Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 3015/245/2014
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantUL R. P. și pe pârâtA . SA TIMISOARA, pârâtA . SA TIMISOARA- SUCURSALA AGENTIA U. TOUR IASI, având ca obiect actiune in raspundere contractuala daune morale.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 29.10.2014 și respectiv pentru data de 05.11.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la data de 30.01.2014, pe rolul Judecătoriei Iași, reclamantul R. P., în contradictoriu cu pârâta . SA Timișoara și . SA Timișoara – Sucursala AGENȚIA U. TOUR Iași, a solicitat instanței de judecată să dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 7875 Euro reprezentând servicii plătite și neasigurate ( 1770 Euro ), cheltuieli suplimentare efectuate începând cu data de 31.08.2013 ( 1100 Euro) și daune morale în cuantum de 5000 Euro.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că a încheiat contractul cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. 402 din data de 21.03.2013 cu . SA Timișoara – Sucursala AGENȚIA U. TOUR Iași, primul în calitate de beneficiar al serviciilor turistice prestate de a doua. Reclamantul a achiziționat un pachet turistic în valoare de 3132 Euro și un număr de 5 excursii opționale, în valoare de 255 Euro.
La data de 20.08.2013, acesta s-a prezentat la Otopeni pentru zborul către Beijing, la destinație fiind informați că cina festivă prevăzută în contract a fost anulată. La data de 31.08.2013, conducătorul grupului a anunțat că începând cu acea dată serviciile turistice nu vor mai fi asigurate pentru toți cei 25 de turiști, inclusiv pentru reclamant.
Cu privire la serviciile plătite și neasigurate, arată reclamantul că potrivit art. 1270 din Noul Cod Civil, ,, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante”, iar potrivit art. 8 din OG nr. 107/1999, ,,informațiile conținute în materialele publicitare turistice angajează organizatorul sau detailistul de călătorii turistice”. Mai arată că, în temeiul răspunderii contractuale, pârâta s-a obligat să asigure reclamantului pachetul turistic în integralitatea sa, ultimul executându-și obligațiile de plată potrivit facturilor emise în baza contractului. În continuare, a detaliat serviciile pe care le-a achitat și de care nu a beneficiat, dar și cheltuielile suplimentare pe care a fost obligat să le efectueze.
Mai susține reclamantul că pârâtele au recunoscut prin adresa nr. 985/04.10.2013 faptul că 10 zile nu i-a fost asigurat niciun fel de serviciu, apreciind însă valoarea serviciilor neoferite la doar 803 Euro.
Cu privire la daunele morale solicitate, arată reclamantul că ceea ce trebuia să fie o vacanță de vis, s-a transformat într-un coșmar, având în vedere că nu plecase din România cu o sumă foarte mare de bani întrucât a considerat că o dată ce avea asigurate cazarea, masa, transportul, excursiile opționale, nu mai avea nevoie de alte resurse financiare.
Sub aspect probatoriu s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul celor două pârâte, precum și a probei cu doi martori.
În drept, au fost invocate prevederile 1270 din noul Cod civil, precum și dispozițiile art. 8 din OG nr. 107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice.
Au fost anexate cererii următoarele înscrisuri: împuternicire avocațială ( fl. 2) și, în copie: procesul-verbal din data de 06.11.2013 ( fl. 12-13), invitatia de participarela mediere și dovezile de comunicare ( fl. 14-18), plângerea reclamantului către ANPC ( fl. 19), cererea înregistrată cu nr. 929 din data de12.09.2013 ( fl. 20), Răspunsul cu nr. 985 din data de 04.10.2013 ( fl. 21-25), Contractul-cadru nr. 402 din data de 21.03.2013 ( fl. 25-27), factura nr. 5418 din data de 21.03.2013 ( fl. 28), factura nr. 5915 din data de 17.08.2013 ( fl. 28 verso), programul sejurului ( fl. 29-31), corespondență email reclamant – pârâtă ( fl.32-34), adresă acte necesare viză C. ( fl. 35), confirmarea rezervării nr. 8261 din data de 21.03.2013 ( fl. 35 verso), viza de grup ( fl. 36), programul pentru perioada 23-27.08.2013 (fl. 37-38) și dovezi de plată servicii (fl. 39-46).
Acțiunea a fost timbrată cu o taxă în valoare de 1675 lei ( fl. 3).
