Daune cominatorii. Sentința nr. 20/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 13456/245/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._/245/2013
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 20decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamant pârât L. I. și pe pârâta reclamantă ASOCIAȚIA DE proprietari L. B., având ca obiect obligație de a face daune cominatorii; acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 13.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 20.12.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată reține următoarele:
Prin acțiunea civilă promovată la data de 27.04.2012, reclamantul L. I., în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari „L. B.” a solicitat instanței obligarea pârâtei la încasarea prioritară a restanțelor, obligarea acesteia la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere, constatarea faptului că pârâta, cu rea credință a închis contul bancar în care se efectuau plățile curente, determinând acumularea de debite și penalități, restituirea comisioanelor bancare ca urmare a perceperii lor, constatarea faptului că reclamantul nu datorează în realitate sumele înscrise în listele de întreținere cu titlul de restanțe și penalități de întârziere ( acestea din urmă fiind generate de refuzul administratorului de a primi sumele de bani), precum și obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt, s-a susținut că prin sentința civilă nr. 6061/2011 s-a dispus obligarea pârâtei la efectuarea cuvenitelor mențiuni pe chitanțe, potrivit legii. Susține reclamantul că deși a fost obligată prin hotărâre judecătorească la efectuarea acestor demersuri, acesta s-ar fi prezentat însoțit de 2 martori la administrația societății, unde i s-a refuzat primirea sumelor de bani. Mai mult, susține că deși a achitat debitul restant, figurează în lista lunii martie 2012 cu suma de 8152,02 debite ( cote de întreținere) și_,37 lei restanțe, în total_ lei. listele de plată conțin date nereale, înscrise cu rea credință. Se mai arată că în cursul procesului anterior a solicitat expres instanței să pună în vedere asociației pârâte indicarea unui cont în care poate realiza plăți și fiindu-i indicat acest număr de cont a procedat la achitarea sumei de 3837,77 lei. ulterior, fără o înștiințare prealabilă, contul a fost închis, banca încasând în continuare comisionul aferent tranzacției. Reclamantul apreciază că abuzurile asociației au fost determinate de refuzul său inițial de a se desprinde din asociația existentă. Mai subliniază reclamantul că din anul 2009 și până în prezent a formulat constant contestații la listele de plată, însă nu a primit absolut nici un răspuns. Se exprimă nemulțumirea față de modul de funcționare a asociației, subliniindu-se caracterul ascuns al membrilor comisiei de cenzori, a destinației banilor pentru utilizarea uscătorului. În drept, au fost indicate prevederile art. 111 C.pr.civ, legea 230/2007 și art. 274 C.pr.civ. sub aspect probatoriu, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, interogatoriu, expertiza.
Au fost anexate cererii următoarele înscrisuri: liste de plată aferente perioadei aprilie 2011- martie 2012, contestații la listele de plată, extras de cont, împuternicire avocațială.
La data de 29 iunie 2012, în ședință publică, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat următoarele aspecte: necesitatea timbrării la valoare a cererii, precum și necesitatea timbrării fiecărui capăt de cerere în mod corespunzător, excepția inadmisibilității acțiunii în constatarea existenței unei situații de fapt (închiderea cu rea credință a contului). Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acțiunii fiind indicate următoarele: la 17.04.2012, reclamantul s-a prezentat pentru prima dată de la înființarea asociației ( aprilie 2008), însoțit de 2 persoane care să participe la discuție, în vederea achitării sumei de 2000 lei. administratorul ar fi fost de acord cu încasarea sumei însă în contul penalităților restante, în ordinea cronologică a scadenței. Reclamantul a renunțat la plata la acel moment a sumei. Asociația prâtă s-a desprins din asociația . din asociația Profesor P.. După înființarea asociației, reclamantul a înțeles să achite sume la INAAP, sume ce ar fi fost echivalate ca fiind achitate asociației pârâte. Prin sentința civilă nr. 6061/2011 și decizia 876/2.04.2012 reclamantul a fost obligat la plata către asociație a sumei de 2510 lei cu titlul de