Uzucapiune. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-11-2013 în dosarul nr. 23430/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 04 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier D. B.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant P. E., reclamant P. M. și pe pârât G. Ș., pârât G. M., având ca obiect uzucapiune.
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2013 susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea data, ce face parte integrantă din prezenta și când instanța din lipsa de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 16.10.2013 la 23.10.2013 apoi la 30.10.2013 și ulterior pentru astazi,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei, civile reține:
Prin cererea înregistrată la data de 27.07.2012, sub numărul_, reclamanții P. E. și P. M. au chemat în judecată pârâții G. Ș. și G. M. solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de aproximativ 41 mp, situat în Iași, ., jud. Iași, prin efectul uzucapiuni de 30 de ani.
În motivare, reclamanții au arătat că, la data de 27.12.1979, au încheiat, în calitate de cumpărători, cu pârâții G. Ș. și G. M., în calitate de vânzătorim contractul de vânzare-cumpărare autentificat la notariatul de Stat Județean Iași sub numărul 5702 din 27.12.1979, prin care pârâțoo au vândut imobilul situat în municipiul Iași, ., compus din casă de locuit, două magazii și un garaj.
Terenul în suprafață de 563, 56 mp pe care se aflau casa și anexele gospodărești a trecut în proprietatea statului, în temeiul art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974.
După apariția Legii nr. 18/1991 pe numele reclamanților fost emis titlul de proprietate nr._/22.07.1997, pentru suprafața de 564 mp de teren, situat în Iași, ..
Ulterior emiterii titlului de proprietate, în urma măsurătorilor efectuate în scopul întocmirii documentației cadastrale și întabulării, s-a constatat că suprafața totală de teren este de 605 mp, diferențele dintre măsurătoarea din 1979 și cea din prezent fiind cauzată, cel mai probabil de mijloacele de măsurare utilizate în trecut.
Întrucât întreaga suprafață de teren aferentă casei a fost în posesia efectivă a reclamanților, aceștia solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de 41 mp prin efectul uzucapiunii, apreciind că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege.
În drept reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1890, art. 1846 și urm. C. civ.
În probațiune, reclamanții au solicitat încuviințarea și administrarea probelor cu înscrisuri, martori și expertiza topo.
La dosarul cauzei reclamanții au depus înscrisuri: titlul de proprietate nr._/22.07.1997 (f. 6), contract de vânzare-cumpărare autentificat la Notariatul de Stat Județean Iași sub numărul 5702 din 27.12.1979 (f. 7), plan de amplasament și delimitare (f. 8).
A fost solicitată judecata în lipsă.
Cererea a fost legal timbrată (f. 16).
Pârâții legal citați nu au formulat întâmpinare.
Pe parcursul procedurii, instanța a efectuat din oficiu demersuri în vederea identificării domiciliului actual al pârâților și pentru a stabili dacă aceștia mai sunt sau nu în viață, pentru a asigura un cadrul procesual legal și pentru a respecta garanțiile oferite de o procedură judiciară echitabilă.
Pentru termenul din 19.06.2013 Serviciul de Evidență a Persoanelor a comunicat instanței datele de identificare ale pârâților G. Ș. și G. M., iar prin încheierea din 19.06.2013 instanța a dispus citarea pârâților la domiciliul actual și efectiv.
La termenul din 11.09.2013 pârâtul G. Ș. s-a prezentat personal în instanță.
În raport de precizările pârâtului, instanța a dispus amânarea cauzei și comunicarea unui exemplar de pe cererea de chemare în judecată către pârâți.
Legal citați, pârâții nu au formulat obiecțiuni cu privire la concluziile raportului de expertiză.
Instanța a încuviințat probele cu înscrisuri, declarațiile martorilor și expertiză topo-cadastrală și expertiza evaluatorie.
Pentru expertul topo desemnat în cauză, instanața a stabilit un onorariu provizoriu de 500 lei, achitat de reclamanți potrivit chitanței depuse la fila 21 dosar.
Pentru termenul din 21.01.2013 expertul a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză și decontul privind justificarea cheltuielilor, solicitând suplimentarea onorariului cu suma de 774 lei.
Prin încheierea din 21.01.2013 instanța a încuviințat diferența de onorariu solicitată de expert.
Reclamanții au achitat diferența de onorariu conform chitanței depuse la dosarul cauzei la fila 61.
Prin încheierea din 18.02.2013 instanța a dispus efectuarea unei expertize evaluatorii cu privire la suprafața de teren ce face obiectul uzucapiunii și a stabilit onorariu provizotiu pentru expert în cuantum de 300 lei, achitat de reclamanți, conform chitanței depuse în copie la fila 63 din dosar și în original la fila 77.
