Pretenţii. Sentința nr. 12/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 27440/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 30 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE G. C. M.
Grefier D. B.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 12.363
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL și pe pârât ASOCIAȚIA P. . NR. 80 ._ , având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 23.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07.09.2012, reclamanta S.C. C. IAȘI S.A în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE proprietari . NR. 80 SC. A_ a solicitat instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de_,29 lei reprezentând contravaloare energie termică și penalități facturate.
În motivarea cererii, aceasta a arătat că în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâta a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră. Contractul a dat nașterea la posibilitatea de a factura cantitățile puse la dispoziție și obligației corelative de a acoperi aceste debite. Pentru neachitarea sau achitarea cu întârziere a debitelor au fost calculate penalități de întârziere. Nici una dintre facturile fiscale emise nu a fost contestată de către pârâtă. Mai mult, deși aceasta din urmă a fost invitată la conciliere, nu a înțeles să dea curs invitației adresate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, 1516, art. 1169, art. 1073 și art. 1530 C.civ, coroborate cu dispozițiile legii 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, ordinul ANRSC 483/2008.
În baza art. 77 din legea 85/2006 cererea a fost scutită de la plata taxei de timbru.
Reclamanta a solicitat și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
In dovedirea cererii, au fost anexate următoarele înscrisuri: adresă conciliere, referat neprezentare conciliere, facturi fiscale centralizatoare, contract de furnizare energie 1573/05.11.2010, anexe la contract, facturile fiscale emise și modul detaliat de calcul al penalităților.
La data de 01.11.2012, reclamanta si-a precizat cererea de chemare in judecata, aratand ca suma de_,29 lei este compusa din suma de 1415,37 lei reprezentand contravaloare energie termica furnizata si facturata in perioada martie 2011-octombrie 2011 si suma de 9949,92 lei cu titlu de penalitati de intarziere calculate pentru perioada noiembrie 2006-aprilie 2012 .
În cadrul ședinței de judecată din data de 29 aprilie 2013, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, precum și proba cu expertiză financiar contabilă, având ca obiective stabilirea cuantumul debitului și a penalităților de întârziere aferente perioadei pentru care au fost depuse înscrisuri și a fost promovată prezenta acțiune.
La data de 12.06.2013, a fost anexat raportul de expertiză, precum și precizări exprese referitoare la perioada pentru care au fost calculate debite și penalități, însoțite de sentința de numire a lichidatorului judiciar pentru reclamantă.
În cadrul ședinței publice din data de 23 septembrie 2013, instanța a pus în discuția părților excepție prescripției extinctive referitoare la penalitățile cuprinse între noiembrie 2006- septembrie 2009 și a rămas în pronunțare asupra excepției și asupra fondului.
Analizând cu prioritate excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune referitor la solicitarea acordării penalităților de întârziere calculate pentru debitele stabilite în perioada noiembrie 2006- septembrie 2009 ( în raport de momentul concret al promovării acțiunii – 07.09.2012), instanța reține caracterul întemeiat al acesteia pentru următoarele considerente: penalitățile de întârziere devin scadente la 30 de zile de la momentul stabilit ca moment al scadenței pentru facturile fiscale emise.
Cercetând facturile emise de reclamantă se poate observa că ultima factură al cărui termen de solicitare a penalităților se înscrie în termenul general de 3 ani aplicabil în prezenta cauză este cea aferentă lunii septembrie 2009, scadentă la data de 31.10.2009, iar cu privire la restul facturilor fiscale, instanța va reține că penalitățile aferente debitelor principale puteau fi solicitate fiecare în parte într-un termen de 3 ani de la momentul scadenței acestora, sub sancțiunea stingerii dreptului material la acțiune. Cu privire la cauzele de suspendare sau întrerupere a prescripției, instanța va reține că sarcina probei acestora aparține reclamantei și că aceasta nu a probat sub nici un aspect atare cauze de modificare a cursului prescripției. Or, în raport de această situație, instanța urmează a admite excepția invocată și a respinge ca prescrisă acțiunea promovată de societatea reclamantă în raport de penalitățile aferente perioadei noiembrie 2006- septembrie 2009 .
Pe fondul cauzei, analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, prin prisma motivelor invocate de părți, instanța reține următoarele aspecte:
Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile vechiului cod civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 Noul Cod Civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. Pe cale de consecință, deși a fost pornit sub incidența noului cod civil, prezentul proces este analizat prin prisma vechii reglementări în materie civilă, fiind vorba în esență de efecte deja produse ale unui contract încheiat sub legea veche.
Între părți au fost stabilite raporturi juridice contractuale prin semnarea și negocierea convențiilor între C. și Asociația de P., cel mai recent contract depus la dosarul cauzei datând din 05.11.2010 . Se mai retine de catre instanta ca, în baza raporturilor juridice stabilite, părțile s-au angajat la punerea la dispoziție a agentului termic ( reclamanta), respectiv achitarea contravalorii serviciilor oferite, pe baza măsurătorilor efectuate de contoare și a facturilor fiscale emise.
Contractul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți și nu a fost denunțat sub nici un aspect de nici una dintre părțile contractante.