Legal citate, pârâtele au depus în termen legal întâmpinare prin care au solicitat instanței să respingă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată.
În motivarea în fapt a întâmpinării, pârâtele arată că au încheiat cu reclamantul contractul-cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. 402/21.03.2013, act bilateral, în temeiul căruia ultimul a efectuat o excursie în C. în perioada 20.08-09.09.2013, organizată de tur-operatoarea K. TRAVEL București, cu care agenția de turism a societății încheiase contractul de colaborare cu nr. 137/26.01.2013. După ce au achitat integral către tur-operatoare sumele stabilite prin contractul de colaborare, a intervenit declararea insolvenței organizatoarei K. TRAVEL, căreia, susțin pârâtele, îi revenea obligația de a deconta – la rândul său – contravaloarea serviciilor către prestatorii din C..
La întoarcerea în țară, reclamantul a înaintat pârâtelor solicitarea nr.921/12.09.2013, fără ca aceasta să fie însoțită de vreun act doveditor. Față de pretenția de rambursare a sumei de 1770 Euro, reprezentând contravaloare servicii contractate – achitate și neasigurate, consideră că reclamnatul a supraevaluat cheltuielile reale efectuate. Prin adresa nr. 985/04.10.2013, reclamantul a fost invitat la sediul societății până cel mai târziu la data de 10.10.2013, pentru a i se restitui suma de 923 Euro. Ulterior acordării despăgubirii mai sus menționate, pârâtele susțin că intenționau să îndrepte o acțiune în regres împotriva K. TRAVEL București cu respectarea termenului prev. de art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, fapt care nu a mai avut loc întrucât reclamantul nu s-a prezentat.
Pârâtele au oferit precizări instanței cu privire la modul de calcul al valorii reale a serviciilor neprestate reclamantului. Cu privire la înscrisurile atașate cererii de chemare în judecată, susțin că reclamantul a înțeles să anexeze doar o multitudine de chitanțe și facturi în limba chineză, ilizibile și care – în lipsa unei traduceri legalizate – nu justifică faptul că acestea evidențiază contravaloarea unor cheltuieli corespunzătoare serviciilor prestate.
Relativ la solicitarea reclamantului de acordare a sumei de 1105 Euro, reprezentând cheltuieli suplimentare, arată pârâtele că acestea nu le pot fi imputabile, potrivit pct. 3 lit. b) al Cap. III din Contractul-cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice ( Anexă la Ordinul nr. 516/2005 al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului), prevedere care se regăsește și în contractul-cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice nr. 402/21.03.2013 încheiat între cele două părți.
Față de daunele morale solicitate, pârâtele apreciază că acordarea acestora nu se justifică întrucât, chiar dacă o conjunctură de acest gen creează un disconfort turistului, nu înseamnă că acesta a și suferit vreun prejudiciu psihic, pe care acesta îl auto-evaluează la o valoare dublă față de cea a excursiei contractate. Consideră că reclamantul utilizează prezentul proces ca o oportunitate de a încerca să obțină un folos neîntemeiat din această conjunctură, care ar corespunde unei evidente îmbogățiri fără justă cauză.
Sub aspect probatoriu s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept, au fost invocate prevederile Contractului-cadru de comercializare a pachetelor de servicii turistice ( Anexă la Ordinul nr. 516/2005 al Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului), precum și dispozițiile art. 249 C.proc.civ. .
Au fost anexate cererii următoarele înscrisuri: delegație consilier juridic și, în copie: Contractul-cadru nr. 402 din data de 21.03.2013 ( fl. 62-64), corespondență email pârâte-reclamant (fl. 65-66), programul sejurului ( fl. 67-69), Contractul de colaborare încheiat între K. TRAVEL București și . SA Timișoara – Sucursala AGENȚIA U. TOUR Iași ( fl. 70-71), confirmarea rezervării nr. 8261 din data de 21.03.2013 ( fl. 72), factura . nr._ din data de 21.03.2013 ( fl. 73), factura . nr._ din data de 21.03.2013 ( fl. 74), dovada de efectuare a plății din data de 22.03.2013 ( fl. 75), factura . nr._ din data de 10.06.2013 ( fl. 76), factura nr. 5915 din data de 17.08.2013 ( fl. 77), factura . nr._ din data de 17.08.2013 ( fl. 78), extrasul de cont din data de 21.08.2013 ( fl. 79), cererea înregistrată cu nr. 929 din data de12.09.2013 ( fl. 80), corespondență email pârâta Sucursala AGENȚIA U. TOUR Iași -K. TRAVEL București (fl. 81), Răspunsul cu nr. 985 din data de 04.10.2013 ( fl. 82-85), extras Ecris (fl. 86-87), declarații Bohotin M. J. ( fl. 88-89), declarații C. I.-B. ( fl. 90-95), dispoziții plată 13.09.2013 (fl. 96 și verso), tabel preliminar creanțe înregistrate față de debitor K. TRAVEL SRL (fl. 97-99), precum și plângerea reclamantului către ANPC ( fl. 100-101).
