Pretenţii. Hotărâre din 24-09-2013, Judecătoria IAŞI

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 17.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, introdusă în data de 21.03.2013, sub nr._, reclamanta S.C. S. S.A. a chemat în judecată pe pârâta M. N., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâtul la plata sumei de 757,32 lei din care: 611,04 lei cu titlu de preț și 146,28 lei cu titlul de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâtul contractul de prestări servicii salubritate nr._/14.03.2006, reînnoit la data de 25.11.2010. Din cauza faptului că pârâtul nu și-a achitat obligațiile contractuale privind achitarea contravalorii facturilor, s-a acumulat un debit în valoare de 611,04 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate emise în perioada mai 2010 – septembrie 2012.

În continuare, reclamanta adaugă faptul că, în temeiul art. 5 pct. 4 din contract și art. 8 pct.4 din contractul de prestări servicii reînnoit s-au calculat penalități în sumă de 146,28 lei pentru neachitarea facturilor emise în perioada mai 2010 – septembrie 2012. În baza contractului încheiat între părți, penalitățile de întârziere percepute sunt ,,egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare” fiind de 0,10%, 0,05%, 0,04 %, pentru fiecare zi de întârziere, conform art. 42 alin. 10, lit. b din Legea nr. 51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice, Legii nr. 210/2005, OUG nr. 39/2010, OUG nr. 88/2010.

Precizează reclamanta că pârâta are obligația de a respecta clauzele contractuale stipulate, respectiv să achite contravaloarea serviciilor executate de prestator. Potrivit art. art. 4,9 din contract, art. 6 pct. 2 din contractul reînnoit, debitoarea avea obligația să achite contravaloarea serviciilor executate de prestator, iar în temeiul art. 5,7 și art. 5.7 contract reînnoit, aceasta avea posibilitatea să conteste facturile în scris, în termen de 10 zile de la data primirii, când constată încălcarea prevederilor contractuale, în caz contrar factura va fi acceptată la plată.

Arată reclamanta că prin adresele nr. 5454/15.03.2012 și_/02.11.2012 pârâta a fost invitată la sediul reclamantei în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă, însă aceasta nu a dat curs invitației.

De asemenea, precizează reclamanta că a încercat soluționarea litigiului pe calea medierii, însă pârâta a refuzat să se prezinte în fața mediatorului.

Având în vedere motivele de fapt și de drept arătate, reclamanta a solicitat a se constatat că acțiunea este întemeiată și în consecință să fie admisă, obligând pârâta la sumei de 611,04 lei cu titlu de preț și 146,28 lei cu titlul de penalități.

În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe art.1516 Cod civil.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 75,51 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.

Cererii de chemare în judecată i-au fost anexate următoarele înscrisuri: contractul de prestări servicii nr._/14.03.2006, reînnoit la data de 25.11.2010, adresa nr. 5454/15.03.2012, adresa nr._/02.11.2012, tabel calcul penalități, factura fiscală IS SAL-JUR nr._ din data de 30.09.2012, proces-verbal nr. 773/07.03.2013, proces-verbal de informare nr. 890/13.03.2013, chitanța nr. 150/29.02.2013..

În temeiul art. art. 223 raportat la dispozițiile art. 411 alin. 2 Noul Cod de procedură civilă intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său legal.

Prin rezoluția din data de 26.03.2013 instanța a dispus regularizarea cererii de chemare în judecată, punând în vedere reclamantei: să achite diferența de taxă de timbru în cuantum de 3,51 lei, timbru judiciar în valoare de 1,5 lei, să modul de calcul prin care a ajuns la determinarea valorii debitului și, distinct, a penalităților, cu precizarea înscrisurilor corespunzătoare, să depună copii certificate de pe toate facturile de plată aferente debitului și penalităților solicitate, cu duplicat pentru comunicare, să precizeze toate mijloacele de probă, să indice nominal înscrisurile probatorii.

Răspunzând solicitărilor instanței, în data de 30.04.2013, reclamanta a depus la dosar diferență de taxă de timbru și timbru judiciar și a anexat precizărilor copii certificate de pe toate facturile de plată aferente debitului și penalităților solicitate.

Cererea de chemare în judecată, precizările și înscrisurile atașate au fost comunicate pârâtei la data de 10.05.2013 (proces verbal - fila 55 dosar) care, însă, nu a formulat întâmpinare în termenul de 25 zile, prevăzut de dispozițiile art. 201 alin.1 N.C.P.C.

Deși legal citată pentru termenul de judecată acordat în cauză la data de 17.09.2013, reclamanta nu își trimite reprezentant în instanță, iar pârâtul nu s-a prezentat deși, din oficiu, instanța a apreciat necesitatea administrării probei cu interogatoriul pârâtului, acesta fiind citat pentru termenul din data de 17.09.2013 cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele.

