Pretenţii. Sentința nr. 9920/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9920/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 27456/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9920/2013
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Instanța Constituită din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier M. C. M.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL și pe pârât ASOCIAȚIA L. . LA PUNCTUL DE LUCURU AL ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică la ordine de pe lista de ședință, se constată lipsa părților.
Instanța față de lipsa părților pentru a respecta dreptul la apărare al acestora, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată faptul că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile litigante precum și faptul că reclamantul nu a depus la dosarul cauzei diferența de onorariu expert ,după care,
Instanța invocă din oficiu și pune în discuția părților excepția prescripție dreptului material la acțiune cu privire la debitele și penalitățile mai vechi de trei ani.
În temeiul dispozițiilor art.150 C.pr.civ, instanța declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare
INSTANȚA,
Prin cererea înregistrată la data de 07.09.2012, reclamantul S.C. C. S.A. – Iași, în insolvență, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri prin care pârâta ASOCIAȚIA L. . să fie obligată să achite suma de_, 53 lei.
Ulterior, prin cererea precizatoare depusă la data de 25.01.2013 (f. 19) reclamantul a precizat componența debitului solicitat, astfel:
-_, 42 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în intervalul 11._;
-_, 11 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata la termen a sumelor datorate pentru intervalul 11.2006 – 04.2012;
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în baza realțiilor contractuale stabilite cu pârâta, a furnizat energie termică pentru încălzire și pentru apă caldă menajeră.
Contractul încheiat a dat naștere pentru reclamantă la obligația de a furniza agent termic și la dreptul de a încasa contravaloarea prețul serviciilor prestate.
În temeiul contractului, reclamanta a emis facturile fiscale depuse la dosarul cauzei, facturi care nu au fost contestate de către pârâtă.
Reclamanta a arătat că a încercat soluționarea divergențelor pe calea concilierii directe, conform prevederilor art. 7201 C. proc. civ., invitând pârâta la conciliere, însă pârâta nu a dat curs invitației.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Codului civil, art. 1270, art. 1516 alin. (1), Legea nr. 325/2006, Ordinul A.N.R.S.C. nr. 483/2008.
Acțiunea este scutită de plata taxelor judiciare de timbru.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.
În temeiul art. 242 alin. (2) C. proc. civ. reclamanta a solicitat ca judecarea cauzei să se desfășoare și în lipsa părților.
În condițiile art. 114¹ alin. 2 din Codul de procedură pârâtei i-au fost comunicate copie de pe cererea de chemare în judecată și de pe înscrisurile depuse de reclamantă, cu mențiunea că poate depune întâmpinare.
La data de 01.03.2013, pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile nulității și cea a prematurității, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca fiind neîntemeiată.
Prin încheiere din 08.04.2013 instanța a soluționat excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Din oficiu, apreciind că este utilă soluționării cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu expertiza contabilă, fiind depus la dosarul cauzei raportul de expertiză contabilă realizat de expert contabil BIALUS L.
Analizând actele si lucrările dosarului instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:
-_, 42 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în intervalul 11._;
-_, 11 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata la termen a sumelor datorate pentru intervalul 11.2006 – 04.2012;
Instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile în cauză în vederea determinării cuantumului exact al sumelor datorate de pârâtă.
Potrivit concluziilor raprotului de expertiză, pârâta datorează reclamantei sumele de:
-_, 42 lei, reprezentând contravaloarea energiei termice furnizate în intervalul 11._;
-_, 22 lei reprezentând penalități de întârziere calculate pentru neplata la termen a sumelor datorate pentru intervalul 11.2006 – 04.2012;
Suma de_, 89, solicitată de reclamantu cu titlu de penalități de întârziere, reprezintă penalități în sold, calculate pentru debite aferente perioadei 2002 – octombrie 2006, perioadacare excede limitelor învestirii instanței, astfel încât această sumă nu va fi acordată reclamantei, în raport de principiul disponibilității, care guvernează procesul civil.
Față de concluziile expertizei contabile, instanța a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile mai vechi de trei ani.
