Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 37312/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 20 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. N.
Grefier: P. T.
Sentința civilă nr._/2013
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta P. P. S. și pe intimatul I. IAȘI -S.R., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă petenta și reprezentantul intimatului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.
Se procedează la vizionarea înregistrării pe suport CD a faptei reținute în sarcina petentei.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, având în vedere și împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 05 decembrie 2012 sub nr._ petenta P. P. S. a solicitat in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, anularea procesului verbal . nr._ încheiat de intimat la data 02 decembrie 2012.
În motivarea în fapt a plângerii, petenta a susținut că procesul verbal întocmit de agentul constatator nu corespunde realității. A precizat că datorită denivelărilor din carosabil nu avea cum să circule cu viteza reținută în procesul verbal. A susținut totodată că nu se afla în localitatea Schitu D., ci în afara acesteia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 16 alin. 1, art. 17- art. 19 OG 2/2001. În temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea susținerilor sale petenta a anexat plângerii în copie procesul verbal . nr._/02.12.2012 și dovada . nr._ din 02.12.2012. Prin plângere formulată s-a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu doi martori, fără însă să-i nominalizeze.
Plângerea contravențională este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii arătând că, sancțiunea a fost aplicată în mod legal. Întâmpinarea nu a fost motivată în drept,, iar în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă s-a cerut judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului intimatului. În dovedire, intimatul a înaintat la dosarul cauzei raportul agentului constatator (fia 18), atestatul operatorului radar (fila 22), buletin de verificare metrologică nr._ din 21.08.2012, planșă foto (fila 20), precum și înregistrarea pe suport magnetic a faptei contravenționale, CD-ul fiind atașat la dosar la fila 19.
La data de 18 septembrie 2013 petenta a formulat o completare a plângerii susținând că descrierea faptei nu este completă și exactă, intimatul neaducând dovezi privind săvârșirea faptei în interiorul localității. Totodată s-a susținut existența unei marje de eroare de 4%. S-a invocat dispozițiile art. 31 OG nr. 2/2001, art. 32 OG nr. 2/2001 și NML 021-08.
La solicitarea instanței intimatul a depus fișa de identificare a autospecialei_, înmatriculată ulterior sub nr. MAI_, identificată ulterior sub nr._ .
Petenta a fost prezentă în fața instanței nici personal și nici prin intermediul mandatarului avocat A. D., conform împuternicirii avocațiale din 22 aprilie 2013 – fila 15 dosar.
Instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri. În ședința publică din 16 octombrie 2013, reținând că petenta nu indicat numele și domiciliul martorilor despre care a făcut vorbire în plângerea inițială, și nici teza probatorie, a dispus decăderea din proba solicitată. În ședința publică din 20 noiembrie 2013 a fost vizionată înregistrarea video.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 02 decembrie 2012, se reține că petenta a condus autovehiculul marca Opel, cu numărul de înmatriculare_ pe DN 24, localitate Schitu D., iar la km 141 a fost înregistrată cu viteza de 104 km/h, pe un sector de drum cu limită de viteză la 50 km/h, faptă prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. 3 OUG 195/_ și sancționată de art. 102 alin. 3 lit. e, din OUG. nr. 195/2002. Petenta a fost sancționat cu amendă în cuantum de 630 lei, iar ca măsura complementară s-a dispus suspendarea dreptului de a conduce pe o durată de 90 de zile. Procesul-verbal este semnat de contravenientă, aceasta formulând și obiecțiuni „consider că nu eram în localitate”. Fapta a fost înregistrată cu aparatul radar aflat în mers de pe auto_, pe caseta 209..
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petenta nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, acesta beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinice instituită de lege în favoarea sa.
Din perspectiva jurisprudenței Curții Europene a drepturilor omului, în materia prezumției de nevinovăție sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept, însă prin reglementarea acestora statele trebuie să respecte cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit. Așadar, trebuie analizat în fiecare caz în parte dacă modul în care operează această prezumție de legalitate a procesului-verbal nu aduce atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales din prisma dreptului la apărare al petentului.
În cazul analizat instanța apreciază că sarcina probei este răsturnată, respectiv procesul-verbal de contravenție nu este valabil decât dacă este însoțit de către o dovadă, de natură tehnică, de săvârșire a contravenției.
