Plângere contravenţională. Hotărâre din 29-11-2013, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 14359/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 29 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER-P. A. -M.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul Z. I. C. în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI-S.R., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea de pe listă (poziția 41 ), la prima strigare au lipsit părțile, situație în care potrivit prevederilor art. 104 alin. 13 din ROI, aprobat prin HCSM nr. 387/2005, instanța dispune lăsarea dosarului la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se constată, de asemenea, lipsa acestora.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care:
Constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține spre soluționare, având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea în lipsa părților.
INSTANȚA
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 30.04.2013 sub număr de dosar_, petentul Z. I. C. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.04.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Politie Iași, solicitând anularea acestuia.
În fapt, petentul a arătat că autovehiculul condus nu este proprietatea sa, sancțiunea aplicată pentru lipsa asigurării obligatorii, nefiind astfel legală, vinovăția aparținând proprietarului autovehiculului. Totodată, petentul a arătat că această sancțiune nu este nici temeinică, nefiind proporțională cu fapta reținută având în vedere că asigurarea RCA era valabilă, doar că nu era în posesia acestui act. De asemenea, petentul a contestat si viteza înregistrată.
În drept, nu au fost indicate dispoziții legale.
A fost anexată plângerii copie de pe procesul-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001. A mai arătat intimatul că motivele de netemeinicie invocate de către petent nu sunt întemeiate, sancțiunea fiind aplicată în mod legal.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._/13.04.2013, petentul Z. I. C. a fost sancționat cu 10 puncte amendă în cuantum de 750 lei și 3 puncte penalizare, pentru faptul că pe data de 13.04.2013, ora 11:40, ., conducând autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ ar fi depășit viteza legală, circulând cu viteza de 65 km/h, neavând asupra sa documentele, fapte care, conform procesului-verbal, sunt prevăzute de art. 108 alin 1 lit. a pct.4 și art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Potrivit primelor trei alineate ale art. 109 din OUG nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, republicata și actualizată, constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, iar în punctele de trecere a frontierei de stat a României, de către polițiștii de frontieră.
Conform art. 108 alin. 1 lit. a pct. 4 din O.U.G. 195/2002, constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa I de sanctiuni si cu aplicarea sanctiunii contraventionale complementare a aplicării a 2 puncte penalizare depășirea vitezei regulamentare cu 10-20 km/h.
Potrivit art. 100 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda prevazuta in clasa a III-a de sanctiuni nerespectarea obligatiei conducatorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevazute la art. 35 alin. (2).
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (O.U.G. nr. 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Potrivit art. 10 alin. 1 din O.G. 2/2001 dacã aceeași persoana a sãvârșit mai multe contravenții sancțiunea se aplica pentru fiecare contravenție.
Analizând procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 750 lei și sancțiunea complementară a 3 puncte penalizare pentru cele două fapte reținute în sarcina sa, respectiv cea de a conduce cu o viteză de peste 10-20 km/h față de viteza legală și cea de a nu avea asupra sa documentele prevăzute de lege, fără a se preciza cuantumul sancțiunii stabilite pentru fiecare faptă în parte, nefiind astfel individualizată fiecare sancțiune, ci aplicându-se într-un singur pas cumulul celor două sancțiuni.
Lipsa individualizării fiecărei sancțiuni stabilite prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției atrage nulitatea absolută a procesului-verbal, instanța neputând proceda la verificarea respectării condițiilor prevăzute de art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 în stabilirea sancțiunilor contravenționale, necunoscându-se modul de individualizare a acestora.
Prin această modalitate de întocmire a procesului-verbal s-a adus o gravă încălcare a dreptului de apărare al petentului, acesta fiind în imposibilitate de exercitare efectivă a dreptului de apărare atât timp cât nu cunoaște din însuși actul acuzator modalitatea de sancționare. Un astfel de aspect nu poate fi completat ulterior. De asemenea, instanța de judecată este în imposibilitate de a analiza pertinența apărărilor petentului cu privire la proporționalitatea sancțiunii aplicate pentru fapta contravențională prevăzută de art. 101 alin. 1 pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002 atât timp cât nu este cunoscută sancțiunea aplicată pentru această faptă.
Pentru toate considerentele de fapt și de drept mai sus enunțate, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul Z. I. C. împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.04.2013, va anula procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, va exonera petentul de la plata amenzii în cuantum de 750 lei și va înlătura sancțiunea complementară.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul Z. I. C., cu domiciliul în Iași, ., ..5, . împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.04.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, cu sediul în Jud. Iași.
Anulează procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/13.04.2013.
Exonerează petentul de la plata amenzii de 10 puncte în cuantum de 750 lei și înlătură sancțiunea complementară constând în 3 puncte penalizare.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.11.2013.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/Teh I. Chi.
4 ex/27.01.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9446/2013.... → |
|---|