penalități, acestea nefiind achitate nici în prezent. Se subliniază că asociația prâtă nu se opune încasării restanțelor, cu titlul de penalități de întârziere,, fiind invocată excepția lipsei de interes în raport de acest prim capăt de cerere; cu privire la obligarea asociației pârâte la plata daunelor cominatorii, se subliniază că reclamantul trebuie să facă dovada relei credințe. Cu privire la închiderea contului, pârâta înștiințează instanța asupra faptului că asociația nu este obligată prin lege să aibă înființat un cont bancar, ci să respecte operațiunile de casă ( încasare în numerar). Mai mult, în contul deschis au fost efectuate doar plăți sporadice, el neprezentând nici un fel de utilitate, din punct de vedere al costurilor de întreținere. Banca a înapoiat suma achitată de reclamant, menționând de fiecare dată că respectivul cont este închis. De asemenea, prin înființarea acestui cont, s-a ajuns la eludarea dispozițiilor legale de către reclamant, care ar fi dorit să plătească exclusiv cotele curente de întreținere. Cu privire la restituirea comisioanelor bancare se solicită respingere acestui capăt de cerere, nefiind încălcat dreptul reclamantului de a putea plăti la timp debitele sau penalitățile restante sau curente. Cu privire la constatarea faptului că nu datorează sumele înscrise pe listele de plată, se subliniază că reclamantul este o persoană rău platnică, iar nu închiderea contului a provocat creșterea debitului și a penalităților. În drept, au fost indicate prevederile art. 115 C.pr.civ, art. 1506 și urm C.civ, legea 230/2007, HG 1588/2007. sub aspect probatoriu s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și interogatoriu.
De asemenea, la același termen de judecată s-a formulat de către asociația pârâtă o cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantului pârât la plata sumei de 2469,94 lei debite aferente perioadei 01.02.2011 – 30.04.2012, 1771,09 lei penalități calculate pentru perioada 1.10.2010 – 29.06.2012 și acoperirea fondului de reparații - 380 lei pentru perioada aprilie 2009 – iunie 2012, cu acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate. Au fost invocate prevederile legii 230/2007 vizând obligația proprietarilor de a achita cotele de întreținere și de a suporta penalitățile în contextul neplății sau plății cu întârziere a acestora. S-a subliniat că cererea reconvențională este scutită de la plata taxei de timbru.
Au fost anexate fișele de cont client.
La termenul din data de 29 iunie 2013, instanța a respins ca neîntemeiată excepția nelegalei timbrări și a acordat termen pentru pregătirea apărării, fiind prorogate toate celelalte aspecte
La termenul de judecată din 14 septembrie 2012, s-a depus o taxă de timbru de 187 lei și timbru judiciar aferent, sentința 6061, pronunțată în dosarul_/245/2009, întâmpinare la cererea reconvențională, precum și cerere completatoare a reconvenționalei, însoțită de liste de plată.
Prin întâmpinarea la cererea reconvențională, s-a solicitat respingerea acesteia ca nefondată, fiind reiterate criticile referitoare la închiderea cu rea credință a contului bancar și inexistența unei culpe în privința sumelor restante solicitate. Mai mult, s-a subliniat că operează autoritatea de lucru judecat cu privire la perioada 1.10.2010 – 15.10.2010, cu privire la care instanța deja s-a pronunțat. S-a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la fondul de reparații aferent lunilor aprilie și mai 2009.
Prin cererea completatoare, au fost solicitate debite până în luna iulie 2012 ( inclusiv) și penalități până la data de 13.09.2012.
La termenul din data de 14 septembrie părțile au solicitat expres un nou termen pentru pregătirea apărării. În mod identic s-a procedat la termenul din 26.10.2012.
Asociația pârâtă a răspuns în scris excepțiilor invocate de reclamant prin întâmpinarea la cererea reconvențională, anexând înscrisuri doveditoare.
De asemenea, reclamantul pârât a depus calculul comisioanelor bancare solicitate și precizări referitoare la suma efectiv contestată.
La termenul de judecată din 2.11.2012, instanța a pus în vedere taxa de timbru la valoare în raport de precizările efectuate de reclamantul pârât, fiind formulată cerere de reexaminare taxă, soluționată în sensul admiterii în parte.
La termenul din 23 noiembrie 2013, având în vedere soluționarea reexaminării cu doar 1 zi înainte de termen s-a pus în vedere reclamantului pârât soluția și obligația de plată a taxei în cuantumul diminuat stabilit.