La data de 21.03.2014, reclamantul a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat instanței să înlăture apărările formulate de pârâte prin întâmpinare, ca neteiminice si nelegale. A susținut, în esență, că pârâtele au recunoscut, prin întâmpinare, faptul că nu a beneficiat de oferta pe care i-a fost pusă la dispoziție și i-au fost încălcate astfel obligațiile contractuale. Mai precizează că nu a avut raporturi juridice cu K. TRAVEL București, ci doar cu pârâtele și, prin urmare, ultimele sunt singurele care pot fi trase la răspundere și apreciază că nu există similitudini între situația turistelor abandonate în Marea Britanie și situația sa, aspect susținut de pârâte. Mai apreciază că atât suma de 1770 Euro, reprezentând servicii plătite și neasigurate, cât și suma de 1100 Euro, reprezentând cheltuieli suplimentare efectuate începând cu data de 31.08.2013, sunt dovedite cu înscrisurile depuse. Cu privire la daunele morale, contrar susținerilor pârâtelor, consideră că acestea sunt temeinice și legale,iar relativ la faptul că nu ar fi anunțat U. Tour de sistarea prestării serviciilor, a susținut reclamantul că a apelat numărul de urgență înmânat de Agenția U. Tour Iași, însă nu a răspuns nimeni la acest număr.
În ședința publică din data de 9 mai 2014, la primul termen de judecată, instanța s-a declarat competentă material și teritorial să judece cauza și a încuviințat proba cu înscrisuri, pentru ambele părți și pentru reclamant și proba cu martorii T. G. și P. D., precum și proba cu interogatoriul pârâtei.
La data de 13 mai 2014, reclamantul a depus la dosar întrebările pentru interogatoriu ( fl. 128-135).
La data de 11 iunie 2014, reclamantul a depus traducerile documentelor depuse anterior la dosarul cauzei ( fl. 142-151).
La data de 19 iunie 2014, pârâtele au depus la dosarul cauzei răspunsul la interogatoriu ( fl. 182-193) și copii după mai multe înscrisuri ( fl. 194-199).
În ședința publică din data de 20 iunie au fost audiați martorii T. G. și P. D., propuși de către reclamant.
La data de 27 iunie, reclamantul a depus la dosarul cauzei un centraliazator pentru cheltuielile de judecată ( fl. 224), precum și alte înscrisuri în dovedirea cheltuielilor efectuate ( fl. 224-230).
În ședința publică din data de 24.09.2014, reclamantul a depus noi înscrisuri în dovedirea capetelor de cerere formulate (fl. 232-238). În cadrul aceleiași ședințe publice, pârâtele au depus un înscris cu titlul ,,Obiecțiuni”, la care au fost anexate mai multe înscrisuri ( fl. 239-256), în contrareplică față de probele administrate de reclamant la termenul din data de 20 iunie 2014.
În ședința publică din data de 22 octombrie 2014, apreciind administrarea completă a materialului probatoriu încuviințat în prezenta cauză, instanța a acordat cuvântul în susținerea pe fond a cauzei, a declarat închise dezbaterile și a reținut spre competentă soluționare. Având în vedere solicitarea expresă a reprezentantului convențional al reclamantului de amânare a pronunțării asupra fondului în vederea depunerii la dosar a unor concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de 29 octombrie 2014. La aceeași dată, reprezentantul pârâtelor a depus concluzii scrise după ce instanța a rămas în pronunțare.
La data de 28 octombrie, reclamantul a depus la dosar concluzii scrise.