Potrivit dispozițiilor art. 121 alin. 1 HG 1391/2006, „Conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum si cea impusa prin mijloacele de semnalizare”. Așa cum reține agentul constatator în raportul întocmit la data de 08.04.2013, dar și în procesul verbal limita de viteză la km 171 pe DN24, în localitatea Schitu D. este de 50 km/h.
Analizând procesul verbal contestat, instanța reține că fapta contravențională săvârșită de petentă a fost înregistrată pe caseta 209 de pe autospeciala_ . Din coroborarea fotografiilor executate după înregistrarea video cu buletinul de verificare metrologică nr._ din 21.08.2012– înscrisuri depuse de către intimată la dosar -, reiese că mijlocul tehnic utilizat de agentul constatator îndeplinește condiția legală, ca mijlocul cu care s-a constat fapta, să fie omologat și verificat metrologic. Totodată instanța reține că agentul constatator este atestat legal pentru a utiliza aparatul radar.
Proba certă a vinovăției petentului reiese din conținutul planșelor fotografice anexate la dosar – fila 20, dar și din înregistrarea aflată la fila 19. Din vizionarea înregistrării, instanța reține că petenta a condus autoturismul cu viteza de 104 km/h. În ceea ce privește susținerea petentei privind săvârșirea faptei în afara localității, instanța reține că aceasta nu a adus nici o probă pentru a susține aceste afirmații, iar vizionarea înregistrării a arătat foarte clar că pe marginea părții carosabile sunt imobile de locuit.
Instanța apreciază că niciunul din motivele invocate de petentă nu pot conduce prin ele însele la anularea procesului verbal de contravenție în condițiile în care din înregistrarea video depusă la dosar, rezultă în mod evident că autoturismul circula cu viteza de 104 km/h. Susținerile petentei privind poziționarea camerei video vor fi respinse de către instanță. În ceea ce privește eroare maximă tolerată, instanța va înlătura și aceste apărări, motivat de faptul că potrivit art. 3.1.1. lit. c din Norma de metrologie legală NML 021-05 din 23 noiembrie 2005 în regim de deplasare pentru măsurarea vitezei autovehiculelor aflate în trafic, eroarea maximă tolerată este de ± 4% din valoarea măsurată pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h, neexistând nici un motiv rezonabil ca la fiecare viteză înregistrată de aparatul radar agentul constatator să calculeze cu mai puțin de 4 % viteza de circulație.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al contravenției s-a materializat prin acțiunea petentei de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, depășind viteza legală cu 54 km/h. Urmarea imediată a faptelor săvârșite de către petentă, constă în lezarea valorii sociale care asigură un climat de ordine și securitate a circulației pe drumurile publice. Sub aspectul laturii subiective, atitudinea psihică a petentei față de faptă și urmările acesteia îmbracă forma vinovăției în modalitatea intenției indirecte, deoarece a prevăzut rezultatul faptelor sale și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii acestuia. Față de aceste precizări, instanța constata întrunit elementul material al contravenției reținute în sarcina petentei.
Referitor la individualizarea sancțiunii, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel fiind, dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social semnificativ al faptelor contravenționale reținute, instanța apreciază că sancțiunea aplicată de agentul constatator îndeplinește cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și că o sancțiune nepecuniară, nu ar fi justificată, întrucât din atitudinea petentului nu rezultă că o astfel de măsură ar fi aptă să își atingă scopul preventiv. Pericolul social al faptei este extrem de ridicat, știut fiind că viteza excesivă este cauza multor accidente de circulație cu urmări tragice. Conducerea unui autovehicul în localitate cu viteza de 104 km/h reprezintă un real pericol la adresa celorlalți participanți la trafic.
În baza acestor considerente, reținând faptul că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat, și având în vedere dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată și va menține ca legal si temeinic procesul verbal de contravenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca fiind neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petenta P. P. S., cu domiciliul în V. .. 333 ., județul V., în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, cod fiscal_, cont bancar RO17TREZ406503XXX000634, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/02.12.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
4Ex./11.12.2013
Red./Tehnored. M.N.
| ← Plângere contravenţională. Hotărâre din 21-11-2013,... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
