Plângere contravenţională. Sentința nr. 14/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 14/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 37375/245/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 15 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER-P. A. -M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 14 591
La ordine fiind judecarea cauzei civile privind pe petenta ., în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Volovaț pentru petentă, martorul din lucrări, I. I., pentru intimat răspunde cons.jr.D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Instanța, sub prestare de jurământ, procedează la audierea martorului din lucrări, I. I., declarația acestuia fiind consemnată în procesul-verbal atașat la dosarul cauzei.
La interpelarea instanței, reprezentanții ambelor parți precizează că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind probe de administrat și cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond:
Avocat Volovat pentru petentă, având cuvântul, solicită admiterea plângerii si anularea procesului-verbal de contravenție întocmit pe numele petentei motivat de împrejurarea că nu există intenția săvârșirii faptei contravenționale .Din declarația martorului din lucrări, Isăila I., audiat la acest termen de judecată rezultă împrejurarea că oferta de munca a fost adusa la cunoștința publica, I. I. semnând contactul de munca la data de 21.10.2011.In ceea ce privește cea de-a doua contravenție reținută în sarcina petentei, timpul necesar înregistrării in programul Revisal a fost prelungit, pe o perioada de trei luni, pana la data de 15.12.2011, înregistrarea contractului de munca pentru I. I. realizându-se la data de 28.10.2011, fiind in termenul legal. Pentru aceste considerente solicita admiterea plângerii, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
Cons.jr.D. N. A. pentru intimat, având cuvântul, solicită respingerea plângerii și menținerea procesului-verbal de contravenție ca legal și temeinic întocmit, la data efectuării controlului, 27.10.2011 ,I. I. nu avea încheiat contract individual de munca, astfel cum rezultă și din declarația acestuia, iar susținerile petentei nu pot fi primite de către instanța, petenta având obligația de a înregistra contractul de munca in registrul general de evidență a salariaților.
Instanța declară dezbaterile inchise și reține cauza spre solutionare.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 17.11.2011 sub număr de dosar_, petenta . a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.11.2011 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași, solicitând anularea acestuia.
În fapt, petenta a arătat că cele menționate în procesul-verbal nu corespund adevărului. În susținerea plângerii petenta arată că, în fapt, la data de 27.10.2011, în urma unei sesizări făcute la I., de către numitul B. S., care se afla în relații dușmănoase cu . nu a fost selectat pentru a ocupa un post în cadrul companiei petente, a avut loc la sediul firmei un control inopinat de la I., cu o echipă formată din 2 inspectori și un polițist.
În urma controlului s-a emis procesul –verbal ., nr._, prin care firma a fost amendată cu suma de 10.000 lei, pentru încălcarea dispozițiilor art. 16 din Codul Muncii și i-a fost aplicat un avertisment pentru netransmiterea la I.T.M. cu o zi lucrătoare anterior începerii activității de muncă a contractului de muncă înregistrat în Revisal.
Au fost luate declarații de la 4 angajați ai . s-a insistat asupra declarațiilor lui I. I., care ulterior acestui control, i-a pus în vedere petentei că, datorită presiunilor exercitate asupra sa de către cei doi inspectori, nu a fost capabil să formuleze răspunsurile la chestionar, motiv pentru care acestea i-au fost dictate de către inspectori.
Petenta menționează că, la momentul efectuării controlului, administratorul V. C., nu se afla în firmă și nici nu a fost chemat sau anunțat, nici nu i-au cerut relații lămuritoare cu privire la situația salariatului de la serviciul de personal și administratorul.
Se precizează că societatea – petentă nu se face vinovată de săvârșirea nici unei contravenții de natura celor reținute în procesul –verbal, având în vedere că au fost respectate toate formalitățile de legalitate cu privire la angajarea salariaților și comunicarea către I. a datelor cu privire la acesta.
Menționează că toate actele care atestă legalitatea raportului de juncă se aflau la sediul firmei în momentul controlului din 27.10.2011, însă ele nu au fost solicitate de către inspectorii I..
Astfel, contractul de muncă al numitului I. I., realizat în formă scrisă, a fost întocmit la 21.10.2011 și înregistrat sub nr. 74, cu data de ieșire în registrul general al .. 31 din 21 octombrie 2011, atestare făcută sub proprie semnătură și e I. I., conform cu consemnările acestuia din 21.10.2011.
Precizează de asemenea că nu este posibilă încălcarea dispozițiilor legale privind primirea la lucru fără întocmirea contractului de muncă, în formă scrisă, în condițiile în care angajarea salariatului s-a făcut urmare a adresei societății –petente către A.J.O.F.M. Iași, privind anunțarea unui loc vacant.
De asemenea, numitul I. I. s-a prezentat la unitatea în baza dispozițiilor de repartizare nr._ din 21.10.2011.