Prin încheierea din data de 29 octombrie 2014, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 5 noiembrie.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, prin prisma motivelor indicate de reclamant și a apărărilor formulate de pârâte, reține următoarele:
Între cele două părți, a fost încheiat și semnat contractul-cadru nr. 402 din data de 21.03.2013 ( fl. 25-27), reclamantul în calitate de beneficiar și pârâta . SA Timișoara – prin Sucursala AGENȚIA U. TOUR Iași în calitate de prestator servicii. Obiectul contractului a fost reprezentat de un pachet de servicii turistice în C.. Contractul a fost semnat de ambele părți și nu a fost denunțat de nici una dintre acestea.
Pârâta . SA a emis factura fiscală nr. 5418 din data de 21.03.2013, în cuantum de_,31 RON ( echivalentul în lei a 3090 Euro la un curs EUR/RON – 4,4179 - fl. 28), reprezentând contravaloarea serviciilor turistice circuit C. Hong-Kong Tibet, conform contractului-cadru nr. 402 din data de 21.03.2013 și factura fiscală nr. 5915 din data de 17.08.2013, în cuantum de 1277,47 RON ( echivalentul în lei a 287 Euro la un curs EUR/RON – 4,4511 - fl. 28 verso), reprezentând contravaloare excursii opționale și diferență suplimentare o noapte cazare. Reclamantul și-a executat obligația de plată a serviciilor, achitând către pârâta . SA contravaloarea facturii fiscale nr. 5418 din data de 21.03.2013 ( chitanță . nr. 4356 din data de 21.03.2013 – fl. 28), precum și contravaloarea facturii fiscale nr. 5915 din data de 17.08._ ( chitanță . nr. 4732 din data de 17.08.2013 – fl. 28 verso).
Mai reține instanța că între pârâta . SA Timișoara – Sucursala AGENȚIA U. TOUR Iași și K. TRAVEL București a fost încheiat Contractul de colaborare înregistrat cu nr. 137 din 26.01.2012( fl. 70-71), având ca obiect serviciile turistice menționate în contractul-cadru nr. 402 din data de 21.03.2013.
Se poate observa că reclamantul se prevalează de un caz clasic de răspundere contractuală, derivat din neexecutarea obligațiilor asumate în temeiul unui contract negociat de părți, de răspunderea privind prejudiciile derivate dintr-un asemenea contract și de un caz de răspundere delictuală cu privire la daunele morale solicitate.
Având în vedere data încheierii contractului, precum și prevederile art. 6 din Noul cod civil, instanța urmează a stabili, cu titlul prealabil legea materială aplicabilă: dispozițiile noului cod.
În ceea ce privește modalitatea de abordare a dispozițiilor unei convenții negociate, instanța va reține prevederile art. 1266 și urm. Noul Cod civil: Contractele se interpreteaza dupa vointa concordanta a partilor, iar nu dupa sensul literal al termenilor. La stabilirea vointei concordante se va tine seama, intre altele, de scopul contractului, de negocierile purtate de parti, de practicile statornicite intre acestea si de comportamentul lor ulterior incheierii contractului. De asemenea, clauzele se interpreteaza unele prin altele, dand fiecareia intelesul ce rezulta din ansamblul contractului.
În acord cu prevederile art. 1270 Noul cod civil, contractul valabil incheiat are putere de lege intre partile contractante. Contractul valabil incheiat obliga nu numai la ceea ce este expres stipulat, dar si la toate urmarile pe care practicile statornicite intre parti, uzantele, legea sau echitatea le dau contractului, dupa natura lui. Clauzele obisnuite . subinteleg, desi nu sunt stipulate in mod expres.
Cercetând obiectul negociat al contractului încheiat între părți, se poate observa că acesta a fost reprezentat de achiziționarea fermă a „pachetului de servicii turistice”, la un preț prestabilit, cu descrierea pachetului, serviciilor incluse și a celor neincluse. Mai mult, prin obligațiile stabilite expres în sarcina pârâtelor intitulate generic AGENTIA, s-a statuat în art. IV pct.3, faptul că în situația în care o parte importantă din serviciile turistice prevăzută în contract nu este realizată, agenția este obligată să ofere turistului alternative corespunzătoare, în vederea continuării călătoriei fără majorarea prețului, să restituie clientului diferența între serviciile achitate și cele efectiv prestate, iar în cazul în care nu există alternative viabile de oferit, sau clientul nu le acceptă să asigure returul acestuia și despăgubiri pentru serviciile neprestate.
