Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 03-07-2013 în dosarul nr. 7431/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 03 Iulie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE O. I. I.
Grefier M. C. M.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe contestator N. S. B. E. și pe intimat P. B. SA, având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine de pe lista de ședință, răspunde contestatoarea prin apărător ales, respectiv avocat T., intimata răspunde prin mandatar avocat M. B..
Procedura de citare este legal îndeplinită..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile litigante, după care,
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe fond.
Avocat T., având cuvântul, solicită instanței admiterea excepțiilor invocate de către contestator în cadrul acțiunii precum și admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată.
Arată apărătorul ales al contestatoarei faptul că, la dosarul cauzei nu se regăsește dovada desfășurării procedurii de somare și comunicare a titlurilor executorii.. executorul judecătoresc putea începe executarea silită în termen de 3 ani de la momentul în care nu au fost achitate obligațiile obligațiilor contractuale respectiv aprilie 2009.
Se solicită ca instanța să ia act de împrejurarea că banca a solicitat executorului judecătoresc să continue executarea silită începută de către executorul bancar abia la data de 11.10.2013 depășind astfel cu peste 8 luni data când se prescrisa dreptul la a cerere executarea silită .Executarea silită cerută de către executorul bancar a fost dată în 13 iulie 2010 iar următorul act de executare efectuat de către executorul banca a fost reziliat abia în data de 28.02._ trecând 8 luni între timp intervenise perimarea de drept a executării silite conform dispozițiilor art. 389 inmd.1 Cod Procedură Civilă.
Solicită apărătorul ales al contestatoarei admiterea excepțiilor și admiterea contestației la executare, să se constate de către instanță că intimata nu a depus la dosar un calcul exact al sumei efectiv datorate de către contestatoare.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru șui onorariu de avocat. Se depune la dosarul cauzei concluzii scrise precum și dovada achitării onorariului de avocat.
Având cuvântul pe fonul cauei avocat M. B. pentru intimată, arată că cererea de executare silită a fost formulată în termen, executorul bancar a demarat executarea silită efectuând în mod corespunzător procedura de executare prevăzută de lege.
Cerea de executare silită a fost formulată în termenul legal. Executarea a fost făcută prin poprire sens în care nu este necesară somarea debitorului, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile art. 389 inmd.1 Cod Procedură Civilă. Cu referire la susținerile contestatoarei, cum că nu a fost depusă la dosar dovada de notificare, acesta afirmație nu este reală motivat de faptul că la fila 27 dosar se regăsește dovada de notificare.
Contravalaorea creanței a fost calculată în baza dispozițiilor l contractuale ,creanța fiind astfel certă, lichidă și exigibilă.
Solicita intimata prin mandatar avocat, respingerea contestației la executare ca neîntemeiată, în situația în care instanța va anula formele de executare să fie avut în vedere și împrejurarea vă s-a solicitat anularea contractului.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la 01.03.2013 sub numărul de dosar de mai sus, contestatoarea Nitoi S. B. E. a formulat contestație la titlu și contestație la executarea însăși prin care a solicitat în contradictoriu cu intimata P. B. Romania anularea executării începute inițial de executorul bancar și care în prezent face obiectul dosarului nr.72/2013 al executorului judecătoresc Elesei B., cu cheltuieli de judecată.
În motivare contestatoarea a arătat că la momentul somării de către executorul judecătoresc intervenise de două ori perimarea de drept a executării. În subsidiar a invocat prescripția dreptului de a cere executarea silită potrivit art.405 C.proc.civ, banca neindicând nici un termen la care ar fi trebuit executate obligațiile din contractul de credit iar ultima plată a fost făcută în martie 2009. Contestatoarea nu a fost informată cu privire la începerea executării silite de către executorul bancar. Intimata nu a prezentat nici un înscris din care să rezulte modalitatea de calcul a sumei pretinse de_,75 CHF.
În drept art. 399 C.proc.civ.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii. Nu a intervenit prescripția executării silite deoarece a fost formulată cerere de continuare a executării în termenul legal. Urmare a modificărilor legislative executarea a fost continuată de executorul judecătoresc. Creanța a fost calculată potrivit dispozițiilor contractuale și este certă și lichidă.
La dosar au fost depuse în copie actele dosarului de executare, alte înscrisuri.
Analizând lucrările cauzei, instanța reține:
În baza titlului executoriu contract de credit nr._56557/03.06.2008 executorul bancar I. M. D. a început executarea silită împotriva contestatoarei urmare a cererii formulate de creditoarea intimată la 21.04.2010 pentru suma de_, 03 CHF. Instanța reține însă că de la data încuviințării cererii de executare silită de către instanță, 13.07.2010, timp de 6 luni nu a mai fost întocmit nici un act de executare iar creditoarea nu a stăruit în executare astfel că a intervenit perimarea executării silite potrivit art. 389 C.proc.civ, actele întocmite devenind lipsite de efect. Nu este incidentă dispoziția de excepție de la art. 390 alin.1 C.proc.civ potrivit căreia nu intervine perimarea atunci când executarea se face fără somație ( cum este cazul executării prin poprire) întrucât nu se înființase la acea dată poprirea pentru a reține o executare prin poprire în curs și nesusceptibilă de perimare. Poprirea a fost înființată de executorul bancar abia la 28.02.2011, după împlinirea termenului de perimare astfel că este lovită de nulitate.
