Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 10185/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. N.
Grefier: P. T.
Sentința civilă nr._/2013
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul Z. I.-LA CABINET AVOCAT R. M. și pe intimata DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 04 decembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, notează următoarele:
La data de 26 martie 2013, sub nr._, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași plângerea formulată de către petentul Z. I. împotriva procesului-verbal de contravenție ./20 nr._, încheiat la data de 12 martie 2013 de către agentul constatator al intimatei AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că situația de fapt nu impunea sancționarea, deoarece la data controlului deține 2 pachete de țigări, în limita legală prevăzută de legislația vamală. Celelalte trei pachete de țigări identificate în urma controlului, aparțineau numitului T. Ș., acesta neaducând la cunoștința agenților vamali deținerea acestora. A solicitat în principal anularea procesului verbal, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului, și plata cheltuielilor de judecată.
Plângerea a fost motivată în drept pe dispozițiile OG 2/2201, iar în dovedire s-au solicitat proba cu înscrisuri și proba testimonială. Atașat plângerii formulate petentul a depus în copie conformă cu originalul procesul verbal contestat, adeverința de reținere a bunurilor din 12 martie 2013, adresa de comunicare a procesului verbal, înștiințarea de plată, cartea de identitate.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, în prezenta cauză timbrul judiciar nu se aplică.
Plângerea a fost formulată și semnată prin mandatar avocat R. M., conform împuternicirii ./_, care a asistat /reprezentat petentul pe tot parcursul procesului.
La data de 01 aprilie 2013 petentul a formulat o completare la cererii inițiale, solicitând restituirea sumei de 500 lei, achitată prin chitanța nr. 192/15.03.2013. Pentru acest capăt de cerere instanța a pus în vedere petentului achitarea unei taxei de 411 lei. Prin încheierea di 29 mai 2013 a fost admisă în parte cererea petentului de acordare ajutor public sub forma scutirii de la plata taxei de timbru, petentul făcând dovada achitării diferenței, în valoare de 205,5 lei.
Legal citată, intimata DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - a formulat întâmpinare, solicitând în esență respingerea plângerii, menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit și anexând documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat (filele 43-45). În drept au fost invocate dispozițiile codului fiscal, HG 707/2006 și OG 2/2001, iar în baza art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției intimate. Au fost anexate în copii conforme cu originalul următoarele înscrisuri: procesul verbal contestat și întreaga documentație aferentă acestuia.
În cadrul cercetării judecătorești, a fost administrată proba cu înscrisuri și proba testimonială, fiind audiat la solicitarea petentului martorul T. Ș..
În baza dispozițiilor art. 394 alin. 2 petentul, prin mandatar avocat a formulat note de concluzii, avute în vedre la pronunțarea prezentei cauze.
Analizând probele administrate prin prisma dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ./20 nr._, încheiat la data de 12 martie 2013 de către agentul constatator al intimatei DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum 5000 lei, reținându-se că în data de 12 martie 2013, la ., județul Iași, cu ocazia controlului efectuat asupra autoturismului VW Passat, culoare Vișienie, cu nr. de înmatriculare UMAP900, condus de Z. I., au fost identificate la în buzunarul hainei 3 pachete de țigări Monte Carlo, cu marcaje de accize Republica M..
În procesul verbal s-a mai menționat că fapta reținută în sarcina petentului realizează conținutul constitutiv al contravenției prevăzută de art. 225-234 din Regulamentul CEE 2454, art. 612 HG 607/2006, sancționată conform art. 653 alin. 2 din același act normativ.
Procesul-verbal a fost întocmit în prezența petentului, fiind semnat de acesta, fără a formula obiecțiuni.
În ce privește termenul de introducere a plângerii contravenționale, instanța apreciază
că în speță a fost respectat termenul de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. 1 OG nr. 2/2001, procesul verbal contestat fiind comunicat petentului la data de 12 martie 2013, iar plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 26 martie 3013.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petentul nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, acesta beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinice instituită de lege în favoarea sa.
Instanța notează că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). În acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința acestei prezumții și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor, instanța reține că pentru ca prezumția de temeinicie a procesului verbal să acționeze este necesar ca fapta reținută în sarcina petentului să fie constatată personal de către agent. Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară.
Față de criteriile anterior precizate, reținând că fapta reținută în sarcina petentului a fost constatată ex propriis sensibus de către agentul intimatului, instanța apreciază că procesul verbal contestat se bucură de prezumția de temeinicie recunoscută actelor administrative.
De asemenea, față de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța reține că în cazul constatării de către organele de control a unei omisiuni de a îndeplini o obligație legală, în mod rezonabil i se poate pretinde contestatorului să facă dovada faptului pozitiv contrar (se vedea Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 3 februarie 2005 în cauza Blum versus Austria, Decizia Comisiei EDH din 18 octombrie 1994 în cauza Bruckner versus Austria).
