Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 27808/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică de la 10 Decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. T.
GREFIER: M. P. - H.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta Țuca A. M. în contradictoriu cu intimata Poliția M. Iași - Secția 2 Poliție, având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul convențional al petentei - avocat C. M.-A. și martorul S. I. C., lipsind petenta și intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța procedează, sub prestare de jurământ, la audierea martorului S. I. C., depoziția acestuia fiind consemnată în procesul-verbal care, după citire și semnare, a fost atașată la dosarul cauzei.
Interpelat fiind, reprezentantul convențional al petentei precizează că nu mai are de solicitat alte probe și excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri și excepții de formulat, în baza dispozițiilor art. 244 C.proc.civ. declară terminată cercetarea procesului și, în baza dispozițiilor art. 392 C.proc.civ., declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul convențional al petentei – avocat C. M.-A. solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, iar la emiterea hotărârii solicită să se aibă în vedere declarația dată de martorul audiat la acest termen de judecată, care a perceput în mod direct faptele; totodată solicită să se înlăture, ca și probă, raportul depus de agentul constatator, care nu poate avea calitatea de martor în cadrul unui proces în care se contestă tocmai procesul-verbal încheiat de către acesta, iar înscrisul prezentat ca fiind un raport către superiorul său este un înscris preconstituit, și, deși seamănă cu o declarație de martor, instanța nu o poate avea în vedere pentru că acesta nu a fost audiat în mod nemijlocit de către instanță, mai ales că agenții de poliție nu pot avea calitatea de martor.
Mai solicită să se aibă în vedere că petenta este la primul contact cu legea si cu organele de cercetare, la momentul respectiv a vrut să colaboreze cu agenții dar se afla sub imperiul unor emoții puternice, deși până la urmă a înmânat actele cerute de către agenți. Susține că s-a dat dovadă de bună-credință din partea petentei și că organul de poliție a dat dovadă de exces de zel, aplicând maximul amenzii pentru clasa de contravenție pe care o sancționa.
Fată de toate aceste motive solicită admiterea contestației și exonerarea de la plata amenzii, iar în subsidiar solicită, dacă se va constata că s-a produs o contravenție, înlocuirea măsurii dispuse de agentul constatator cu un avertisment.
Instanța, în baza dispozițiilor art. 394 C.proc..civ., declara închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 30.08.2013, sub dosar nr._, petenta ȚUCA A. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.08.2013, prin care a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 480 lei, ca netemeinic și nelegal.
În motivarea plângerii, petenta a învederat instanței faptul că la data de 14.08.2013, a fost oprit de către organele poliției rutiere în Iași, pe . în sarcina sa lipsa documentelor prevăzute de lege asupra sa. În acest sens, petenta a arătat că, la momentul sancționării se afla la volanul unui autoturism al unui colaborator, fiind oprită de către un agent de poliție rutieră ce i-a prezentat la motiv al opririi prezența unor defecțiuni la sistemul de iluminare. S-a precizat că aceste defecțiuni au fost remediate pe loc de către proprietarul autoturismului, aspect ce a împiedicat-o pe aceasta să găsească documentele autovehiculului în timp util, fiind sancționată în acest sens. Petenta a arătat că documentele au fost găsite în aproximativ zece minute, fiind arătate organului de poliție, acesta din urmă replicându-i că nu poate anula procesul-verbal deja întocmit.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 118 din OUG nr. 195/2002, OG nr. 2/2001, art. 148 NCPC.
În susținerea plângerii, petenta a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorul S. I., precum și a probei cu înscrisuri, fiind anexate, în copie certificată, procesul-verbal . nr._/14.08.2013, chitanță taxă de timbru, carte de identitate Țuca A.-M., planșe foto.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 20 lei (f. 12), în conformitate cu dispozițiile art. 19 din OUG nr. 80/2013, act normativ aplicabil în considerarea datei formulării plângerii contravenționale.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare la data de 03.10.2013, solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravențiilor ca legal și temeinic.
În motivarea întâmpinării, a învederat instanței că petenta a fost sancționată prin procesul-verbal . nr._/14.08.2013 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la data de 14.08.2013 a condus autoturismul cu număr de înmatriculare_ pe .. Iași fără a respecta obligația de a avea asupra sa documentele prevăzute de lege.
În dovedire, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind depus la dosarul cauzei raportul agentului constatator.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 148, art. 205, art. 315 NCPC, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 28.10.2013, petenta a menționat că susținerile din cuprinsul întâmpinării nu sunt reale, întrucât aceasta avea documentele solicitate, însă le-a prezentat cu întârziere deoarece nu era proprietara autoturismului și a avut nevoie de timp pentru a le găsi.
La termenul din data de 19.11.2013, instanța a încuviințat, pentru ambele părți, proba cu înscrisuri, precum și proba testimonială cu martorul S. I. C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 14.08.2013, petenta Țuca A.-M. a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 480 lei și 6 puncte-amendă, reținându-se că, la data menționată, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare_ fără a avea asupra sa documentele prevăzute de lege, fapta constituind contravenție potrivit dispozițiilor art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fiind un act autentic, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate, ceea ce presupune că cele consemnate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii formulate, să propună administrarea de probe care să infirme situația reținută în sarcina sa de către agentul constatator.