La data de 15.01.2013, reclamantul pârât a formulat cerere de ajutor public judiciar, admisă în parte prin încheierea din 17 ianuarie 2013, în sensul eșalonării taxei de timbru de 1538,84 lei în 10 rate lunare succesive.
La termenul din 17 ianuarie s-a luat act de cererea de ajutor public și s-a dispus rectificarea citativului, cu inserarea dublei calități a părților.
Cererea de reexaminare a încheierii de ajutor public judiciar a fost respinsă prin încheierea din 29.01.2013.
La termenul de judecată din 1.02.2013, pârâta reclamantă a renunțat la invocarea excepției nelegalei timbrări a capetelor 5 și 6 acțiune, a admis excepția inadmisibilității cererii de constatare a relei credințe în închiderea contului ( fiind remediată eroare de trecere a soluției în dispozitiv la termenul din 15.02.2013, pe baza explicațiilor din încheierea de ședință), a fost respinsă ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, a fost unită cu fondul excepția prescripției cheltuielilor de reparații, și a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri și proba testimonială, prorogând discutarea utilității unei expertize financiar contabile.
La data de 15.02.2013 instanța a procedat la audierea martorilor C. și M., a luat act de depunerea unei înregistrări și a transcrierii unor discuții între reclamant și administrator, a unor înscrisuri suplimentare depuse de reclamantul pârât, a respins cererea de disjungere a capătului de cerere referitor la obligarea la realizarea imputației, a încuviințat proba cu expertiză financiar contabilă, desemnând expert și stabilind onorariu provizoriu pus în sarcina ambelor părți.
Reclamantul pârât a depus la dosarul cauzei precizările referitoare la numele expertului parte a cărui participare la expertiză o solicită ( fila 266 viol I). asociația a depus dovada achitării onorariului provizoriu de expert ( fila 269).
În cadrul ședinței publice din data de 19.04.2013, a fost audiat martorul R. D. și a încuviințat cererea expertului de prorogare a termenului.
Reclamantul pârât a mai depus tranșele scadente din taxa de timbru.
La termenul de judecată din data de 31 mai 2013, în baza răspunsului formulat de expert, instanța a dispus amendarea acestuia cu suma de 500 lei și emiterea unei noi adrese către expert.
La data de 25 iunie 2013, s-a depus raportul de expertiză al expertului contabil desemnat ( filele 340 și următoarele), fiind comunicat corespunzător părților.
La termenul din data de 13 septembrie 2013, instanța a încuviințat o parte din obiecțiunile formulate și a pus în vedere expertului depunerea răspunsului la acestea.
A fost anexat la dosar raportul de expertiză contabilă judiciară din dosarul 4655/P/2006.
S-au efectuat cercetări referitoare la aspectele semnalate de părți cu privire la existența unor cauze penale.
La termenul din data de 13.12.2013, s-a luat act de completarea cererii reconvenționale, s-a constatat administrat întreg materialul probatoriu și s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei și asupra excepției prescripției, unite cu fondul.
Pronunțare a fost amânată, pe o perioadă de 7 zile.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, în baza motivelor invocate, instanța reține următoarele:
Cu privire la primul capăt de cerere referitor la obligarea pârâtei reclamante la încasarea cu prioritate a debitelor curente (cote de întreținere), instanța va respinge ca neîntemeiat acest capăt, în considerarea următoarelor argumente: potrivit dispozițiilor art. 1506 Cod civil, plata efectuată de debitorul mai multor datorii față de același creditor, care are același obiect, se impută asupra acestora conform acordului părților ( ca prim reper de realizare a imputației plății). În lipsa acordului părții, legiuitorul a instituit o . reguli, în cadrul art. 1507 Cod civil: debitorul mai multor datorii care au ca obiect bunuri de același fel are dreptul să indice, atunci când plătește, datoria pe care înțelege să o execute, plata se impută mai întâi asupra cheltuielilor, apoi asupra dobânzilor și la urmă asupra capitalului. Din reglementarea acestui text de lege instanța reține regula priorității stingerii penalităților înaintea debitului, instituită chiar prin lege, indiferent că alegerea imputației plății, aparține, în lipsa acordului părților debitorului. Desigur, debitorul are posibilitatea de a alege să plătească o datorie mai veche, însă cu respectarea acestei reguli de prioritate. Rezultă așadar că reclamantul pârât nu poate pretinde stingerea cu prioritate a cotelor de întreținere curente, în raport de penalitățile solicitate de asociația de proprietari. Instanța va respinge ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
Având în vedere caracterul subsidiar al cererii de acordare a daunelor cominatorii, față de respingerea capătului de cerere referitor la obligarea asociației la încasarea cu prioritate a cotelor curente, instanța va respinge și această solicitare ca neîntemeiată.