În drept, instanța reține că, potrivit art. 653 alin. 1 lit. a Codul vamal „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 3000 la 8000 lei sustragerea de la controlul vamal a oricăror bunuri sau mărfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. Aliniatul 2 al aceluiași articol stabilește o variantă agravată.”În cazul în care contravenția prevãzutã la alin. (1) lit. a) are ca obiect produse accizabile, contravenția se sancționeazã cu amendã de la 5.000 lei la 10.000 lei, confiscarea bunurilor sustrase de la controlul vamal și reținerea mijlocului de transport folosit la sãvârșirea contravenției pânã la plata amenzii”.
Analizând susținerile petentului instanța reține că, mărfurile care intră pe teritoriul vamal al României trebuie prezentat la biroul vamal de persoana care le-a introdus sau, după caz, de persoana care își asumă răspunderea pentru transportul mărfurilor, după ce au fost introduse. Persoana care prezintă mărfurile este obligată să menționeze declarația sumară sau declarația vamală depusă anterior pentru aceste mărfuri. Potrivit dispozițiile legale sunt scutite de taxe vamale, TVA și accize un număr de 40 de țigarete. Astfel, instanța constată că petentul avea obligația de a face declarația vamală privitoare la cele 3 pachete de țigări găsite în autoturismul condus de petent. Faptul că cele trei pachete ar fi aparținut martorului talpă Ș. nu are relevanță, în contextul în care petentul avea obligația efectuării declarației vamale. Așa cum rezultă din adresa nr._/26.11.2013 a Biroului Vamal Sculeni, în data de 12.04.2013, petentul nu a făcut nici o declarație la trecerea frontierei privind bunurile pe care le deține asupra sa.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele
constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 653 alin. 1 lit. a HG_, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
Având în vedere cele consemnate anterior și faptul că nu se poate reține existența
vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că procesul-verbal contestat se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
Referitor la individualizarea sancțiunilor, instanța va avea în vedere criteriile
prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Având în vedere situația de fapt din cauză și circumstanțele personale ale petentului care s-a prezentat în fata instanței, a furnizat informațiile necesare, instanța își formează convingerea în sensul că petentul nu va mai repeta fapta chiar și fără aplicarea unei amenzi contravenționale.
Față de aceste împrejurări, instanța apreciază că fapta are o gravitate redusă, prin numărul mic de țigarete găsite asupra sa și că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului, aceasta sancțiune răspunzând cerințelor de proporționalitate prevăzute de art. 5 alin. 5 si art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001. Sancțiounea avertismentului este mai potrivită realizării scopului general al aplicării unei sancțiuni contravenționale, acela de a atrage atenția contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite și îi recomandă ca, pe viitor, să se conformeze dispozițiilor legale, contrar urmând a se recurge la aplicarea unei sancțiuni mai aspre.
Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul Z. I. împotriva procesului verbal ./20 nr._ din 12 martie 2013și va dispune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii de 5.000 lei, cu sancțiunea avertismentului, atrăgând petentului atenția asupra pericolului social al faptei săvârșite, cu recomandarea ca pe viitor să respecte dispozițiile legale, menținând celelalte dispoziții ale acestuia.
Față de soluția pronunțată pe capătul principal de cerere, instanța va admite cerera accesorie formulată de petent dispunând restituirea de către intimată către petentul Z. I. a sumei de 5.000 lei, achitată conform chitanței nr. 192/15.03.2013 - ./2011 nr._.
Față de cele reținute, în temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a petentului în declanșarea procesului, instanța va respinge cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. Totodată în raport de dispozițiile art. 18 OUG 51/2008, taxa judiciară de timbru în valoare de 205,5 lei, de la plata căreia petentul a fost scutit prin încheierea din 29 mai 2013, rămâne în sarcina statului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul Z. I., cu sediul în Iași, ., nr. 8, județul Iași, CUI RO_, J_ și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet de avocat R. M., cu sediul în Iași, ., ., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI – DIRECȚIA JUDEȚEANĂ ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE IAȘI, cod fiscal_ cont_ deschis la Trezoreria Iași, cu sediul în Iași, .. 26, județul Iași, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare contravențională ./20 nr._ din 12 martie 2013.
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 5.000 lei, aplicată petentului, cu sancțiunea avertismentului.
Dispune restituirea de către intimată către petentul Z. I. a sumei de 5.000 lei, achitată conform chitanței nr. 192/15.03.2013 - ./2011 nr._.
Respinge cererea petentului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. Taxa judiciară de timbru în valoare de 205,5 lei, pentru care petentul a beneficiat de ajutor judiciar prin încheierea din 29 mai 2013, rămâne în sarcina statului.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
4Ex./31.01.2014
Red./Tehnored. M.N.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 28-10-2013, Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
