Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 23-09-2013 în dosarul nr. 14617/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința Camerei de Consiliu din data de 23 septembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - C. C.
GREFIER - E. A.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta R. A. DE TRANSPORT PUBLIC IAȘI, în contradictoriu cu pârâții S.C. C. A. S.A. și V. O., având ca obiect ,,cerere de valoare redusă˝.
La apelul nominal, făcut în ședința Camerei de Consiliu, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 08.05.2013 sub nr._, reclamanta R. A. de Transport Public Iași a solicitat obligarea pârâților V. O. și . Sibiu la plata sumei de 713,55 lei, reprezentând contravaloare reparații la rețeaua fir contact tramvaie. Totodată, a solicitat reclamanta obligarea paraților la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea fost legal timbrată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, la data de 15.04.2010, în zona Tătărași din mun. Iași, autospeciala cu nr. de înmatriculare_ a acroșat rețeaua de contact a tramvaielor, producand ruperea acesteia, iar accidentul a fost produs din culpa numitului V. O., aflat la volan, aceasta fiind stabilită prin procesul verbal al Poliției mun. Iași . nr._ din 16.04.2010 .
Conform mențiunilor reclamantei contravaloarea reparațiilor, stabilită prin devizul nr.5582/30.04.2010, a fost de 713,55 lei, iar V. O., deși somat să o achite prin notificarea nr.5460/24.04.2010 nu s-a conformat, plata acestei sume fiind refuzată și de societatea asiguratoare ..
În drept au fost invocate disp. art.1166 și urm., art. 1349 și 1357 și urm. NCC, art.998-999 C.civ și legislația incidentă în materia asigurărilor auto.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus înscrisuri în copie certificată (f.6-11).
Legal citată pârâta . a formulat și depus întâmpinare, prin care a invocat, pe cale de excepție, prescripția dreptului la acțiune, raportat la disp. art. 3 din Decretul nr.167/1958, întrucat evenimentul rutier a avut loc la data de 15.04.2010, informarea RATP de către revizorul de serviciu s-a făcut la 19.04.2010, iar valoarea prejudicului a fost cunoscută prin întocmirea devizului nr._ în perioada 15.04._10, ca dealtfel și autorul pagubei.
În contextul arătat a precizat parata că, prin formularea cererii la 30.04.2013 și depunerea la instanță la 08.05.2013 a fost depășit termenul de 3 ani în care reclamanta era în drept să promoveze prezenta, indiferent de momentul luat în considerare ca punct de plecare a termenului, acesta fiind, în opinia sa, data de 16.04.2010 .
În ce privește fondul pretențiior a arătat parata că, la 16.04.2010 a fost avizată de d-l S. D. M., anagajat al RATP, despre faptul că s-a petrecut evenimentul rutier, fiind deschis ulterior dosarul de daună RA 0544IS10, în cadrul căruia au fost efectuate fotografii ale autoutilitarei M. precum și raport de investigații privind cauzele și împrejurările producerii accidentului, pentru ca, raportat la concluziile acestuia, să se dispună respingerea dosarului, întrucat nu era posibilă ruperea firelor de contact, aflate la o înălțime de 5,5-6,3 metri de autoutilitara ce avea cu tot cu încărcătura o înălțime de maxim 3,9 metri, astfel că cerera este neantemeiată.
La întampinare au fost anexate înscrisuri (f.27-33).
De asemenea, a formulat și depus întampinare paratul V. O., prin care a invocat, pe cale de excepție prescripția dreptului material la acțiune precum și apărări de fond, apreciind că cererea trebuia formulată în contradictoriu cu asiguratorul raportat la disp. art. 43, art.49 și art. 54 din Legea nr.136/1995.
Sub nr. de înregistrare_/18.09.2013 reclamanta a formulat și depus concluzii, prin care a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
La primul termen de judecată, din 23.09.2013, instanța a pus în discuție din oficiu, tardivitatea formulării întampinării, precum și excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de ambii parați, prin raportare la disp art. 248 alin. 1 NCPC și a rămas în pronunțare cu privire la acestea.
În primul rand instanța constată faptul că sunt incidente disp. art.1.025 al.1 NCPC ce prevede că procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Totodată, având în vedere dispozițiile art. 5 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr.287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora„Dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .”, față de data producerii evenimentului rutier (15.04.2010) și data intrării în vigoare a Noului cod civil (01.10.2011), instanța reține că în prezenta cauză este aplicabil Codul civil de la 1864 din punctul de vedere al dreptului substanțial.