În fapt, reclamanta S.C. S. S.A. a încheiat cu pârâta M. N., pe perioadă nedeterminată, contractul de prestări servicii salubritate nr. servicii nr._/14.03.2006, reînnoit la data de 25.11.2010, având ca obiect colectarea, transportul și depozitarea deșeurilor municipale.

Din analizarea facturilor depuse la dosar, aferente perioadei mai 2010 – septembrie 2012, instanța constată că s-a acumulat un debit în valoare de 611,04 lei cu titlu de preț pentru neexecutarea obligațiilor contractuale.

La stabilirea existenței creanței, instanța are în vedere dispozițiile art. 662 alin. 2 din NCPC potrivit cărora creanța este certă atunci când existența ei rezultă din însuși actul de creanță. Totodată, la aprecierea cuantumului creanței se rețin dispozițiile art. 662 alin. 3 NCPC, potrivit cărora creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.

De asemenea, față de data încheierii contractului de prestări servicii între părțile din prezentul proces, respectiv 14.03.2006, instanța arată că, potrivit art. 102 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a noului Cod civil, contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa.

Potrivit prevederilor art. 8 pct. 3 din contractul de prestări servicii, instanța reține că, în baza facturilor emise de prestator lunar, până cel mai târziu la data de 15 a lunii următoare, beneficiarul se obligă să achite contravaloarea serviciilor prestate în termen de 15 zile de la data primirii facturii, data emiterii facturii, data predării, precum și data scadenței fiind înscrise pe factură.

În ceea ce privește capătul de cerere referitor la penalitățile de întârziere, instanța are în vedere la stabilirea cuantumului acestora dispozițiile art. 8 pct. 4 ale contractului de prestări servicii încheiat între prezentele părți, potrivit cărora neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, valoarea debitului acestora neputând depăși cuantumul debitului. Totodată, conform O.U.G. nr. 88/2010, nivelul penalităților de întârziere a fost stabilit ca fiind 0,4% pentru fiecare de întârziere.

Or, din fișa de calcul a penalităților depusă la dosar, instanța constată că acestea au fost calculate în mod greșit, după 15 zile de la data scadenței facturii și nu după 30 de zile de la scadență, astfel cum este stipulat în contract. Având în vedere că data scadenței fiecărei facturi emise pe perioada mai 2010 – septembrie 2012este cea de 15 a fiecărei luni, data începerii calculării penalităților este cea de 15 a lunii următoare, întrucât penalitățile nu curg de la data scadenței, astfel cum este prevăzută aceasta în fișa de calcul.

Prin urmare, având în vedere principiul disponibilității părților și dispozițiile art. 22 alin. 6 N.C.P.C., capătul de cerere privind penalitățile urmează a fi admis doar în parte pentru suma de 139,47 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal calculate până la data de 24.01.2013.

În ceea ce privește cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor ocazionate de procedura de informare privind avantajele medierii, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 26 alin.3 din Legii nr. 192/2006, în forma în vigoare la data întocmirii procesului verbal de informare, pentru activitatea de informare cu privire la avantajele medierii, anterioară încheierii contractului de mediere, mediatorul nu putea percepe cheltuieli reprezentând onorariu, astfel încât, practic, suma de 35 lei, în lipsa indicării afectațiunii sale și a dovedirii modului de cheltuire, apare ca lipsită de suport legal. Prin urmare, pretenția accesorie formulată de reclamantă privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor privind ședința de informare asupra avantajelor medierii, va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite capătul de cerere constând în plata debitului principal, formulat de reclamanta .., J22-836/2002, cu sediul în Iași, șoseaua Națională, nr.43, jud. Iași în contradictoriu cu pârâta M. N., CNP_, cu domiciliul în Iași, ..14, ..B, ..

Admite în parte capătul de cerere constând în plata penalităților de întârziere, formulat de reclamanta .. în contradictoriu cu pârâta M. N..

Obligă pe pârâta M. N. să plătească reclamantei suma de 611,04 lei reprezentând debit principal – contravaloare facturi emise în perioada mai 2010 – septembrie 2012 și suma de 139,47 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului principal calculate până la data de 24.01.2013.

Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Respinge cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor privind ședința de informare asurpa avantajelor medierii.

Cu apel în 30 zile de la comunicare. În cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședința publică din data de 24.09.2013.

Președinte, Grefier,

Z.-L. M.-OanaBondar R.

Red/ Tehnored Z-L M-O./B.R.

4 ex./21.12.2013/ 2 .