Cu toate acestea, Convenția Europeană a Drepturilor Omului stabilește că materia contravențională poate fi asimilată celei penale, prin utilizarea de criterii alternative ce au fost determinate în jurisprudența sa, respectiv criteriul calificării interne, natura faptei incriminate, precum și scopul și severitatea sancțiunii aplicate. Având în vedere faptul că, prin raportare la primul criteriu enunțat, materia contravențională nu este subscrisă celei penale, instanța va proceda la analiza concretă a cauzei cu prin raportare la celelalte două condiții. Astfel, un prim aspect analizat îl constituie natura faptei incriminate. În ipoteza în care textul normativ se adresează tuturor cetățenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, atunci aceasta este de aplicabilitate generala, atrăgând incidența art. 6 CEDO sub aspect penal (Bendenoun împotriva Frantei).
Verificând existenta acestui element în cauză, instanța constată că OUG nr.195/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresându-se tuturor cetățenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, rațiunea urmărită de legiuitor prin incriminarea faptelor săvârșite de petent fiind constituită de protejarea siguranței pe drumurile publice, un obiectiv general, ca mecanism de represiune și protecție ce vizează fiecare individ ca parte integrantă a unei societăți.
Un al doilea element analizat de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului îl constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al măsurii luate. În cauză, sancțiunea aplicată are acest caracter, întrucât nu prezintă ca finalitate acoperirea un prejudiciu material produs, ci are rolul de a sancționa o anumită conduită apreciată în abstract ca prezentând pericol social pentru circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește criteriul gravității sancțiunii, se are în vedere maximul pedepsei prevăzut de lege pentru fapta incriminată, deci sancțiunea la care făptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu cea efectiv aplicată (cauzele Campbell și Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).
În considerarea acestor ultime două criterii, instanța apreciază că fapta prevăzută de art. 100 alin. 1 pct. 13 din OUG nr. 195/2002 îndeplinește criteriile statuate de Curte în vederea reținerii unei acuzații în materie penală.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 14.08.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. Având în vedere faptul că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de către agentul de poliție, instanța apreciază că faptele constatate personal de către acesta atrag necesitatea unui probatoriu care să stabilească, dincolo de orice dubiu, veridicitatea celor reținute în sarcina contravenientului.
Cu privire la acest ultim aspect analizat, instanța reține că intimatul a propus administrarea probei cu înscrisuri, anexând în acest scop raportul agentului constatator. În acest sens, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare contravențională nu poate fi completat prin elemente extrinseci, reținând totodată inexistența unui text normativ care să atribuie valoare probatorie raportului agentului constatator, înscris întocmit ulterior încheierii procesului-verbal, în cursul derulării procedurii contencioase contravenționale. Mai mult, având în vedere faptul că acest raport este întocmit de agentul constatator ce a încheiat actul sancționator, el nu va reda o altă situație faptică decât cea reținută în cuprinsul acestuia din urmă, ipoteza contrară presupunând ca agentul de poliție să revină asupra propriilor constatări, ceea ce apare ca fiind cel puțin improbabil.
Audiat de către instanță la termenul din data de 10.12.2013, martorul S. I. C. a declarat că se afla în autoturism cu petenta la momentul sancționării, el fiind cel care folosește autoturismul cu nr. de înmatriculare_ și nu a putut contribui, din timp, la căutarea documentelor autoturismului, întrucât s-a preocupat de remedierea defecțiunii tehnice a sistemului de iluminare, acesta fiind motivul opririi de către organele de poliție. Martorul a menționat că documentele au fost găsite ulterior încheierii procesului-verbal și remise agentului constatator, însă acesta din urmă a precizat că nu poate proceda la anularea procesului-verbal, singura opțiune fiind aceea a contestării actului sancționator în instanță.
În consecință, relatările martorului audiat se coroborează cu susținerile petentei sub aspectul derulării evenimentelor care au condus la imposibilitatea prezentării imediate a documentelor prevăzute de lege, rațiune pentru care instanța va reține această situație faptică ca fiind reală.
În considerarea celor anterior expuse, instanța va admite plângerea contravențională și va anula procesul-verbal . nr._/14.08.2013, exonerând petenta de la plata amenzii contravenționale.
În baza art. 453 NCPC, instanța va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petenta ȚUCA A.-M., domiciliată în Piatra N., ., județul N., având CNP_, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Iași – Biroul Rutier, cu sediul în Iași, .. 2, județul Iași.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/14.08.2013.
Exonerează petenta de la plata amenzii.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la data comunicării, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2013.
Președinte Grefier
T. I. P. - H. M.
Red./Tehnored./T.I.
4 ex./13.02.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 22/2013. Judecătoria IAŞI | Fond funciar. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