Din simpla studiere a dispozițiilor contractuale se poate observa că nu există nici un fel de echivoc asupra întinderii obligațiilor asumate de pârâte, în calitate de agenție. Agenția a oferit clientului un „pachet turistic” . Contractul de servicii turistice, contract de comercializare a pachetului de servicii turistice, denumit în continuare contract este acordul de voință dintre agenția de turism și turist, care are ca obiect cumpărarea unui pachet de servicii turistice de către turist și eliberarea documentelor de plată și a documentelor de călătorie de către agenția de turism. Contractul de servicii turistice se încheie între agenția de turism touroperatoare sau detailistă și turistul-consumator. Agenția de turism - orice unitate specializată, persoană juridică, care organizează, oferă și vinde pachete de servicii turistice sau componente ale acestora, putând fi după caz: agenție de turism touroperatoare, având ca obiect de activitate organizarea și vânzarea pe cont propriu a pachetelor de servicii turistice sau a componentelor acestora, direct sau prin intermediari; agenție de turism detailistă, care vinde sau oferă spre vânzare, în contul unei agenții de turism touroperatoare, pachete de servicii turistice sau componente ale acestora contractate cu aceasta. Turistul este persoana care a cumpărat pachetul de servicii turistice ori componente ale acestuia de la agenția de turism. Din analiza acestor relații și a contractului anterior expus, se poate observa că responsabilitatea directă pentru prestarea serviciilor revine agenției care a oferit spre vânzare produsul ( pachetul de turism) în nume propriu. Or, în cazul de față, pârâtele ( indiferent de modalitatea în care au achiziționat la rândul lor pachetul de turism oferit spre vânzare) l-au vândut în nume propriu, cu asumarea expresă a obligației de a răspunde în caz de neexecutare a serviciilor incluse în pachetul achitat.
Pârâtele se prevalează de propria turpitudine, atunci când susțin că au achiziționat pachetul de la un tour operator, care ar trebui să răspunsă. În contractul semnat cu turistul acest tour operator nu este menționat, nu își asumă nici un fel de obligații. Achiziționarea unui pachet turistic presupune o grija reală în privința modului în care este conceput programul, derularea fiecărei zile, desfășurătorul prețurilor pentru fiecare serviciu pus la dispoziție ( transport, masă, cazare, vizite). O agenție de turism nu poate pune în sarcina turistului identificarea serviciilor neprestate. O simplă ofertă de pachet turistic are în spate o multitudine de alte oferte, analizate de agenție ( indiferent de modul de achiziționare pachet), o paletă extrem de extinsă de prețuri din care s-a optat pentru cea mai bună ofertă, ce ar trebui cunoscută în detaliu de ofertant. Turistul ( în cazul de față reclamantul) nu a primit o anexă detaliată a serviciilor prestate pentru fiecare zi din programul achiziționat, ci a achitat global o excursie, ce ar fi trebuit fie inițiată de agenție, fie preluată de la un alt inițiator, pe bază de oferte extrem de detaliate ale serviciilor.
Astfel, instanța apreciază că simpla existență a unui contract de colaborare între pârâta . SA Timișoara – Sucursala AGENȚIA U. TOUR Iași și o terță persoană, nu poate constitui o cauză de neexecutare de la răspunderea contractuală născută în temeiul contractului-cadru nr. 402 din data de 21.03.2013 încheiat între cele două părți din prezentul litigiu.
Rezultă așadar, în temeiul principiilor anterior enunțate, ale răspunderii contractuale ( ținând cont de dovedirea bazei legale a unui contract valabil asumat și necontestat de părți), că subzistă obligația pârâtelor de a oferi serviciile turistice contractate către reclamant, după ce ultimul și-a executat obligația de plată, independent de procedurile de intrare în insolvență si ulterior de faliment ale K. TRAVEL București, care, de altfel, nici nu a fost parte în contractul-cadru nr. 402 din data de 21.03.2013.
