Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 24784/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr.._/2013
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier D. B.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant S.C. "C.E.T. IAȘI" S.A., PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. și pe pârât ASOCIAȚIA L. . 1 GALATA, PRIN S.C. TERMOSERVICE S.A., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integrantă din prezenta și când instanța din lipsa de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 16.10.2013apoi la 23.10.2013 apoi la 30.10.2013 și ulterior pentru astazi,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, reține următoarele aspecte:
Prin cererea înregistrată la data de 10.08.2012 și precizată la data de 06.11.2012 (f. 43) reclamanta ., societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI a chemat în judecată pârâtul ASOCIAȚIA L. . 1 GALATA, solicitând obligarea acesteia la plata următoarelor sume:
- 7332, 02 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în perioada 01.2009 – 04.2010;
-_, 03 lei cu titlu de peanlități de întârziere pentru intervalul 11.2006 – 04.2012.
În motivare, reclamanta a arătat că a furnizat pârâtei, în temeiul contractului nr. 758/12.05.2008, energie termică și a emis facturile corespunzătoare.
Pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumelor menționate în facturi. Întrucât nu a achitat sumele facturate, reclamantul a calculat penalități de întârziere în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (3) din convenție.
În drept au fost invocate prevederile art. 1270 C. civ., art. 1516 alin. (1) și art. 1169 C. civ., Legea nr. 325/2006, Ordinul ANRSC nr. 483/2008.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
A fost solicitată judecata în lipsă.
Pârâtul, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
La data de 01.03.2013 pârâtul a depus la dosarul cauzei precizări scrise prin care a invocat excepția nulității cererii de chemare în judecată, ca fiind lipsită de obiect și excepția prematurității, întrucât nu a fost îndeplinită procedura prevăzută de art. 720 ind. 1 C. proc. civ.
Reclamantul a răspuns la excepțiile invocate de pârât în scris, la data de 10.04.2013, solicitând respingerea acestora.
Prin încheierea din 15.04.2013 instanța a respins excepțiile invocate de pârât, pentru motivele indicate în cuprinsul respectivei încheieri.
Instanța a încuviințat și administrat probele cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu expertiza contabilă.
La data de 20.09.2013 a fost depus la dosarul cauzei raportul de exepertiză contabilă, întocmit de expertul P. V..
Părțile nu au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză.
La termenul din 09.10.2013 instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția contradictorie a părților excepția presripției dreptului material la acțiune cu privire la sumele datorate pentru un interval anterior mai mare de 3 ani.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele aspecte:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune:
Legea aplicabilă prescripției este, în raport de momentul începerii acesteia, Decretul nr. 167/1958.
Penalități.
Verificând documentele de penalități, instanța constată că reclamanta emite facturi pentru aceste penalități, facturile de penalități cuprinzând penalități calculate pentru facturile aflate în sold și care sunt emise pentru debitele principale scadente anterior emiterii facturilor de penalități.
Deși din punct de vedere al legii civile, emiterea facturilor pentru penalități nu este necesară, acestea fiind datorate în temeiul contractului, reclamanta emite aceste facturi pentru a exista o justificare în contabilitatea societății cu privire la aceste sume precum și pentru a a aduce la cunoștința clientului valoarea penalităților datorate.
Emiterea facturilor pentru penalități nu poate, în nici un caz, să facă să curgă un nou termen de prescripție pentru penalități.
Penalitățile se prescriu odată cu debitul principal, emiterea unei facturi distincte pentru penalități neavând semnificația unui act întrerupător de prescripție, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție a dreptului de a solicita penalitățile de întârziere începe să curgă de la scadența obligatiei de plată a debitului principal generator de penalități.
Termenul de prescripție mai sus-menționat a fost întrerupt prin plata debitului principal.
În raportul de exepertiză, la situația penalităților – anexa nr. 4 – expertul a indicat data achitării fiecărui debit principal generator de penalități (colona 12 din tabel).
