Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 9742/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE B. Ș.
Grefier O. B.
Sentința civilă Nr._/2013
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant A. S. și pe pârât O. I., având ca obiect pretenții restituire împrumut.
La apelul nominal făcut în ședința publică sunt lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 11.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru a delibera s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
INSTANȚA,
Prin acțiunea formulată, reclamantul A. S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul O. I. obligarea paratului la achitarea sumei de 9.000 RON, reprezentând partea neachitata din suma de 12.000 lei împrumutata acestuia, conform contractului de împrumut datat 11.03.2011, actualizata cu rata inflației si cu dobânzile aferente, de la data exigibilității creanței pana la data rămânerii definitive a hotărârii in prezenta cauza, iar in viitor, pana la executarea efectiva a acesteia, invocând următoarele motive de fapt:
Reclamantul a încheiat un contract de împrumut cu paratul debitor având ca obiect suma de_ Ron, reprezentând contravaloare epava RENAULT MEGANE cu numărul de înmatriculare_, suma care urma sa fie achitata doamnei Comangaru M..
Contractul de împrumut este datat 11.03.2011 si este semnat de părți.
In ziua in care paratul debitor ar fi trebuit sa plătească suma către persoana menționata in contract acesta a susținut ca banii i-ar fi fost sustrasi din portiera mașinii.
In sensul celor prezentate este si declarația data de paratul debitor la 13.03.2011, pe care o semnează personal si in care relatează faptul ca a primit respectiva suma de bani.
In cursul anului 2012 paratul a achitat reclamantului suma de 3000 RON, refuzând insa sa procedeze la restituirea celorlalți 9000 RON. Aceasta executare parțiala a obligației este de natura sa certifice faptul ca paratul recunoaște datoria către reclamant.
Având in vedere împrejurările conform cărora:
1. Paratul - debitor O. I. nu si-a indeplinit obligațiile contractuale de bunăvoie,
2. Creanța reclamantului asupra paratului-debitor este certa, lichida si
exigibila
a. Potrivit art. 379 alin. 3 C.proc.civ., creanța este certa atunci cand existenta acesteia rezulta din însusi actul de creanța sau din alte acte emanate de la debitor sau recunoscute de acesta. In speța:
- Contractul de împrumut datat 11.03.2011;
- Declarația semnata de debitor.
b. Creanța este lichida, fiind exprimata bănește.
c. Creanța este exigibila, obligația de plata fiind scadenta.
3. In materie comerciala debitorul este de drept in întarziere - de la data scadentei acesta datorează creditorului daune-interese pentru întarziere fara a mai fi necesara indeplinirea vreunei formalități.
Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea prezenta cerere, si pe cale de consecința sa se dispună obligarea debitorului O. I. la achitarea sumei de 9000 RON, reprezentând restul neachitat din imprumutul acordat paratului prin contract si recunoscut si prin declarația acestuia, actualizata cu rata inflației si cu dobânzile aferente, de la data exigibilității creanței pana la data rămânerii definitive a hotărârii in prezenta cauza, iar in viitor, pana la punerea in executare a hotărârii.
De asemenea, solicită obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
In drept, se invocă dispozițiile art. 1270, 1183, 1516 si urm. Noul Cod Civil.
În dovedire, se solicită proba cu înscrisuri.
Pârâtul prin avocat a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale active – motivat de faptul că „actul sub semnătură privată nu mă obligă față de acesta”.
Potrivit dispozițiilor art. 254 C.pr.civ. și încheierii din 11.nov. 2013, reclamantul a fost decăzut din proba cu interogatoriu.
Analizând acțiunea prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, a înscrisurilor depuse de părți și administrate în cauză, a apărărilor făcute de părți, precum și a dispozițiilor generale și speciale incidente în materia analizată:
a)Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, aceasta va fi respinsă, în raport cu raporturile juridice obligaționale stabilite prin „contractul de împrumut” încheiat între părți - fila 8.
b) Cu privire la fondul cauzei se impune a fi făcute următoarele considerații de ordin teoretic;
Instituția juridică incidentă în speță este stipulația pentru altul, ca o excepția veritabilă de la principiul relativității actului juridic civil.
Astfel, premisa fundamentală de la care se pornește în aprecierea raportului juridic litigios este constituirea acestei instituții care este actul bilateral prin care o persoană – stipulant convine cu o altă persoană promitent – ca aceasta să efectueze o prestație în favoarea unei a treia persoane – terț beneficiar, care nu participă la încheierea actului juridic civil.
În speță, terțul beneficiar este Comangaru M. și dreptul acesteia s-a născut direct, în puterea convenției dintre stipulant - A. S. și promitent O. I..
Pentru aceste motive stipulația pentru altul încheiată de părțile din cauză – reclamant și pârât -este o excepție de la principiul relativității efectelor actelor juridice civile a contractului încheiat între părți, „contractul de împrumut” așa cum a fost denumit de părți, fiind un „contract în favoarea unei a treia persoane”.
În speță, reclamantul nu a susținut probațiunea judiciară specifică acestei instituții juridice, nedovedind cu nici un mijloc de probă pertinent neexecutarea contractului în favoarea unui terț.
Ca atare, aserțiunile făcute de reclamant prin acțiunea introductivă rămân la nivelul unor afirmații nerelevante și lipsite de elocvență juridică – ele privind alte raporturi juridice obligatorii, apreciate de reclamant ca fiind lichide, certe și exigibile, și nu raportul juridic dintre stipulant – promitent și terțul beneficiar.
În aceste condiții, reclamantul în calitate de stipulant nefăcând dovada transmiterii sumei de bani către promitent, nu se vor putea reține ca fiind îndeplinite cerințele stipulației pentru altul.
Privitor la legea aplicabilă se va reține că ea este legea în vigoare la momentul nașterii raportului juridic – 11.03.2011 – deci Codul civil din 1865.
Pentru aceste considerente acțiunea este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare, cu efectul obligării reclamantului la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, așa cum a fost invocată și motivată de pârât.
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul A. S., în contradictoriu cu pârâtul O. I..
Obligă reclamantul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 25 Noiembrie 2013, în ședință publică.
Președinte, Pentru Grefier,
pentru care a expirat perioada de detașare,
semnează Grefierul șef al Secției civile,
redactat B.Ș.
tehnored. 4 ex. I.L. – 31.01.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Constatare nulitate act juridic. Hotărâre din 20-12-2013,... → |
|---|