Cu privire la capătul de cerere referitor la constatarea închiderii cu rea credință a contului, instanța va constata admisă excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la constatarea faptului că pârâta reclamantă a închis cu rea credință contul destinat plății cotelor de întreținere, deschis la Piraeus Bank și va respinge ca inadmisibil acest capăt de cerere. Va lua act în egală măsură de solicitarea reclamantului pârât de a reține aceste aspecte ca apărări de fond în raport de celelalte capete de cerere.
Analizând capătul de cerere referitor la restituirea comisioanelor bancare, instanța reține că această solicitare vizează culpa asociației în închiderea contului bancar. Din actele dosarului rezultă că reclamantul a efectuat, în cursul anului 2011, o . plăți, nominalizând intenția de plată a cheltuielilor curente anului în curs. Din extrasul de cont prezentat, instanța reține că sumele de bani s-au întors în contul reclamantului, fiind menționat pe desfășurătorul extrasului de cont motivul exact: „cont închis”. Analizând rațiunile care au stat la baza acestei decizii, instanța reține motivele invocate de asociație – întreținerea unui cont curent în care plățile efectuate de locatari / proprietari erau extrem de rare ( aproape ocazionale). Mai mult decât atât este reală susținerea pârâtei reclamante, referitoare la inexistența unei obligații legale de înființare separată a unui cont curent, în care să fie efectuată plata, față de încasarea curentă și în numerar, la casieria asociației a sumelor afișate pe listele de plată. Reclamantul pârât nu a reușit să probeze reaua credință în închiderea contului curent, motivele invocate de asociație având corespondență în realitatea obiectivă și fiind justificate. Lipsa de utilitate a unui asemenea cont este probată de asociația pârâtă reclamantă. Buna credință a părții se prezumă, astfel încât ar fi revenit reclamantului pârât sarcina dovedirii unei intenții frauduloase a asociației. Or, în absența unui cont curent deschis ( reclamantul fiind informat de fiecare dată de bancă asupra restituirii sumelor și putând verifica suplimentar motivul închiderii contului în care achita cotele de întreținere restante) precum și a pretinsului refuz de încasare a sumelor de bani pe care ar fi dorit să le achite, ar fi avut la dispoziție alte mijloace legale ( e.g. consemnarea prin intermediul unui executor judecătoresc a sumelor de bani, pe numele asociației de proprietari).
Astfel, instanța va constata că nu sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale ale asociației, care prin fapta sa culpabilă a determinat ocazionarea cu vinovăție a unui prejudiciu, de care se face direct responsabilă și va respinge ca neîntemeiat și acest capăt de cerere.
Referitor la constatarea caracterului nereal al sumelor de bani înscrise în listele de plată și datorate asociației pârâte reclamante, instanța reține că în esență, prin precizările realizate, reclamantul pârât urmărește să radieze din listele existente cheltuielile care nu au un fond legal, nefiind justificate de nici un fel de înscrisuri. Astfel, acțiunea sa nu echivalează cu o acțiune în constatare pură, ci reprezintă ca natură juridică o acțiune în realizare.
Instanța reține că în prezenta cauză au fost avute în vedere înscrisurile depuse la dosar, sentințele anterioare, rapoartele de expertiză și declarațiile martorilor referitoare la modul de inserare în liste a anumitor sume de bani.