Se paote observa cu claritate faptul că debitele principale (generatoare de penalități) aferente intervalului noiembrie 2006 – decembrie 2008 și parțial ianuarie 2008 (rândurile 53 – 236 din tabel) au fost achitate până la data 03.08.2009, ceea ce înseamnă că pentru penalitățile calculate pentru aceste debite principale a început să curgă un nou termen de prescripție cel mai târziu la data de 03.08.2009 (ca urmare a întreruperii termenului de prescripție pentru debitul principal prin plata acestuia, plata care are o dublă semnificație: stingerea datoriei și întreruperea prescripției, care produce efecte numai în raport de penalitățile datorare pentru acel debit principal).
Aceste termene de prescripție s-a împlinit cel mai târziu la data de 03.08.2012, deci anterior sesizării instanței cu prezenta cerere de chemare în judecată, ceea ce înseamnă că dreptul material la acțiune cu privire la aceste sume este prescris.
Pentru aceste argumente instanța va admite excepția prescripției și va respinge cererea cu privire la penalitățile de întârziere prescrise, în cuantum de 5478, 19 lei (conform calculelor efectuate de instanță în raport de datele oferite de raportul de expertiză).
3. Cu privire la restul sumelor solicitate de reclamant.
Potrivit contractului nr. 758/12.05.2008 (f. 7-11) pârâtul – utilizator avea obligația să achite integral și la termen facturile emise de furnizor – art. 9 pct. 3 din convenție.
Cum reclamantul, prin depunerea la dosarul cauzei a convenției nr. 758/12.05.2008 (f. 7-11) și a facturilor emise în temeiul acesteia, a făcut dovada existenței obligație de a face în sarcina pârâtului, revine acestuia din urmă sarcina de a dovedi îndeplinirea obligației corelative de plată a debitelor aferente intervalului ianuarie 2009 – aprilie 2010.
Deși pârâtul nu a depus la dosarul cauzei dovezi din care să rezulte îndeplinirea obligației de plată a sumelor menționate în cuprinsul facturilor emise de furnizor, potrivit concluziilor raportului de expertiză, neocntestate de reclamant, sumele datorate pentru intervalul ianuarie 2009 – aprilie 2010 au fost achitate integral de pârât, motiv pentru care instanța urmează să respingă ca neîntemeiată capătul principal de cerere privind obligarea pârâtului la plata contravalorii energiei termice aferente intervalului ianuarie 2009 – aprilie 2010.
Penalitățile sunt datorate de pârât în temeiul art. 21 alin. (3) din convenția nr. 758/12.05.2008, motiv pentru care instanța va admite parțial cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la penalități de întârziere, numai în limita penalităților care nu sunt prescrise, respectiv va obliga pârâtul să achite penalități de 5970, 25 lei.
În ceea ce privește cererea expertului de majorare a onorariului, instanța, în raport de volumul de muncă, de complexitatea expertizei, de valoarea creanțelor expertizate, urmează să o admită parțial, numai în limita unui onorariu total în cuantum de 2000 lei.
Constatând că reclamantul a achitat un onorariu provizoriu de 500 lei, va obliga pe acesta să achite doar diferența de onorariu de 1500 lei.
Executorie în ceea ce privește onorariul expertului contabil.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile mai vechi de 3 ani.
Respinge cererea reclamantei cu privire la suma de 5478, 19 lei reprezentând penalități prescrise.
Admite în parte cererea formulată de reclamantul ., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului, nr. 25, jud. Iași, societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâtul ASOCIAȚIA L. . 1 GALATA, cu sediul în IAși, ., .. Iași, numai cu privire la suma de 5970, 25 lei, reprezentând penalități de întârziere datorate.
Respinge cererea cu privire la suma de 7332, 02 lei, reprezentând contravaloare energie termică aferentă perioadei 01.2009 – 04.2010, ca neîntemeiată.
Respinge restul pretențiilor reclamantei ca neîntemeiate.
Cenzurează onorariul expertului contabil desemnat în cauză, urmând a acorda acestuia un onorariu definitiv în cuantum de 2000 lei.
Constată că a fost achitat un onorariu provizoriu de 500 lei și obligă reclamanta să achite expertului contabil P. V. diferența de onorariu de 1500 lei.
Executorie în ceea ce privește onorariul expertului.
Ia act că nu au fost solicitatea cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Ponunțată în ședință publică, azi, 04.11.2013.
Președinte, Grefier,
RED.G.T./TEH .G.T.
4ex/14.02.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 16/2013. Judecătoria IAŞI | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
