Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 08-10-2013 în dosarul nr. 727/245/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 08 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier F. C.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant M. M. și pe pârât G. A., având ca obiect pretenții rejudecare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care.
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 24.09.2013, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, când, instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de azi când,
INSTANȚA,
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamantul M. M. chemat în judecată pârâtul G. A. solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 1300 de euro, cu dobânda legală aferentă debitului și a cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr._/2012 instanța de judecată a respins cererea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, care a fost admis prin decizia nr. 1510/2013 a Tribunalului Iași, decizie prin care s-a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe unde a fost reînregistrat sub nr._ .
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că la data de 4.03.2009 a convenit cu pârâtul să-i vândă autoturismul proprietatea sa, marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_ cu suma de 6800 și aceasta i-a achitat suma de 4000 Euro și, deși au convenit ca diferența de 2800 Euro să-i fie achitată peste o lună, respectiv până la data de 4.04.2009 sub sancțiunea rezoluționării convenției și a repunerii părților în situația anterioară, însă acesta i-a achitat doar 1500 Euro, rămânând restantă suma de 1300 Euro.
Alăturat cererii reclamanta a depus înscrisuri.
În drept a invocat dispozițiile art.1672, 1685, 1687,1719 lit. e, 1721 teza a doua și art. 1724 Cod civil.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
La cererea părților s-a administrat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu.
După reînregistrarea cauzei nu s-a mai solicitat administrarea de alte probatorii.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța de judecată reține următoarele:
Prin cererea formulată reclamanta a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 1300 de euro, reprezentând diferența de preț a autovehiculului, cu dobânda legală aferentă debitului.
Din cuprinsul declarației autentificate sub nr. 291/04.03.2009 la BNP M. C. E. rezultă că pârâtul s-a obligat ca, până la data de 04.04.2009, să achite reclamantei suma de 2800 euro reprezentând „restul de preț rămas de achitat din prețul total de 6800 euro” pentru autoturismul marca Mercedes Benz, tipul_, cu nr. de înmatriculare_ pe care l-a achiziționat de la aceasta.
Din cuprinsul declarației semnată de către pârât, din data de 08.06.2009, rezultă că pârâtul a achitat reprezentantului reclamantei suma de 1500 euro, urmând ca diferența de 1300 euro să fie achitată la data de 22.06.2009. În cuprinsul acestei declarații s-a menționat faptul că prețul vânzării autoturismului marca Mercedes Benz, tipul_, cu nr. de înmatriculare_, a fost de 6800 euro, din care s-a achitat suma de 5500 euro, rămânând o diferență de preț de achitat de 1300 euro.
Astfel, din cuprinsul acestor înscrisuri ar rezulta faptul că între părți a existat o convenție prin care reclamanta a vândut pârâtului autoturismul marca Mercedes Benz, tipul_, cu nr. de înmatriculare_, prețul convenit de părți fiind de 6800 euro.
Cartea de identitate a unui vehicul este documentul care atestă pentru persoana care o deține dreptul de proprietate asupra vehiculului și care conține datele tehnice și de identificare a vehiculului.
Or, în speță, din cuprinsul cărții de identitate a vehiculului rezultă că reclamanta Mangop M. este proprietara autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, primul proprietar fiind numitul H. F..
Este adevărat faptul că la dosar a fost depusă o convenție de schimb încheiată la data de 10.01.2006, prin care H. F. i-a dat numitei Cremenițchi Lilana autoturismul în litigiu, respectiv autoturismul marca Mercedes Benz, tipul_, iar aceasta din urmă i-a dat în schimb autoturismul marca Peugeot 206. Însă această convenție este anterioară înmatriculării autoturismului în litigiu pe numele reclamantei și, mai mult, în cuprinsul convenției se menționează faptul că „prezenta convenție este valabilă între noi părțile coschimbașe până la perfectarea actelor la organele competente”.
Având în vedere cartea de identitate a vehiculului, se reține de către instanță că reclamanta a făcut dovada calității sale de proprietar al autoturismului marca Mercedes Benz cu nr. de înmatriculare_, astfel încât în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamanta nu ar fi făcut dovada dreptului său de proprietate asupra mijlocului de transport aflat în litigiu.
Având în vedere data la care părțile au semnat convenția inițială, respectiv declarația autentificată, incidente în cauză sunt dipozițiile art. 969 C. civ., ori așa cum s-a reținut mai sus prin declarația semnată de către pârât, din data de 08.06.2009, rezultă că acesta a achitat reprezentantului reclamantei suma de 1500 euro, urmând ca diferența de 1300 euro să fie achitată la data de 22.06.2009, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o nici până la data promovării acțiunii.
Potrivit art. 969 C. civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante. Totodată, potrivit art. 1073 C. civ., creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației.
Instanța de judecată constată că pârâtul nu a dovedit stingerea acestei obligații prin faptul plății sau prin altă modalitate de stingere a obligației ce-i incumbă, astfel instanța apreciază că aceasta nu a respectat obligația asumată, încălcând astfel principiile de drept enunțate de art. 969(1) și art.970(1) cod civil, respectiv principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor, condiții în care constată întemeiată acțiunea reclamantei și pe cale de consecință o va admite și va dispune obligarea acestui la plata sumei de 1300 de euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând c/v diferenței de preț a vehiculului.
Referitor la dobânda solicitată de către reclamantă, aceasta reprezintă câștigul, folosul ori profitul pe care l-ar fi putut obține reclamanta din investirea banilor, dacă pârâtul i-ar fi plătit debitul datorat la termenele și în condițiile prevăzute de lege.
Prin plata dobânzii legale se urmărește recuperarea integrală a prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligației de plată la termen de către pârât, condiții în care va obliga pârâtul la plata dobânzii legale aferente debitului calculată până la achitarea efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta M. M., domiciliată în Iași, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul G. A., domiciliat în Iași, ..
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 1300 de euro, echivalent în lei la data plății, reprezentând diferență de preț neachitată și dobânda legală aferentă debitului, până la achitarea integrală a acestuia.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 1377 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.10.2013.
Președinte, Grefier,
Red./Tehnored.: M.B./F.C
4 ex/14.02..2014
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