Din evaluarea în ansamblu a mijloacelor de probă administrate, a rezultat că sumele de 8152,02 și penalități_,37 lei, totalizând_,39 lei, nu au corespondent în realitatea înscrisurilor prezentate de asociația pârâtă reclamantă. Astfel, din verificarea sentințelor anterioare a rezultat că reclamantul nu a înregistrat la momentul 2011 penalități sau debite (în afara celor înscrise în listele de întreținere și solicitate pe cale de acțiune în pretenții chiar de asociația de proprietari), pentru ca ulterior, în listele de întreținere să fie inserate, în afara cotelor curente și a penalităților rămase neachitate alte sume cu titlul de restanțe debit principal și penalități, care nu au fost susținute pe bază de liste de plată sau facturi de asociație.
Cu privire la concluziile raportului de expertiză realizat în prezenta cauză, instanța reține că reclamantul pârât datorează asociației pârâte reclamante suma de 3998,78 lei debite (cote de întreținere) aferente perioadei 1 februarie 2011- 30 aprilie 2013 ( ulterioară perioadei analizate prin cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului nr._/245/2009), cerere precizată pe parcursul procesului, precum și de 2608,06 lei penalități de întreținere aferente cotelor principale calculate pentru perioada 1.10.2010 – 20.06.2013 ( perioadă de asemenea ulterioară celei analizate în cadrul dosarului de pretenții judecat anterior. În ceea ce privește sumele pretinse cu titlu de cheltuieli de întreținere, instanța reține că potrivit HG nr. 1588 din 2007 care aprobă Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari și care abrogă dispozițiile HG 400 din 2003, administratorul asociației are obligația de a afișa lista de plată în termen de maximum 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poștă, certificată prin înscrisul de pe ștampila postei, sau de la data confirmarii de primire, în cazul transmiterii facturii prin curier/delegat. În completarea acestor dispoziții legale, instanța va reține că potrivit art. 25 din același act normativ si a art. 49 alin. 2 din legea 230/2007 privind inființarea, organizarea si funcționarea asociațiilor de proprietari, cotele de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceștia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată, dată care trebuie sa fie înscrisă în lista de plată respectivă.
Din dispozițiile art. 50 alin. 1 ale Legii 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari rezultă că Asociația de Proprietari este legitimată să acționeze în justiție proprietarii care se fac vinovați de neplata cheltuielilor comune timp de mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit. Pe cale de consecință, pentru a constata că termenul de 90 de zile prevăzut pentru sesizarea instanței s-a împlinit, instanța trebuie să fie în măsură să analizeze cel puțin lista de plată în care figurează cheltuielile de întreținere, conținând data afișării și data scadenței.
În calitatea sa de proprietar, reclamantul pârât avea obligația legală de a achita aceste sume înscrise în listele de plată afișate lunar. Or, acesta nu a realizat dovada stingerii lor prin plată sau altă modalitate legală, aspectele de fapt invocate de acesta referitoare la plata sumelor în contul bancar închis neepuizând mijloacele legale de care dispunea pentru stingerea plății, iar refuzul administratorului de a primi cu prioritate cotele de întreținere curente față de penalitățile restante fiind în acord cu regulile referitoare la imputația plății.
Cu privire la excepția prescripției ratelor aferente fondului de reparații, instanța reține că scadența acestora este ulterioară momentului promovării prezentei cereri de chemare în judecată, astfel încât o va respinge ca neîntemeiată. Cu toate acestea, instanța reține că numai pentru anumite perioade de timp din segmentul inițial indicat asociația a justificat, pe bază de procese verbale stabilirea obligației de percepere a unui asemenea fond de reparații și cuantumul său, lipsind actele pentru perioada ianuarie 2010 – decembrie 2010, precum și pentru anul 2012. astfel, instanța va admite doar în parte această solicitare și va acorda doar suma de 210 lei cu titlul de fond de reparații stabilit de asociație, în virtutea prevederilor art. 45 alin. 3 din legea 230/2007: „Proprietarii membri ai asociației de proprietari au obligația să aprobe și un fond de reparații anual, necesar pentru repararea și îmbunătățirea proprietății comune. Comitetul executiv va pregăti și va prezenta adunării generale suma anuală necesară pentru constituirea sau completarea acestui fond, care se alimentează în avans, în tranșe lunare egale, prevăzute în lista de plată a cheltuielilor asociației de proprietari. Plățile pentru repararea și îmbunătățirea proprietății comune se vor face din fondul de reparații. Proprietarii membri ai asociației de proprietari pot aproba și alte fonduri cu caracter special”. Revine așadar comitetului și adunării obligația de a stabili, prin proces verbal cuantumul efectiv al fondului de reparații și elementele care au determinat necesitatea instituirii acestuia. Se poate observa că în anul 2009, prin proces verbal s-a instituit un cuantum de 10 lei de persoană ( fila 107 dosar), iar pentru 2011 prin proces verbal al adunării generale s-a instituit aceeași sumă ( pagina 322 dosar, volumul I). se va respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a fondului de reparații pentru anii 2010 și parțial 2012 ( ianuarie - aprilie), în considerarea neîndeplinirii condițiilor legale de percepere.