În raport de data emiterii facturilor fiscale pentru care au fost calculate penalitățile, instanța apreciază că prescripția este supusă dispozițiilor Decretului nr. 167/1958.
Instanța apreciază că prezenta cererea vizează raporturi juridice patrimoniale, or drepturile patrimoniale sunt supuse prescripției extinctive potrivit art. 1 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 potrivit cu care “dreptul la acțiune, avînd un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacã nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Decret „termenul prescripției este de 3 ani” iar conform art. 7 alin. (1) din același act normativ „prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune”.
Conform art. 7 alin. (3) din Decretul nr. 167/1958 „dacă dreptul este sub condiție suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripția începe să curgă de la data când s-a împlinit condiția sau a expirat termenul”.
Potrivit art. 1 alin. (2) din decret, „odatã cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii”.
Termenul de prescripție al dreptului la acțiune privind debitul principal a început să curgă de la data scadenței menționate în cuprinsul fiecărei facturi emise pentru preț.
Verificând tabelul anexa 1 la raportul de expertiză contabilă (f. 103 -105), instanța reține că singurele sume care nu sunt prescrise sunt cele aferente facturilor nr._/30.11.2010,_/31.12.2010,_/31.01.2011,_/28.02.2011,_/31.03.2011,_/30.04.2011. Rezultă că numai sumele aferente acestor facturi pot fi acordate reclamantului, pentru restul sumelor urmând a fi admisă excepția prescripției drepului material la acțiune, cu consecința respingerii în parte a acțiunii.
În ceea ce privește, prescripția dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile calculate pentru debitele mai vechi de 3 ani, instanța reține că:
Conform art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958, „prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cãrui acțiune se prescrie, facuta de cel în folosul cãruia curge prescripția”.
Faptul plății debitului principal are o dublă semnificație, respectiv stingerea obligației principale, dar și recunoașterea dreptului de creanță al creditorului, drept de creanță care privește atât obligația principală, cât și accesoriile acesteia, accesorii ce își au izvorul în convenția părților.
Din coroborarea textelor de lege mai sus-menționate și a argumentelor invocate rezultă că penalitățile de întârziere – accesorii față de debitul principal – pot fi cerute cel mai târziu până la împlinirea unui termen de 3 ani, calculat de la data achitării integrale a debitului principal.
În raport de aceste considerente, instanța constată că nu sunt prescrise penalitățile de întârziere calculate pentru achitarea cu întârziere a facturilor nr. nr._/30.11.2010,_/31.12.2010,_/31.01.2011,_/28.02.2011,_/31.03.2011,_/30.04.201, penalități care însumează 659, 31 lei.
Pentru restul sumelor solicitate de reclamant cu titlu de penalități urmează a fi admisă excepția prescripției, cu consecința respingerii în parte a cererii.
Cu privire la restul sumelor solicitate de reclamantă, instanța reține următoarele aspecte:
În temeiul contractului de furnizare a energiei termice nr. 791/20.05.2002, între reclamantă și pârâtă s-au desfășurat relații comerciale care au generat drepturi și obligații corelative pentru ambele părți. Astfel, reclamanta s-a obligat să furnizeze pârâtei energie termică urmând să emită facturile fiscale corespunzătoare, iar pârâta s-a obligat să achite contravaloarea energiei termice furnizate de către reclamantă la termenul indicat în cuprinsul facturilor.
Reclamanta și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit contractului mai sus-menționat, astfel cum rezultă din facturile depuse la dosarul cauzei.
Factura fiscală reprezintă un document cotabil, care, dacă este acceptat de către destinatar, face dovada existenței unui contract consensual și a executării obligațiilor ce derivă din respectivul contract. În cauza de față facturile emise de reclamantă atestă executarea obligațiilor izvorâte din contractul de furnizare nr. 791/20.05.2002.
Facturile au fost emise pe baza indicilor de consum ai sistemelor de măsură. Determinarea consumului se face, potrivit art. 7 din contract.