Mai mult, încheierea contractului a fost precedată de cererea de angajare întocmită și semnată de salariat, prin care s-a solicitat și s-a aprobat începerea activității cu data de 24.10.2011, cerere întocmită la 21.10.2011 și înregistrată cu nr. 30 de intrare/ieșire în registrul general al firmei.
Tot la data de 21.10.2011 a fost întocmită informarea prevăzută de art. 17 din Codul Muncii, a fost remisă fișa postului către salariat conform cu înscrisurile pe care le prezintă instanței și care nu au fost solicitate societății în momentul controlului sau ulterior acestui moment.
Prin urmare, fapta cea mai gravă care a atras aplicarea amenzii de 10.000 lei nu există în raport cu înscrisurile prezentate.
Cât privește contravenția prevăzută de art. 9(1) lit. a prevăzută de HG 500/2011, coroborat cu art. 6(1) nici aceasta nu ar putea fi reținută, în condițiile în care neînregistrarea nu era rezultatul culpei societății, ci a dificultăților întâmpinare de aceasta, urmare a schimbărilor succesive ale versiunilor programului REVISAL.
Neputința tehnică de a înscrie un contract de muncă în varianta actualizată a REVISAL nu echivalează cu inexistența acestuia sau cu situația în care este depistat un lucrător în cadrul firmei fără acte de muncă încheiate.
Precizează că, pentru a se încadra în timpul limită prevăzut pentru înregistrarea în REVISAL, a solicitat sprijinul unui specialist IT al I. Iași.
Concluziile specialistului IT al IT; Iași au fost următoarele:
-firma . operată ultima angajare pe versiunea REVISAL 3. între timp apărând încă 3 versiuni ale programului;
-neinstalarea versiunilor intermediare nu au permis realizarea de noi înregistrări.
Prin urmare nu se poate reține săvârșirea contravenției în condițiile în care societatea nu a intenționat ignorarea acestor dispoziții și nici nu s-a aflat în culpă cu privire la îndeplinirea obligațiilor legale.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001, cele menționate fiind conforme realității, astfel cum dovedesc înscrisurile atașate.
Au fost depuse de către intimat următoarele înscrisuri: copie a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, fișe de identificare, nota de relații, înștiințare de plată.
Prin SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2012 a fost admisă plângerea formulată de către petenta . procesului - verbal de contravenție . nr._, întocmit de intimatul I. IASI la data de 02.11.2011. și s-a dispus anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, întocmit de intimatul I. IASI la data de 02.11. 2011 și exonerarea petentei de la plata amenzii de 10.000 lei.
Prin Decizia nr. 83/2012 a Tribunalului Iași s-a admis recursul formulat de către Inspectoratul teritorial de Muncă Iași, casând sentința civilă nr._/2012 în tot, înregistrându-se astfel la data de 02.04.2013 dosarul nr._ .
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._/02.11.2011, petenta . a fost sancționată cu 1000 lei amendă, pentru faptul că pentru faptul că pe data de 14.01.2011, respectiv 15.01.2011, ar fi primit la muncă fără să se încheie în formă scrisă contracte individuale de muncă pe numitul I. I., faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută și sancționată de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003.
De asemenea, petenta a fost sancționată cu avertisment pentru că, în aceleași împrejurări, nu ar fi transmis la Inspectoratul teritorial de Muncă Iași cu o zi lucrătoare anterior începerii activității, registrul general de evidență a salariaților în formă electronică cuprinzând elementele contractului individual de muncă pentru salariatul I. I., faptă care, potrivit procesului-verbal este prevăzută și sancționată de art. 9 alin 1 lit. a din HG nr. 500/2011.
Procesul-verbal a fost semnat de petentă cu mențiunea: „contest veridicitatea datelor înscrise în prezentul proces verbal” .
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, în vigoare la momentul încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, constituie contravenție și se sancționează primirea la muncã a pânã la 5 persoane fãrã încheierea unui contract individual de muncã, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendã de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoanã identificatã.
Conform art. 16, in vigoare la data întocmirii procesului-verbal, contractul individual de muncã se încheie în baza consimțãmântului pãrților, în formã scrisã, în limba românã. Obligația de încheiere a contractului individual de muncã în formã scrisã revine angajatorului. Forma scrisã este obligatorie pentru încheierea valabilã a contractului. Anterior începerii activitãții, contractul individual de muncã se înregistreazã în registrul general de evidențã a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncã. Angajatorul este obligat ca, anterior începerii activitãții, sã înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncã.
Conform art. 10 din Codul Muncii, in vigoare la data întocmirii procesului-verbal, contractul individual de muncã este contractul în temeiul cãruia o persoanã fizicã, denumitã salariat, se obligã sã presteze munca pentru și sub autoritatea unui angajator, persoanã fizicã sau juridicã, în schimbul unei remunerații denumite salariu.