Instanța va dispune admiterea în parte a cererii reconvenționale formulată de asociația pârâtă – reclamantă referitoare la obligarea reclamantului pârât la plata debitelor penalităților și fondului de reparații. Și va obliga reclamantul pârât la plata sumei de 3998,78 lei debite ( cote de întreținere) aferente perioadei 1 februarie 2011- 30 aprilie 2013, cerere precizată pe parcursul procesului, la plata sumei de 2608,06 lei penalități de întreținere aferente cotelor principale calculate pentru perioada 1.10.2010 – 20.06.2013 și 210 lei cu titlul de fond de reparații solicitat aferent perioadei ( aprilie 2009- decembrie 2009 și ianuarie 2011- decembrie 2011), în total la plata sumei de 6726,84 lei către asociația pârâtă reclamantă.
Prin scăderea sumei la care reclamantul pârât a fost obligat din totalul sumelor inserate în listele de plată și verificate de instanță, instanța constată că sumele de 8152,02 debit și_,39 lei penalități nu sunt justificate corespunzător de asociație pe baza documentelor puse la dispoziție și va dispune radierea acestora din listele afișate.
Cu privire la onorariul definitiv al expertului desemnat în prezenta cauză, în raport de volumul de lucru, perioada analizată, complexitatea obiectivelor fixate, documentele analizate, instanța va fixa onorariu definitiv expert P. V. la suma de 1500 lei. constatând că asociația pârâtă reclamantă a achitat partea sa din onorariul provizoriu fixat de instanță ( 500 lei, prin chitanța fila 182 vol.I nr._/1). Diferența de 500 lei fixată de instanță va fi pusă în sarcina ambelor părți în mod egal, reclamantul pârât și pârâta reclamantă fiind obligați la plata a câte 250 lei în contul expertului numit de instanță.
Cu privire la solicitarea de fixare a onorariului pentru expertul parte, instanța reține obligația reclamantului pârât de a anexa, în conformitate cu art. 18 alin. 4 din OUG 2/2000, exemplarul original al contractului semnat și dovada ulterioară a acestor cheltuieli. Or, reclamantul pârât a neglijat îndeplinirea propriilor obligații, astfel încât nu se justifică cererea de fixare a unui onorariu separat, cu titlul de cheltuieli de judecată pentru expertul parte, instanța urmând a respinge ca neîntemeiată solicitarea reclamantului pârât de obligare a pârâtei reclamante la plata sumei de 1000 lei cu titlul de onorariu expert parte C. T..
Observând soluțiile date capetelor de cerere formulate, precum și dispozițiile art. 274 C., instanța va admite în parte cererea reclamantului pârât de acordare a cheltuielilor de judecată după cum urmează: obligă asociația pârâtă reclamantă la plata sumei de 1143,5 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar ( aferent capătului de cerere admis in parte), precum și 1000 lei contravaloare onorariu avocat conform chitanțelor 181 din 11.05.2012, 196 din 2.12.2013 ( fila 229 vol II), respingând ca neîntemeiată cererea cu privire la restul taxei de timbru și contravaloarea onorariului expertului parte.
De asemenea, în virtutea acelorași principii, instanța va admite cererea asociației pârâte reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloare onorariu avocat conform chitanței 125/31.05.2012, în cuantum de 1000 lei și va compensa cheltuielile de judecată efectuate de părți după cum urmează: onorariile de avocat în întregime, urmând ca asociația să plătească reclamantului restul cheltuielilor în cuantum de 1143,5 +5 lei= 1148,5.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei reclamante la încasarea cu prioritate a debitelor curente (cote de întreținere) înaintea celorlalte restanțe (cote de întreținere anterioare și penalități de întârziere).
