Pretenţii. Hotărâre din 28-10-2013, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-10-2013 în dosarul nr. 18127/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 28 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE –Ș. A. P.
GREFIER-C. L. R.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . -PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL și pe pârât S. C., pârât S. L., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la data de 21.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 06.06.2013 sub nr._, reclamanta S.C. C. Iași S.A., prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună obligarea pârâților S. C. și S. L. la plata sumei de 374,61 lei cu titlu de penalități de întârziere la plata energiei termice pentru perioada decembrie 2008 – februarie 2013.
În motivare, reclamanta a arătat că, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâții, a furnizat energie termică, însă pârâții nu și-au îndeplinit obligația de a achita la termen facturile emise de societatea reclamantă pentru contravaloarea serviciilor prestate. Facturile nu au fost contestate de către pârâți. Ca urmare a plății cu întârziere s-au calculat penalități în baza clauzei penale din convenție, art. 20.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1270, art. 1516 alin.1, art. 1169, art. 1073, art. 1530 Cod civil, coroborate cu dispozițiile Legii nr. 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, Ordinului A.N.R.S.C. nr. 483/2008 privind aprobarea Contractului – cadru de furnizare a energiei termice.
Potrivit prevederilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 cererea este scutită de taxă judiciară de timbru.
În susținerea cererii, reclamanta a depus, în copie certificată, invitația la conciliere, facturi, referatul de neprezentare la conciliere, contractul de furnizare a energiei termice nr. 1327 din 28.11.2007, componența sold clienți la data de 08.04.2013, facturi fiscale.
Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare, și nu s-au prezentat la judecată.
Instanța a invocat din oficiu excepția prescripției penalităților aferente perioadei 12._10.
Analizând susținerile reclamantei coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
Reclamanta S.C. C. Iași S.A., în calitate de furnizor (vânzător), și pârâții, în calitate de consumatori, au încheiat contractul de furnizare a energiei termice nr. 1327 din 28.11.2007având ca obiect furnizarea energiei termice. Potrivit art. 7 punctul 1 din contract, pârâții și-au asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de către furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate. Potrivit art. 20 din contract neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
În temeiul acestui contract, reclamanta a emis facturile depuse la dosarul cauzei, despre care afirmă că au fost achitate cu întârziere. Revenea pârâților obligația de a proba faptul că au achitat integral aceste facturi în termen, probă ce nu a fost produsă de pârâți. De asemenea, pârâții nu au făcut dovada că ar fi contestat facturile emise de reclamantă, potrivit art. 25 din contract. Pentru plățile efectuate cu întârziere, au fost calculate penalități de întârziere.
Potrivit prevederilor art. 2512 alin.1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu.
Cu toate acestea, legiuitorul român a stabilit, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (art. 201), că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil.
Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Prin urmare, față de aceste prevederi legale, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, pe care o va analiza cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, în vigoare la data sesizării.
Instanța învederează că în cauză sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, fãcuta de cel în folosul cãruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani ce reprezintă debit principal nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei constând în penalități. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv și, oricum, plățile efectuate de pârâtă vizau doar debitul principal, nu și penalitățile. Creanța constând în penalități are o relativă independență față de cea reprezentată de debitul principal, astfel încât recunoașterea debitului principal nu poate fi echivalată cu o recunoaștere și a debitului constând în penalități.
Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin.1 și art. 3 alin.1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani.
Constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 06.06.2013, față de scadențele menționate în componența soldului la data de 08.04.2013, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind penalitățile de întârziere în cuantum de aferente perioadei 12._10, motiv pentru care o va admite și va respinge ca prescrisă cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata penalităților de întârziere aferente acestei perioade.
Din facturile depuse la dosarul cauzei și din componența soldului la data de 08.04.2013, făcând aplicarea clauzei penale de la art. 20 alin. 1 din contract, referitoare la penalitățile de întârziere, instanța reține că pârâții datorează reclamantei suma de 236,57 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 06.06.2010 – 02. 2013, calculate până la 30.04.2012.
Având în vedere cele anterior expuse, instanța urmează a admite în parte acțiunea și a dispune obligarea pârâților să plătească reclamantei suma de 236,57 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei 06.06.2010 – 02. 2013, calculate până la 30.04.2012.
Întrucât reclamanta nu a făcut dovada suportării vreunor cheltuieli de judecată va fi respinsă cererea acesteia de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului de a cere plata penalităților de întârziere scadente în perioada decembrie_10, invocată din oficiu. Respinge ca prescrise pretențiile reclamantei având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente perioadei decembrie_10.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta ., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr. 25, prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, în contradictoriu cu pârâții S. C. și S. L., domiciliați în Iași, ., ., ..
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 236,57 lei cu titlu de penalități de întârziere la plata facturilor de energie termică și apă caldă menajeră scadente în perioada 06.06.2010- februarie 2013.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, eventuala cerere de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2013.
Președinte, Grefier,
P. Ș. A. R. C. L.
Red/tehnored.P.Ș.A./R.C.L.
5ex/04.02.2014
| ← Daune cominatorii. Hotărâre din 28-10-2013, Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