La 11.10.2012 intimata a formulat o cerere de continuare a executării silite indicând suma de_, 75 CHF iar la 10.12.2012 dosarul de executare a fost preluat de executorul judecătoresc Elesei B. care emis pentru această ultimă sumă somație către contestatoare la 13.02.2013.
Instanța reține că respectiva cerere din 10.12.2012 poate fi considerată o nouă cerere de executare după perimarea executării în sensul art. 389 alin. C.proc.civ urmând să analizeze în ce măsură actele întocmite ulterior respectă exigențele legale.
Potrivit notificării din 21.04.2010 intimata a reținut rezilierea de drept a contractului de credit începând cu data de 20.04.2010 cu consecință exigibilității anticipate a tuturor sumelor datorate băncii stabilind cu acest titlu la acea dată suma de_, 03 lei, ceea ce în mod firesc include toate ratele debitului principal de 30 135 CHF, stabilite inițial pentru un interval de 120 de luni, atât cele scadente la acea dată cât și cele care ar fi urmat să devină scadente în viitor și eventual anumite obligații accesorii. Din precizările intimatei de la fila 56 rezultă că suma de_,03 CHF este dată preponderent de suma de_.53 CHF principal restant.
Instanța reține că pentru ratele care ar fi fost scadente ulterior, pentru a putea reține o creanță exigibilă, susceptibilă de executare silită potrivit art. 379 C.proc.civ, era necesar să se facă dovada informării debitoarei cu privire la declararea scadenței anticipate, or nu există dovada comunicării nici a notificării din aprilie 2010 și nici a adresei executorului bancar de înștiințare privind înființarea popririi. Este adevărat că prin trecerea timpului anumite rate erau exigibile chiar fără a ține cont declararea anticipată însă, în condițiile în care durata inițială a contractului era de 10 ani, intimata nu a înțeles să depună nici un tabel de calcul adecvat care să permită instanței să analizeze pentru care cuantum sunt îndeplinite, din această perspectivă a exigibilității cu precizările de mai sus, condițiile executării silite.
Cu privire la prescripția executării silite, coroborând principalul restant la nivelul lunii aprilie 2010 și graficul de rambursare, instanța reține că unele rate din acest debit principal restant au devenit scadente în intervalul 3.01.2009- 3.10.2009 astfel că termenul de prescripție a executării de 3 ani era împlinit la data cererii intimatei din 11.10.2012, în condițiile în care, ca efect al perimării și nulității, efectul interuptiv de prescripție al actelor întocmite de executorul bancar a fost înlăturat iar după data rezilierii contractului nu au mai fost efectuate depuneri care să echivaleze cu întreruperea prescripției prin recunoaștere. Totodată prescripția cu privire la o anume rată din debitul principal atrage prescripția pentru toate obligațiile accesorii derivând din aceasta.
În privința sumei de_, 75 CHF pretins la 11.10.2012 intimata nu a înțeles să depună un tabel de calcul complet, din care, presupunând că debitul restant este același, să rezulte modalitatea de calcul a tuturor obligațiilor accesorii constând în dobânzi și penalități ( ambele tipuri de obligații fiind incluse în structura sumei de_ CHF pretinsă inițial). La fila 56 și urm. dosar intimata a depus un tabel de calcul numai cu privire la penalitățile pretinse la 25.04.2013 care însă nu indică numărul de zile de întârziere reținut pentru fiecare rată și oricum solicitarea instanței privea structura sumelor pentru care se ceruse executarea silită, la 21.04.2010 și 11.10.2012, acestea făcând obiectul verificărilor.
Instanța reține că intimata creditor a avut obligația de a dovedi nu numai nașterea valabilă a creanței inițiale prin încheierea contractului de credit cât și caracterul cert, lichid și exigibil al sumelor pentru care a pretins executarea silită până în punctul în care era exclusă o îndoială rezonabilă în acest sens. Nefiind făcută această dovadă instanța urmează să admită contestația la executarea însăși în sensul art. 401 alin.1 lit. c C.proc.civ și să dispună anularea actelor de executare. Instanța va respinge însă contestația la titlu întrucât potrivit art. 399 alin.1 teza 2 C.proc.civ, aceasta vizează situația unor nelămuriri privind întinderea sau înțelesul titlului executoriu. Or în speță contestatoarea nu a invocat asemenea nelămuriri raportat la contractul de credit titlu executori având conținutul asumat prin semnătură în 2008 ci a ridicat numai obiecții privind executarea ulterioară a acestuia, care au fost analizate în cadrul contestației la executarea însăși.
Văzând și disp. art.274-276 C.proc.civ,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executarea însăși acțiunea formulată de contestatoarea Nitoi Schilch B. E. cu domiciliul ales la Iași, .. 4, ., cam.6, în contradictoriu cu intimata P. B. Romania cu sediul în București, .. 29-31, sector 1.
Dispune anularea actelor de executare întocmite de executorul bancar M. D. I. și de executorul judecătoresc Elesei B. în dosarul nr. 72/2013.
Respinge contestația la titlu formulată de contestatoarea Nitoi Schilch B. E. în contradictoriu cu intimata P. B. Romania
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 1199 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 03.07.2013.
Președinte, Grefier,
Red. I.O.I../Teh. I.O.I
4EX/ 01.11.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Hotărâre din 07-10-2013, Judecătoria IAŞI → |
|---|