Conform art. 9 alin 1 lit a din HG nr. 500/2011 constituie contravenție netransmiterea registrului cu elementele contractului individual de muncã prevãzute la art. 3 alin. (2) lit. a)-g), cel târziu în ziua lucrãtoare anterioarã începerii activitãții de cãtre salariatul în cauzã.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data înmânării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cele reținute în sarcina petentei, au caracter general (Codul muncii și HG nr. 500/2011 se adresează tuturor persoanelor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentei i s-a adus la cunoștință, chiar în momentul constatării și sancționării contravenției reținute în sarcina sa de către agentul constatator, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea, astfel cum rezultă din semnarea procesului verbal contestat. De asemenea, petentei i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței de judecată.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Fiind audiat în fața instanței de judecată, martorul I. I. declară că este angajat din luna octombrie 2011 până în prezent, semnând contractul de muncă depus la fila 8 din dosarul inițial la data de 21.10.2011. De asemenea, martorul precizează că semnătura declarației depusă la fila 26 dosar inițial îi aparține și că a scris în acea declarație faptul că nu a semnat contract de muncă la dictarea inspectorului de muncă, crezând că se referă la a avea în posesie acel contract. Ulterior, martorul declară că nu a înțeles semnificația rubricii „forma în baza căreia prestez activitatea”, însă a înțeles semnificația propoziției scrise la rubrica respectivă: „nu am semnat contract de muncă”, nefiind amenințat de către inspectorul de muncă.
Din analiza declarației dată în fața instanței de judecată cât și a întregului probatoriu, rezultă că apărările petentei în sensul că cele consemnate în fișa de identificare, fila 26 dosar inițial, au fost rezultatul presiunilor inspectorului de muncă, nu pot fi reținute în prezenta cauză.
Totodată, nici existența contractului de muncă conform art. 16 din legea nr. 53/2003 nu poate fi reținută, având în vedere declarația dată în fața instanței, în sensul semnificației propoziției ”nu am semnat contract de muncă”, declarația dată la data de 27.10.2011 coroborându-se cu celelalte probe administrate în prezenta cauză.
Astfel, pentru ca înscrisul depus la fila 8-9 să facă dovada respectării obligației prevăzută de art. 16 din Legea nr. 53/2003 este necesară înregistrarea contractului de muncă în registrul general de evidențã a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncã, anterior începerii activitãții, devenind astfel opozabil terților. Neînregistrarea contractului de muncă cât și cele arătate în declarația dată în fața instanței de judecată de către martorul I. I. probează temeinica procesului-verbal, simplul fapt al angajării acestuia prin intermediul ofertei publice nu dovedește și încheierea contractului conform dispozițiilor menționate.
De asemenea, din analiza probatoriului administrat, respectiv înscrisurile depuse de către petentă, declarațiile testimoniale, instanța constată că nu poate reține existenței unor deficiențe a programului de înregistrare a contractului de muncă și de transmitere către inspectoratul de muncă, din culpa intimatului sau nu, chiar și în situația existenței unor astfel de deficiențe, transmiterea putându-se realiza și prin alte modalități decât prin programul informatizat, art. 9 alin 1 lit. a din HG nr. 500/2011 neimpunând o anumită modalitate de transmitere.
Față de acestea, instanța reține că faptele reținute în sarcina petentei sunt dovedite, petenta săvârșind cu vinovăție contravențiile prevăzute de art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 și de art. 9 alin 1 lit a din HG nr. 500/2011, în ceea ce privește cea de a doua faptă contravențională petenta nefăcând dovada faptului pozitiv contrar.
Sancțiunea aplicată contravenientei, respectiv amendă în cuantum de_ lei se încadrează în limitele prevăzute de Codul Muncii, reprezentând limita minimă prevăzută de lege pentru astfel de contravenții la momentul săvârșirii și constatării faptei contravenționale. Această sancțiune este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către contravenient, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei și urmarea produsă, atingerea gravă adusă relațiilor privind raporturile individuale si colective de munca, a celor privind protecția intereselor angajaților, aceștia fiind in mod grav prejudiciați prin neîncheierea și neînregistrarea contractului de muncă anterior începerii activității, petenta nefăcând dovadă, prin prezenta plângere, de bună-credință, care să justifice o eventuală înlocuire a sancțiunii amenzii.
Față de sancțiunea avertismentului aplicată pentru cea de a doua faptă contravențională, instanța constată că nu se impune analizarea acesteia, având în vedere că suntem în calea de atac a contravenientei, iar această sancțiune reprezintă forma cea mai ușoară.
Întrucât faptele descrise întrunesc conținutul constitutiv al contravențiilor menționate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar sancțiunea aplicată este legală și temeinică, respectând principiul proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petenta .., cu sediul în Iași, .. 17 împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.11.2011 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Teritorial de Muncă Iași, cu sediul în Jud. Iași, ., nr. 31, ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicare.Pronunțată în ședință publică, astăzi 15.11.2013.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/Teh I. Chi
4ex/17.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 28-10-2013,... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