Prin aceeași încheiere, instanța a dispus efectuarea unui supliment de expertiză topo-cadasatrală în vederea identificării suprafeței deținute în plus de reclamanți față de cea menționată în titlul de proprietate, cu avizarea raportului de OCPI.
La data de 29.03.2013 expertul evaluator B. I. a depus la dosarul cauzei raportul de expertiză privind valoarea reală și actuală de circulație a terenului care face obiectul litigiului.
Expertul nu a solicitat suplimentarea onorariului.
Părțile nu au formulat obiecțiuni cu privire la concluziile raportului de expertiză.
La data de 01.04.2013 expertul topo a depus la dosarul cauzei suplimentul raportului de expertiză prin care a identificat suprafața deținută în plus de reclamanți față de cea menționată în tilul de proprietate.
În funcție de valoarea actuală a terenului, stabilită prin expertiză, instanța a pus în vedere reclamanților să achite diferența de taxă de timbru de 1945 lei, taxă de timbru pe care reclamanții au achitat-o, conform chitanței depuse la fila 125 dosar.
OCPI Iași a depus la dosarul cauzei extras din Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni cu referire la imobilul care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare dintre părți (f. 129).
Camera Notarilor Publici Iași a depus la dosarul cauzei documentația aferentă contractului de vânzare-cumpărare autentificat la Notariatul de Stat Județean Iași sub numărul 5702 din 27.12.1979 (f. 133-144).
La termenul din 09.10.2013 au fost audiați martorii D. V. și A. F., declarațiile acestora fiind consemnate separat și atașate la dosarul cauzei.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
Prin cererea formulată reclamanții au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să constate dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de aproximativ 41 mp, situat în Iași, ., jud. Iași, prin efectul uzucapiuni de 30 de ani.
Uzucapiunea, invocată în cauza de față drept temei juridic al acțiunii, reprezintă un mod originar de dobândire a proprietății, prin care se constituie dreptul de proprietate în patrimoniul posesorului unui lucru, ca urmare a unui fapt juridic complex, constând în exercitarea posesiei asupra lucrului în temeiul și în condițiile prevăzute de lege.
Prescripția achizitivă reprezintă o sancțiune care poate fi opusă proprietarului nediligent al bunului.
În prezenta cauză reclamanții și-au îndreptat acțiunea împotriva vânzătorilor imobilului teren, situat în Iași, ., deoarece acesștia le-au transmis în drept suprafața de 563, 56 mp, iar în fapt suprafața de 606 mp, cât dețin în prezent reclamanții, pentru suprafața de 42 mp reclamanții ndeținând astfel nici un titlu. Întreaga suprafață de teren, astfel cum se prezintă configurația terenului și în prezent, a făcut obiectul dreptului de proprietate al pârâților-vânzători, diferența de suprafață în plus fiind cauzată de neajunsurile mijloacelor de măsurare a suprafețelor de la acea epocă.
Limitele proprietății reclamanților nu au suferit modificări în timp, aspecte ce rezultă din declarațiile martorilor, declarații coroborate planul de amplsament și delimitare a imobilului (f. 106) întocmit cu ocazia efectuării expertizei topo din prezenta cauză și care se suprapune peste planul cadastral întocmit din 1979 (f. 107).
Din compararea celor două planuri ale imobilului- teren, se poate observa că terenul are în prezent aceeași formă pe care o avea și în anul 1979, anul încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
De asemene, limitele nordice și sudice ale proprietăților au rămas neschimbate, proprietatea reclamanților învecinându-se în partea de sus cu . nord cu proprietatea Consiliului Local Iași (a se înțelege proprietatea Municiului Iași). Acest aspect rezultă cu certitudine din compararea schițelor terenului efectuate de expertul tehnic desemnat (f. 36-39) cu planul de situație depus la fila 43 dosar.
Toate aceste aspecte conduc la concluzia că, în fapt, vânzătorii au înstrăinat cumpărătorilor o suprafață mai mare de teren, pentru diferență reclamanții fiind îndreptățiți să se cheme în judecată vânzătorii, întrucât nu se poate afirma rezonabil că suprafața deținută în fapt în plus ar aparține altui proprietar și nici nu poate fi vorba despre un bun abandonat, care să fi intrat, în temeiul legii, în proprietatea pivată a Municipiului Iași.
Pentru aceste argumente instanța apreciază că reclamanții și-au îndreptat în mod corect acțiunea împotriva vânzătorilor.