În acest context, reiese din înscrisuri că procedura de comunicare a cererii și înscrisurilor atașate a fost îndeplinită la data de 07.06.2013 cu paratu V. O., conform dovezii aflate la dosar (f.24) iar acesta a formulat și depus întampinare sub nr. de înregistrare_/17.07.2013, cu depășirea termenului de 30 zile de la comunicare prevăzut în mod imperativ de disp. art.1029 alin.4 NCPC, urmand a fi constatată așadar tardivitatea depunerii acesteia raportat la disp. art.208 NCPC.
Pe de altă parte referitor la prescripție, după cum reiese din art. 6 alin. (4) C.civ. și art. 201 din Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a NCC prescripțiile extinctive (precum și decăderile și uzucapiunile) începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit, ceea ce semnifică faptul că legea aplicabilă prescripției extinctive, sub toate aspectele (început, termen, suspendare, întrerupere, repunere în termen, efecte) este legea în vigoare la data la care prescripția a început să curgă.
În acest context conform prev. art.1 din Decretul nr.167/1958, cu modificările și completările ulterioare ” Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacã nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.”, iar art.3 din același text de lege stabilește termenul general de prescripție de 3 ani, în timp ce art.8 din Decretul nr.167/1958 prevede că:”
Prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cind pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atit paguba cit si pe cel care raspunde de ea.”
În speță instanța constată faptul că, la data de 16.04.2010 a fost încheiat de IPJ Iași - Poliția mun. Iași procesul verbal de contravenție . nr._ prin care s-a constatat că autoutilitara cu nr. de îmnatriculare_ a agățat și rupt rețeaua de tensiune a tramvaielor RATP datorită neatenției în conducere a șoferului V. O. (f.9), iar la data de 19.04.2010 a fost înregistrată la sediul RATP Iași, sub nr. 4925, informarea făcută de numitul Ș. M., revizor tehnic în cadrul Biroului Siguranței Circulației, urmată de adresa către Secția nr.4 cu același număr din 20.04.2010 (f.6-7) din conținutul cărora reiese atat existența unei pagube cat și autorul acesteia.
Raportat la situația de fapt reținută anterior termenul de la care a început să curgă dreptul la acțiune al reclamantei pentru repararea pagubei este data de 20.04.2010 la care era cunoscută atat paguba cat și persoana vinovată chiar dacă cea dintai nu era cuantificată, întrucat caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur atat in privința existenței cat și a posibilității de evaluare, condiții ce erau îndeplinite la acel moment, chestiunea stabilirii întinderii pagubei în timp cat mai scurt, pentru a-și exercita dreptul la acțiune ținand în mod exclusiv de conduita reclamantei și nu de alți factori.
În acest context și avand în vedere că prezenta cerere a fost înaintată la instanță prin poștă, avand data de expediere pe plic la 30.04.2013, rezultă că dreptul la acțiune pentru recuperarea sumei de 713,55 lei, cu titlu de despăgubire s-a stins la data de 20.04.2013, aceasta fiind formulată așadar cu depășirea termenului de 3 ani prevăzut de art.3 din Decretul nr.167/1958 republicat, astfel că instanța va admite excepția și va respinge pe cale de consecință, ca prescrisă, cererea reclamantei.
Avand în vedere disp. art. 1031 alin. 1 NCPC instanța va respinge ca neantemeiată, solicitarea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Constată tardivitatea depunerii întampinării de către pârâtul V. O..
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune.
Respinge cererea formulată de reclamanta R. A. de Transport Public, cu sediul în Iași, ., jud. Iași în contradictoriu cu pârâții ., cu sediul în Sibiu, ..5, turnul A, . de Afaceri Sibiu și V. O., cu domiciliul în Iași, ..1, ., . pentru prescrierea dreptului la acțiune .
Respinge cererea reclamantului de acordare a cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în 30 zile de la comunicare.
Dată în Camera de Consiliu.
Pronunțată în ședință publică azi, 23.09.2013.
Președinte, Grefier,
C.C. E.A.
Red. Pr.C.C.
4 ex./06.11.2013
| ← Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 21-11-2013,... → |
|---|
