Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părți.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier,

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:

1. Susținerile părților

1. Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 17.06.2013, sub nr. mai sus menționat, în antet, reclamanta S.C. C. Iași S.A. (prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare SPRL) a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâta Asociația de Proprietari Primăverii 11 – . 3 Socola – . sumei de 9,01 lei, reprezentând contravaloarea facturilor aferente facturilor emise în aprilie 2010, și a sumei de 221,38 lei, reprezentând contravaloarea penalităților aferente perioadei iunie 2008 – februarie 2013, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat următoarele:

Societatea reclamantă furnizat pârâtei energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră, în baza relațiilor contractuale, contractul dând naștere la dreptul de a factura, la tarifele în vigoare, cantitățile furnizate.

Pentru neachitarea la termen a facturilor (necontestate de pârâtă), au fost calculate și penalități de întârziere, conform contractului.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.1270, 1516 alin.1, 1169, 1073, 1530 C.Civ..

În dovedirea celor afirmate, a solicitat proba cu înscrisuri, anexând mai multe acte cererii: notificare, referat de neprezentare la conciliere, proces-verbal de conciliere din 22.12.2010 (f.5), extras de cont, contractele de furnizare nr.1363/05.12.2007 și nr.765/05.05.2010 (f.12-14, 15-17), sentința civilă nr.697/17.04.2012 pronunțată de Tribunalul Iași – Secția F. (f.24), componență sold (f.30 și urm.), facturi (f.35 și urm.).

La 02.07.2013, a depus facturile de utilități la care s-au calculat penalități de întârziere.

2. Pârâta a depus întâmpinare, înregistrată la data de 25.03.2013 (f.134), prin care arătat că datoriile care erau prescrise la data intrării în insolvență a reclamantei rămân prescrise, precum și faptul că din 20.10.2011 aceasta nu mai are calitate procesuală. Totodată, a arătat că a fost încălcat art.18 alin.2 lit.c din contracte, conform cărora penalitățile nu pot depăși debitul principal, dar și faptul că acțiunea este neîntemeiată pentru majoritatea penalităților pretinse.

A anexat înscrisuri.

3. Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare la 04.10.2013 (f.118), prin care a arătat că pretinde debite restante din perioada anterioară intrării în insolvență și că prescripția nu a intervenit, deoarece pârâta a realizat plăți succesive. A anexat o fișă de cont.

4. Pârâta a depus precizări la 12.11.2013 (f.130), la care a anexat o chitanță (f.131).

II. Aspecte procesuale

Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.

Instanța, prin încheierea de la ultimul termen, a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

III. Analiza excepției prescripției parțiale a dreptului la acțiune

Art.1 din Decretul 167/1958 (numit în continuare „Decretul”), aplicabil în speță dat fiind momentul desfășurării raporturilor dintre părți, chiar dacă a fost abrogat între timp, prevede că „dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A..2 prevede că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”

Potrivit art.3 alin.1, termenul prescripției este de 3 ani, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, conform art.7.

După cum rezultă din cerere și din graficul de la filele 30 și urm., reclamanta a pretins contravaloarea facturilor și a penalităților aferente unor facturilor scadente cu mai mult de 3 ani înainte de introducerea cererii, cu doar două excepții: facturile de penalități „-5-_-P”, prin care s-au calculat penalități în raport de cheltuielile din factura emisă la 30.10.2010, cu scadența la 30.12.2010.

Reclamanta a invocat o recunoaștere a datoriei prin plată, apărare pe care instanța o consideră neîntemeiată, atât timp cât nu există dovezi certe că prin anumite plăți s-au stins anumite obligații de plată (de exemplu, chitanțe în care se indică numărul facturilor achitate). În aceste condiții, în temeiul art.16 lit.a din Decret, instanța va reține că nu a operat întreruperea prescripției înainte de a expira termenul de 3 ani.

Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge ca atare cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților datorate pentru achitarea cu întârziere a facturilor scadente anterior datei de 17.06.2010.

V. Analiza fondului

Între reclamantă (în calitate de furnizor) și pârâtă (în calitate de consumator) au intervenit convențiile depuse la dosar, în temeiul cărora a emis facturile anexate cererii.

Potrivit art. 969 C. Civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Totodată, potrivit art.1073 C.Civ., creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației. În fine, art.1087 C. Civ. prevede că atunci când convenția cuprinde că partea care nu va executa va plăti o sumă oarecare drept daune-interese, nu se poate acorda celeilalte părți o sumă nici mai mare, nici mai mică, acesta fiind textul cu caracter general aplicabil.

Potrivit art.21 alin.3 din contract, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere de 0,1% pe zi.

În cazul particular al obligațiilor constând în sume de bani, este relevant și art.1 din O.G.9/2000, conform cu care părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. În cazul de față, părțile au stabilit rata dobânzii la nivelul de 0,1% pe zi de întârziere.

În ceea ce privește debitul principal, instanța reține că pârâta a făcut dovada plății facturii din aprilie 2010 prin chitanța depusă la dosar (f.131). În consecință, va constata ca fiind rămasă fără obiect cererea reclamantei privind contravaloarea facturii respective.

Observând analiza excepției prescripției, rezultă că acțiunea poate fi admisă doar în raport de facturile de penalități „-5-_-P”, prin care s-au calculat penalități în raport de cheltuielile din factura emisă la 30.10.2010, cu scadența la 30.12.2010.

În consecință, va obliga pârâta la plata către reclamantă doar a sumei de 1,32 lei, reprezentând contravaloarea penalităților aferente facturii emise la 30.10.2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Constată ca fiind rămasă fără obiect cererea reclamantei privind contravaloarea facturii de utilități emise în aprilie 2010.

Admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune și respinge ca atare cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata penalităților datorate pentru achitarea cu întârziere a facturilor scadente anterior datei de 17.06.2010.

Admite în parte cererea formulată de reclamanta S.C. C.E.T. Iași S.A. (prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L. – cu sediul în Iași, ., jud.Iași) în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari Primăverii 11 – . 3 Socola – . în Iași, ., ., parter).

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1,32 lei, reprezentând contravaloarea penalităților aferente facturii emise la 30.10.2010.

Cu apel, în 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03.12.2013.

Președinte, Grefier,

Z.L.F.M.M.G.R.

Red. / tehnored. Z.L.F.M.

4 ex/06.01.2014