În ceea ce privește fondul cauzei, prescripția achizitivă este întemeiată pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobândirea dreptului de proprietate, posesia trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art. 1847 din Codul civil. Conform acestui text de lege, posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.
Pentru a stabili caracterul continuu și neîntrerupt al posesiei, conform art. 1850 Codul civil, trebuie stabilit momentul începerii posesiei. Posesia a început în anul 1979, odată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat la Notariatul de Stat Județean Iași sub numărul 5702 din 27.12.1979.
De altfel, în ce privește cauzele de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției, se constată că pârâții nu au invocat existența unei asemenea cauze, conform art. 1850 din Codul civil, care dispensează pe posesor de dovedirea caracterului continuu și neîntrerupt al posesiei sale. De asemenea, prin decizia în interesul legii al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. IV din 16 ianuarie 2006 se stabilește că prin . Legilor 58 și 59 din 1974 privind sistematizarea teritoriului, legi prin care se interziceau înstrăinările prin acte între vii a „terenurilor cuprinse în perimetrul construibil al localităților urbane și rurale”, nu a operat o întrerupere a cursului prescripției, în sensul art. 1864 pct. 2 din Codul civil.
Ca urmare, prezumția de continuitate și neîntrerupere nu este răsturnată și face dovada unei posesii utile sub aspectul caracterului continuu și neîntrerupt al acesteia.
În ce privește caracterul netulburat al posesiei, acesta este prezumat, deoarece pârâții nu au invocat și probat existența viciului tulburării, conforma art. 1851 din Codul civil.
Toate aceste aspecte au fost confirmate și de martorii audiați în cauză, care au declarat că reclamanții au stăpânit în permanență întreaga suprafață de teren și nu cunosc ca alte persoane să fi ridicat pretenții cu privire la terenul stăpânit de reclamanți.
Mai mult decât atât, chiar reclamantul, prezent în instanță la termenul din 09.10.2013, a susținut că nu a avut nici o pretenție cu privire la imobilul în cauză timp de 34 de ani.
Caracterul public al posesiei, în sensul art. 1852 din Codul civil este dovedit de declarațiile martorilor care atestă că reclamanții nu au exercitat posesia „în ascuns”, adevărații proprietari având posibilitatea de a lua cunoștință de actele de folosință exercitate de alte persoane aspra terenului proprietatea sa.
Cu privire la caracterul neprecar al posesiei, art. 1853 alin. 2 din Codul civil precizează că precaritatea constă în acea „posesie exercitată asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului său”. Posesia sub nume de proprietar este prezumată (art. 1854 din Codul civil). Intenția de a stăpâni bunul pentru sine și de a se comporta ca proprietari este demonstrată și de faptul că figurează înscriși în evidentele fiscale ca plătitori de impozite.
În consecință, fiind astfel dovedit în cauză elementul material al posesiei, instanța constată că, drept urmare a aplicării prezumției instituite de art.1854 C.civ., care face din elementul material al posesiei dovada elementului intențional, prezumție ce nu a fost răsturnată în cauză printr-o dovadă contrară, reclamanții au probat posesia exercitată de ei, începând cu anul 1979 și până în prezent.
În ceea ce privește, termenul de prescripție achizitivă, instanța observă că reclamanții a solicitat constatarea dreptului de proprietate în temeiul uzucapiunii de 30 de ani, potrivit art. 1890 din Codul civil. În fapt, posesia a început în anul 1979 și a continuat până în prezent, fiind depășit termenul de 30 de ani.
Obiectul material al acțiunii, respectiv suprafața de teren de 42 mp, a fost identificată de expertul topo desemnat în cauză și evidențiată separat în planul de situație anexă la raportul de expertiză.
Împrejurarea că raportul de expertiză nu a fost avizat de OCPI nu influențează soarta prezentei acțiuni, ci poate, cel mult, să influențeze eforturile ulterioare ale reclamanților efectuate în vederea întabulării suprafeței de teren de 42 mp.
OCPI Iași nu a avizat raportul de expertiză motivat de faptul că PAD-ul nu a fost efectuat doar pe suprafața de teren deținută în plus și pentru că nu a fost atribuit un identificator cadastral corect, aspecte care nu influențează fondul dreptului de proprietate, fiind doar aspecte tehnice care pot fi remediate ulterior.
Se poate observa că OCPI Iași nu a precizat că suprafața de 42 mp ar fi în litigiu sau că pentru acea suprafață ar fi emise alte titluri de proprietate sau că ar fi întabulat un alt drept de proprietate aparținând altui proprietar.