Utilizatorul are, conform art. 19 alin. (1) din contract, dreptul să refuze total sau parțial achitarea unei facturi, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii ei.
Pârâta nu a făcut dovada refuzuluri la plată al facturilor emise de către reclamant.
Pârâta avea obligația, potrivit art. 16 lit. a din contract, să achite integral și la termen facturile emise de furnizor.
Conform art 969 C civ convențiile legal făcute au putere de lege intre părțile contractante, iar potrivit art 1073 C civ, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, în caz contrar având dreptul la dezdăunare.
Potrivit art. 16 lit. a din contract, raportat la art. 12 din contract, consumatorul are obligația să achite, în termen de 10 zile calendaristice de la data facturii, contravaloarea energiei termice furnizate.
Scadența obligației de plată era menționată în cuprinsul fiecărei facturi, termenul de plată fiind îndeplinit pentru fiecare obligație în parte (obligații pentru care nu a interveni prescripția extinctivă).
Pârâta nu a respectat obligația de plată a serviciilor furnizate de reclamantă neachitând facturile emise, astfel cum rezultă din facturile depuse la dosarul cauzei și din fișa componență sold client.
Conform art. 1169 C. civ., cel care face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească.
Din punct de vedere al repartizării sarcinii probei între creditor și debitor, creditorul care pretinde executarea unei obligații trebuie să dovedească existența ei.
În cazul obligațiilor de a da sau de a face, în situația în care creditorul face dovada existenței creanței, neexecutarea obligației corelative a debitorului se prezumă cât timp acesta din urmă nu dovedește executarea.
În prezenta cauză instanța apreciază că prin depunerea la dosarul cauzei a Contractului de furnizare a energiei termice nr. 791/20.05.2002 (f. 8-12) și a facturilor fiscale emise în baza contractului creditorul-reclamant a dovedit existența creanței pe care o deține împotriva pârâtei.
Potrivit principiului menționat mai sus, cât timp pârâta nu a făcut dovada îndeplinirii obligației corelative de plată a prețului, se prezumă neexecutarea acesteia și prin urmare pretențiile reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuilielor aferente serviciilor prestate sunt întemeiate, numai în ceea ce privește sumele datorate cu acest titlu care nu sunt prescrise, sume care totalizează 4329, 58 lei.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, acestea sunt datorate de pârâtă în temeiul art. 18 din contract.
Rezultă că penalitățile de întârziere, care nu sunt prescrise, în cuantum de 659, 31 lei, sunt datorate de către pârâtă, și urmează a fi obligată aceasta să achite suma mai sus-menionată reclamantei.
În ceea ce privește onorariul expertului contabil desemnat în cauză, instanța va aproba onorariul definitiv solicitat de expert, în cuantum de 1820 lei, va constata că reclamantul nu a achitat onorariul provizoriu de 500 lei, pus în sarcina sa și va obliga în consecință reclamantul la plata sumei de 1820 lei către expertul contabil Bialus L..
Instanța va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea reclamantei ., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului, nr. 25, jud. Iași, în insolvență, prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE proprietari . în Iași, .. 26-28, jud. Iași și cu sediul indicat pentru comunicarea actelor de procedura la administratorul . Iași, ., PT 2 Metalurgie, jud. Iași.
Admite excepția prescripție dreptului material la acțiune cu privire la debitele și penalitățile mai vechi de trei ani.
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 4329, 58 lei, reprezentând contravaloare energie termică și suma de 659, 31 lei cu titlu de penalități de întârziere.
Respinge restul pretențiilor reclamantei
Aprobă onorariul definitiv pentru expertul A. M., în cuantum de 1820 lei.
Constată că nu a fost achitat onorariu provizoriu de 500 lei.
Obligă reclamanta să achite expertului A. M. de onorariu expert de 1820 lei.
Executorie în ceea ce privește onorariul expertului.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.06.2013.
Președinte, Grefier,
RED.G.T./TEH .G.T.
4ex/21.10.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Hotărâre din 02-09-2013,... → |
|---|
