Plângere contravenţională. Sentința nr. 9537/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9537/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 20-06-2013 în dosarul nr. 32654/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 9537/2013
Ședința publică de la 20 Iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. M. Ș. D.
Grefier I. A. C.-C.
Pe rol se află soluționarea cauzei Civil privind pe petent C. L. și pe intimat I.P.J. IAȘI -S.P.R, având ca obiect plângere contraventionala.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13.06.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, din lipsă de timp pentru a delibera s-a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 24.10.2012, sub numărul de dosar_, petentul C. L. a chemat în judecată pe intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului-verbal . nr._ din 22.10.2012, prin care a fost sancționat cu amendă de 630 lei și cu aplicarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 și sancționată în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2005.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că procesul-verbal de contravenție este netemeinic, acesta neavând viteza mai mare de 100 km/h în localitate, actul contestat necuprinzând și o . mențiuni obligatorii, precum . radar, nefiind indicat nici dacă agentul constatator are autorizație de operator pentru utilizarea aparatului radar.
În drept, cererea s-a întemeiat pe dispozițiile OUG 195/2002.
În dovedirea acțiunii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei cu martori.
Acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru în baza prevederilor art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Legal citat cu mențiunea formulării întâmpinării, intimatul a depus acest act prin intermediul serviciului registratură la data de 19.12.2012 (f. 12) prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de către petent, menținerea procesului verbal de contravenție, și, implicit, a sancțiunii aplicate.
În motivare, intimatul a arătat în ziua de 22.10.2012, a fost depistat petentul conducând autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_ pe DE 583, loc. P. Iloaiei, jud. IAși, cu viteza de 102 km/h, limita pe acest sector de drum fiind de 50 km/h, fiind sancționat contravențional conform prevederilor art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 raportat la dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 cu amendă în cuantum de 630 lei, luându-se totodată, măsura complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Prin intermediul serviciului Registratură, petentul a depus la dosarul cauzei la data de 20.12.2012 precizări prin intermediul cărora a arătat că nu a fost aplicată eroarea legală prevăzută de legiuitor în cazul său.
În ședința publică din 28.02.2013, instanța a încuviințat pentru ambele părți în temeiul art. 167 C.pr.civ., ca fiind legală, pertinentă și concludentă cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și înregistrarea radar, precum și proba cu un martor, probă la care petentul a renunțat la termenul din 02.05.2013.
În cadrul probei cu înscrisuri, părțile au depus la dosar în copie, acte, din oficiu, instanța dispunând și emiterea unei adrese către BBSC Communications Systems SRL pentru a preciza care este eroare constatată la testarea aparatului radar, răspunsul fiind atașat la dosar la filele 37-40.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ din 22.10.2012 emis de către Inspectoratul Județean de Poliție Iași – Biroul Rutier, petentul a fost sancționat cu amendă de 630 lei și cu aplicarea măsurii complementare a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 și sancționată în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, reținându-se că, în ziua de 22.10.2012, petentul a condus autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_ pe DE 583, loc. P. Iloaiei, jud. IAși.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat . nr._ din 22.10.2012, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. Instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Învederează petentul faptul că agentul constatator a refuzat să insereze obiecțiunile formulate, instanța reține că, în acest caz, ar putea opera doar o nulitate prevăzută expres de lege, care este condiționată de existența unei vătămări aduse petentului, vătămarea prezumându-se.
Această interpretare reiese și din recursul în interesul legii XXII/19 martie 2007, prin care Secțiile Unite ale Înalte Curți de Casație și Justiție au statuat, cu putere obligatorie, că nerespectarea de către agentul constatator a obligației de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare atrage nulitatea relativă a procesului verbal.
Or, potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă (coroborat cu art. 47 din OG 2/2001, care prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă), nulitatea unui act de procedură este aplicabilă numai dacă părții i s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
Având în vedere susținerile petentului în sensul că nu i-a fost respectat dreptul de a formula obiecțiuni instanța subliniază, că, petentul nu a făcut dovada că a solicitat să fie inserate și anumite susțineri iar, pe de altă parte, dreptul la apărare al petentului (exprimat inclusiv prin posibilitatea de a formula obiecțiuni în cadrul procesului-verbal) este pe deplin asigurat prin dreptul acestuia de a formula plângere în fața instanței de judecată și de a propune toate probele pe care le apreciază ca necesare pentru a demonstra nelegalitatea sau netemeinicia procesului-verbal, vătămarea fiind înlăturată.
Prin urmare, apărările petentului referitoare la acest aspect sunt înlăturate de către instanță, ca neîntemeiate.
Instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 44 alin. 1 din Legea 360/2002, serviciul polițienesc are caracter permanent și obligatoriu iar potrivit prevederilor art. 28 alin. 1 din Legea 218/2002 privind organizarea si functionarea Politiei Romane, în îndeplinirea activitãților specifice, polițistul are competenta teritorialã corespunzãtoare unitãții de poliție din care face parte iar polițistul încadrat în Inspectoratul General al Poliției Romane are competenta teritorială generală. Prin urmare, întrucât agentul constatator face parte din Serviciul Rutier din cadrul I. Iași, reiese că acesta avea competența de a constata faptele de natură contravențională.
Fapta contravențională a fost încadrată în dispozițiile art. 121 alin. 1 din HG 1391/2006 (care prevăd: conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare).
Cât privește temeinicia, instanța reține că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.
Situația descrisă în procesul verbal de contravenție este susținută întrutotul de planșele foto de la dosar (f. 16) și înregistrarea radar, din care se observă că autoturismul marca Daewoo Matiz cu nr. de înmatriculare_, condus de către petent, a fost surprins în localitatea P. Iloaiei, jud. Iași rulând cu viteza de 102 km/h, limita fiind de 50 km/h.
Astfel, din planșele foto depuse la f. 16 și din înregistrarea video, reiese cu claritate că petentul s-a deplasat cu viteza de 102 km./h., înregistrarea fiind făcută în conformitate cu cerințele legale conform buletinului de verificare metrologică depus în copie la f. 15 și a atestatului de operator radar depus la f. 14.
Instanța reține că petentul nu recunoaște săvârșirea faptei, arătând că avea o viteză mai mică.
În confomitate cu dispozițiile art. 1.1.1 din Ordinul 301/2005, eroarea maximă tolerată pentru mãsurarea vitezei în condiții normale de trafic, pentru cinemometrele care funcționeazã în regim de deplasare este de 4 % din valoarea mãsuratã pentru viteze egale sau mai mari de 100 km/h. În urma adresei efectuate la persoana juridică care a testat aparatul radar ce a înregistrat viteza autoturismului petentului din cauză, instanța reține că eroarea de măsurare în regim de deplasare în sens contrar a fost în una din situații de 2 km/h.
Având în vedere că viteza cu care petentul a fost depistat în trafic este de 102 km/h iar pentru depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic, se aplică sancțiunea prevăzută de lege în cuprinsul dispozițiilor art. 108 alin. 1 lit. d pct. 3 din OUG 195/2002, și anume: 6 puncte penalizare, instanța urmează a da valoare prezumției de nevinovăție și a anula în parte procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 22.10.2012 emis de intimat cu privire la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, cu menținerea celorlalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție, sancțiunea pecuniară fiind aplicată în limitele dispozițiilor legale prevăzute pentru contravenția ce vizează depășirea cu 41-50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu disp. art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția de valabilitate a procesului-verbal nu a fost răsturnată – precum și în raport de cele învederate în procesul-verbal, instanța constată că nu se justifică o reindividualizare a sancțiunii.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din OG nr. 2/2001 (potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite), art. 21 alin. 3 din același act normativ (conform căruia, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”), precum și de art. 7 alin. 3 în care se învederează că „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune”.
Astfel, cât privește fapta constând în depășirea vitezei regulamentare de circulație, se impune a fi avut în vedere, pe de o parte, că pericolul social este unul important, fapta fiind de natură a periclita siguranța circulației pe drumurile publice iar, pe de altă parte, organul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 630 lei (9 puncte amendă). Instanța are în vedere și posibilitatea acordată de lege petentului care ar fi putut achita jumătate din minimul amnzii în termen de 48 de ore.
Prin urmare, dat fiind cele expuse mai sus, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul C. L. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 22.10.2012, emis de intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Iași - SPR, cu sediul în mun. Iași, jud. Iași și va anula în parte procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 22.10.2012 emis de intimat cu privire la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, cu menținerea celorlalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
În baza dispozițiilor legale prevăzute de art. 276 C. pr. civ., instanța urmează a obliga intimatul la plata cheltuielilor de judecată către petent în cuantum de 500 lei, având în vedere că cererea a fost admisă în parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul C. L., cu domiciliul în mun. Iași, ., ., ., jud. IAși împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 22.10.2012, emis de intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Iași - SPR, cu sediul în mun. Iași, jud. Iași.
Anulează în parte procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 22.10.2012 emis de intimat cu privire la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal de contravenție.
Obligă intimatul la plata cheltuielilor de judecată către petent în cuantum de 500 lei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.06.2013.
Președinte, Grefier,
Red. D.L.M.Ș./ Tehnored. D.L.M.Ș./09.09.2013, 4 ex.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 9945/2013. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 9551/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