Respinge ca neîntemeiată solicitarea de obligare a pârâtei reclamante la plata daunelor cominatorii aferente îndeplinirii obligației de încasare prioritară a cotelor de întreținere curentă.
Constată admisă excepția inadmisibilității capătului de cerere referitor la constatarea faptului că pârâta reclamantă a închis cu rea credință contul destinat plății cotelor de întreținere, deschis la Piraeus Bank.
Respinge ca inadmisibil acest capăt de cerere.
Respinge ca neîntemeiată solicitarea de acordare a contravalorii comisioanelor percepute de bancă din contul reclamantului pârât, ca urmare a tranzacțiilor efectuate în contul închis al pârâtei reclamante, capăt de cerere precizat în sensul indicării valorii comisioanelor la 140 lei.
Admite în parte capătul de cerere referitor la constatarea faptului că nu datorează sumele înscrise cu titlul de debite și penalități pe listele de plată și radierea sumelor de pe aceste liste trecute nejustificat, formulat de reclamantul pârât L. I., domiciliat în Iași, ..2, ., . cu pârâta reclamantă Asociația de Proprietari „L. B.” cu sediul în Iași, ..13, .. D, parter, astfel cum a fost precizat.
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune referitor la fondul de reparații aferent perioadei aprilie- mai 2009, invocată de reclamantul pârât prin întâmpinarea la cererea reconvențională.
Admite în parte cererea reconvențională formulată de asociația pârâtă – reclamantă referitoare la obligarea reclamantului pârât la plata debitelor penalităților și fondului de reparații. Obligă reclamantul pârât la plata sumei de 3998,78 lei debite ( cote de întreținere) aferente perioadei1 februarie 2011- 30 aprilie 2013, cerere precizată pe parcursul procesului, la plata sumei de 2608,06 lei penalități de întreținere aferente cotelor principale calculate pentru perioada 1.10.2010 – 20.06.2013 și 210 lei cu titlul de fond de reparații solicitat aferent perioadei ( aprilie 2009- decembrie 2009 și ianuarie 2011- decembrie 2011), în total la plata sumei de 6726,84 lei către asociația pârâtă reclamantă.
Respinge ca neîntemeiată solicitarea de acordare a fondului de reparații pentru anii 2010 și parțial 2012 ( ianuarie - aprilie).
Dispune radierea din listele de plată a sumelor ce figurează în dreptul secțiunii debit ( lista martie 2011) în sumă de 8152,02 și penalități_,37 lei, în total suma de_,39 lei, constatând că acesta nu au fost justificate de asociație cu acest titlu.
Fixează onorariu definitiv expert P. V. la suma de 1500 lei. constată că asociația pârâtă reclamantă a achitat partea sa din onorariul provizoriu fixat de instanță ( 500 lei, prin chitanța fila 182 vol.I nr._/1). Diferența de 500 lei fixată de instanță va fi pusă în sarcina ambelor părți în mod egal, reclamantul pârât și pârâta reclamantă fiind obligați la plata a câte 250 lei în contul expertului numit de instanță.
Executorie în privința acestui capăt de cerere.
Respinge ca neîntemeiată solicitarea reclamantului pârât de obligare a pârâtei reclamante la plata sumei de 1000 lei cu titlul de onorariu expert parte C. T..
Admite în parte cererea reclamantului pârât de acordare a cheltuielilor de judecată după cum urmează: obligă asociația pârâtă reclamantă la plata sumei de 1143,5 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar ( aferent capătului de cerere admis in parte), precum și 1000 lei contravaloare onorariu avocat conform chitanțelor 181 din 11.05.2012, 196 din 2.12.2013 ( fila 229 vol II).
Admite cererea asociației pârâte reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloare onorariu avocat conform chitanței 125/31.05.2012, în cuantum de 1000 lei.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de părți după cum urmează: onorariile de avocat în întregime, urmând ca asociația să plătească reclamantului restul cheltuielilor în cuantum de 1143,5 +5 lei= 1148,5.
Cu drept de a formula recurs, în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Pronunțată astăzi, 20 decembrie 2013, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
22 ian. 2014, 6 ex
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Revocare donaţie. Sentința nr. 01/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
