA, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, ca tardiv formulată.
Respinge ca neîntemeiată cererea pârâtului privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.12.2013.
Președinte, Grefier,
RED.G.T./TEH .G.T.
4ex/14.03.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Autorizarea intrării în încăperi. Art. 384 ind.1 al. 2... → |
|---|