În baza acestora relații stabilite, reclamanta, în calitate de furnizor de servicii a pus la dispoziția asociației serviciile promise, emițând facturi fiscale aferente. Asociația nu a realizat nici un fel de apărări legate de o eventuală excepție de neexecutare a contractului, efectuarea unor plăți sau caracterul nereal al calculelor efectuate de societatea reclamantă.
Se poate observa așadar că societatea reclamantă se prevalează de un caz de răspundere contractuală, reprezentat de neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate de partea cocontractantă. În atare situație, este suficient ca partea reclamantă să dovedească existența unui contract valabil încheiat și a caracterului cert al creanței sale, revenind pârâtei obligația de a dovedi îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate sau excepții de neexecutare a contractului încheiat, or chiar cauze exoneratoare de răspundere.
Pentru a stabili caracterul cert al sumelor de bani pretinse cu titlul de penalități, aferente perioadei noiembrie 2006- aprilie 2012 ( penalități, luna aprilie a anului 2012 fiind data la care societatea reclamantă a intrat în procedura insolvenței), instanța a pus în discuția părților și ulterior a procedat la încuviințarea unei expertize financiar contabile ale cărei obiective au vizat stabilirea separată a celor două tipuri de sume solicitate, identificarea plăților efectuate în contul acestor sume și stabilirea sumelor rămase de achitat ca urmare a realizării imputației sumelor plătite.
Studiind concluziile raportului de expertiză și anexele acestuia, instanța reține că suma de bani rezultată în urma contabilizării tuturor sumelor facturate și neachitate ( pe bază de documente) de către asociația pârâtă în perioada martie 2011- octombrie 2011 se ridică la suma de 1415,37 lei, sumă indicată în concret și de societatea prestatoare de servicii în precizările depuse la acțiunea inițială. Luând în considerare facturile emise pe baza măsurătorilor efectuate, precum și plățile realizate în această perioadă în contul facturilor emise pe acest segment temporal, instanța reține caracterul cert al sumei de 1415,37 lei .
Pe cale de consecință urmează a dispune admiterea acțiunii în privința acesteia și obligarea pârâtei la plata sumei către reclamantă. Astfel, aceasta din urmă nu a dovedit în nici un fel stingerea creanței prin plată sau o altă modalitate alternativă și nici nu a probat excepțiile de la executarea întocmai a contractului ori o cauză exoneratoare de răspundere.
Instanta retine ca pentru penalitățile de întârziere, unde pentru perioada noiembrie 2006- aprilie 2012, expertul contabil a stabilit o sumă totală a penalităților de 2496,17 lei. Instanta retine insa din cercetarea actelor depuse la dosarul cauzei ca s-a putut stabili faptul că acest debit nu include penalități preluate din perioada anterioară lunii noiembrie 2006. Cu toate acestea, luând în considerare soluția promovată cu privire la excepția prescripției extinctive a penalităților de întârziere aferente perioadei noiembrie 2006- septembrie 2009, instanța va avea în vedere doar penalitățile calculate pentru debitele facturate în perioada septembrie 2009- aprilie 2012 ( cuantumul procentual aplicabil pentru fiecare zi de întârziere variind în funcție de cel stabilit pentru neplata la timp a obligațiilor fiscale). Astfel, pe segmentul temporal cuprins între lunile septembrie 2009- aprilie 2012, cuantumul penalităților de întârziere este de 502,72 lei, astfel cum rezultă chiar din obiectivul separat menționat în raportul de expertiză.
Față de argumentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 1415,37 lei cu titlul de debit aferent perioadei martie 2011- octombrie 2011, și a sumei de 502,72 lei reprezentând penalități de întârziere pentru debitele aferente perioadei septembrie 2009- aprilie 2012, admițând acțiunea reclamantei doar în parte.
Cu privire la onorariul de expert solicitat în cauză, instanța va obliga reclamanta la plata catre expertul Avramut R. a sumei de 400 lei, reprezentand diferenta onorariu expert, conform devizului atasat raportului de expertiza.
Se va lua act de faptul că societatea reclamantă nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată efectuate în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune referitor la solicitarea acordării penalităților de întârziere calculate pentru debitele stabilite în perioada noiembrie 2006- septembrie 2009, excepție invocată din oficiu de către instanță.
Respinge în consecință cererea de chemare în judecată raportată la acest capăt de cerere (penalități aferente perioadei noiembrie 2006 - septembrie 2009) ca fiind prescris.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. C. IAȘI S.A., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului nr.25, societate aflată în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . NR. 80 SC. A_, cu sediul în Iași, ., ., parter, jud. Iasi.
Obligă pârâta la plata sumei de 1415,37 lei cu titlul de debit aferent perioadei martie 2011- octombrie 2011, și a sumei de 502,72 lei reprezentând penalități de întârziere pentru debitele aferente perioadei septembrie 2009- aprilie 2012 .
Obliga reclamanta la plata catre expertul Avramut R. a sumei de 400 lei, reprezentand diferenta onorariu expert, conform devizului atasat raportului de expertiza .
Ia act că societatea reclamantă nu a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de a formula recurs, în termen de 15 zile de la momentul comunicării prezentei hotărâri.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.09.2013.
Președinte, Grefier,
Red./tehnored.M.G.C.
4 exemplare/27.11.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Hotărâre din 29-10-2013,... → |
|---|