Din contră, chiar din relațiile de la OCPI rezultă că în registrul posesorilor reclamantul P. M. figurează cu o suprafață în posesie de 591 mp, fără însă a fi întabulat dreptul de proprietate cu privire la această suprafață, motivul fiind acela că reclamanții dețin titlu doar pentru suprafața de 564 mp, atât cât a fost menționat în contractul de vânzare-cumpărare din 1979.
Avizarea expertizei la solicitarea instanței nu presupune în mod automat avizarea expertizei în cazul în care deficiențele semnalate de OCPI nu au fost remediate. Remedierea acestor deficiențe presupunea o activitate suplimentară din partea expertului, activitate care nu era utilă cauzei, expertiza identificând în mod corect imobilul, cu indicarea amplasamentului acestuia, a suprafeței și a vecinătăților.
În mod greșit susțin reclamanții, prin avocat, că instanța nu a solicitat avizarea expertizei de OCPI Iași, în condițiile în care, prin chiar adresa de numire a expertului instanța a solicitat acestuia ca expertiza să fie depusă spre avizare la OCPI, ceea ce expertul a și făcut, fiind depus la dosarul cauzei Procesul-verbal de recepție nr. 606/2013 din 01.04.2013 prin care lucrarea expertului a fost declarată respinsă, cu indicarea deficiențelor care urmau a fi remediate.
Trimiterea unei adrese de către instanța de judecată, în condițiile în care lucrările de expertiză rămâneau aceleași, fără remedierea deficiențelor indicate de OCPI, nu însemna în nici un caz că OCPI Iași va declara admisă lucrarea expertului.
După cum se poate observa, reclamanții nu au formulat nici o obiecțiune cu privire la raportul de expertiză, apreciind că acesta nu prezintă nici o deficiență care să le vatăme interesele.
Deficiențele identificate de OCPI Iași au fost aduse la cunoștința reclamanților odată cu depunerea la dosarul cauzei a suplimentului la raportul de expertiză, iar aceștia nu au formulat nici o obiecțiune, apreciind că aspectele prezentate de OCPI Iași nu vatămă interesele lor în acest proces.
În condițiile în care expertul, la indicațiile instanței, a solicitat OCPI avizarea expertizei și a anexat cererii documentația specificată de Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 1.882/C din 12 septembrie 2011, solicitarea reclamanților privind emiterea unei adrese către OCPI în vederea avizării expertizei apărea ca redundantă.
În plus, după cum am arătat, instanța a considerat că aspectele care au dus la respingerea cererii de avizare a expertizei nu influențează fondul dreptului reclamanților, documentațiile cadastrale pentru imobilul în suprafață de 42 mp care face obiectul prezentei acțiunii putând fi puse ulterior în acord.
Ca urmare a celor expuse, instanța arată că sunt întrunite condițiile pentru a se putea da efect uzucapiunii și va admite cererea reclamanților și va constata că aceștia au dobândit dreptul de proprietate, prin prescripție achizitivă, asupra imobilului teren, în suprafață de 42 m.p. situat în Iași, ., identificat și delimitat prin punctele A, 19, 29, 1, 2, 3, B, A în planul de situație anexă la raportul de expertiză, întocmit de către expert S. G., care face parte integrantă din prezenta sentință.
Ia act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea formulată de reclamanții P. E. și P. M., cu domiciliul în Iași, ., jud. Iași, cu domiciliul ales la Cabinet Individual de Avocat „E.-D. P.”, din Iași, ., ., . în contradictoriu cu pârâții GRADINARIU S. și GRADINARIU M., ambii cu domiciliul în Iași, bld. T. V., nr. 9, ., ..
Consta că reclamanții au dobândit în proprietate, prin uzucapiune, imobilul teren în suprafață de 42 m.p. situat în Iași, ., identificat și delimitat prin punctele A, 19, 29, 1, 2, 3, B, A în planul de situație anexă la raportul de expertiză, întocmit de către expert S. G., care face parte integrantă din prezenta sentință.
Ia act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Disjunge cererea formulată de pârâții GRADINARIU S. și GRADINARIU M. privind obligarea reclamanților P. E. și P. M. la plata sumei de 700 lei, din care 200 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând sumele achitate de pârâți cu ocazia întocmirii contractului de vânzare-cumpărare nr. 5702/27.12.1979 și suma 500 lei cu titlu de daune morale și dispune înregistrarea separată a acesteia pe rolul completului C04, în vederea parcurgerii procedurii de regularizare.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.11.2013.
Președinte, Grefier,
RED.G.T./TEH .G.T.
4ex/21.02.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... → |
|---|