Faptul că pârâta . SA Timișoara – Sucursala AGENȚIA U. TOUR Iași și-a executat obligația de plată prevăzută în contractul de colaborare către K. TRAVEL București nu exonerează pârâtele de obligațiile sale către reclamant. Relevante sunt și prevederile art. 1350 alin. 1 și 2 C.civ., care stabilesc că ,,orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat, iar atunci când, fără justificare, una dintre părți nu își îndeplinește această îndatorire, aceasta este răspunzătoare de prejudicial cauzat celeilalte părți și este obligată să repare acest prejudiciu”. Principiul forței obligatorii a contractului reiese și din dispozițiile art. 1516 C.civ., care prevăd dreptul creditorului, respectiv al reclamantului care și-a executat obligația de plată corelativă, de a beneficia de îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Potrivit pct. 4, ,,Agenția este răspunzătoare pentru buna executare a obligațiilor asumate prin contract, cu excepția următoarelor situații: a) când neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor asumate prin contract se datorează turistului și b) când neîndeplinirea obligațiilor se datorează unor cauze de forță majoră sau a unor împrejurări pe care nici Agenția, nici prestatorii de servicii nu le puteau prevedea sau evita (modificări de orar sau de itinerariu, întârzieri în traficul mijloacelor de transport etc. ) “. Or, pârâtele nu au dovedit nici una dintre împrejurările exoneratoare de răspundere menționate în contract sau statuate de codul civil, rezumându-se la susținerea de la interogatoriul administrat, precum și din precizări potrivit căreia a fost doar un intermediar.
Calitatea de intermediar nu rezultă din nici unul din actele semnate cu reclamantul, acesta cunoscând faptul că achiziționează un pachet de servicii turistice de la o agenție, în schimbul unei sume de bani.
Conform art. 1519 C.civ., față de inexistența unei convenții contrare, debitorul, respectiv pârâtele care s-au obligat să ofere pachetul de servicii turistice, răspund pentru prejudiciile cauzate din culpa persoanei de care se folosește pentru executarea obligațiilor contractuale, în prezenta cauză K. TRAVEL București.
Instanța reține o neglijență în conceperea îndeplinirii propriilor obligații, aparținând pârâtelor, prin nesolicitarea de la agenția tour- operator a unui program detaliat, prin inserarea în contract a numărului de contat al acesteia din urmă, deși obligația prestării efective a serviciilor era asumată expres și în totalitate de pârâte.
Constată instanța că părțile au convenit cu privire la data de la care reclamantului nu i-au mai fost asigurate serviciile turistice contractate, aceasta fiind 31.08.2013, ziua în care grupul de turiști se deplasa din Tibet spre Xian, fapt ce reiese și din declarațiile celor doi martori audiați în ședința publică din data de 20 iunie 2014 (fl. 206-207).
Prin întâmpinare, pârâtele au acceptat că reclamantul nu a beneficiat de prestarea anumitor servicii prevăzute în programul negociat, în valoare de 573 Euro și nici de anumite excursii opționale, achitate anterior plecării, în valoare de 230 Euro, evaluarea acestora fiind realizată în baza tarifelor afișate pe site-urile organizatorilor de atare prestații și excursii similare prin raportare la oferta K. TRAVEL contractată. De altfel, prin Adresa nr. 985/04.10.2013, pârâtele l-au invitat pe reclamant pentru a i se restitui suma de 923 Euro, din care 803 Euro au reprezentat contravaloarea serviciilor neefectuate, evaluate prin raportare la prețul de listă practicat pentru serviciile de care acest turist nu a mai beneficiat începând cu data de 31.08.2013 și 120 Euro, reprezentând o despăgubire suplimentară. Prin concluziile scrise depuse în ședința publică din data de 22 octombrie 2014, pârâtele arată că sunt de acord cu admiterea în parte a acțiunii, în sensul obligării la plata sumei de 803 Euro către reclamant, considerând că acestea i se cuvin în mod justificat și corespund strict serviciilor neprestate pe care reclamantul le-a contractat și achitat.
Potrivit art. 249 C.proc.civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege. Stabilește instanța însă că ar fi o sarcină excesivă pentru reclamant, obligarea prezentării prețurilor pentru serviciile neprestate și achitate, cu atât mai mult cu cât nici pârătele, profesioniste în domeniul serviciilor de turism, nu au putut oferi o estimare reală, considerată satisfăcătoare, a tuturor serviciilor prevăzute contractul-cadru nr. 402 din data de 21.03.2013. Împrejurarea că nici K. TRAVEL București nu a răspuns mail-ului adresat de către pârâta . SA Timișoara – Sucursala AGENȚIA U. TOUR Iași ( fl. 34) cu privire la valoarea serviciilor de care nu a beneficiat reclamantul în circuitul C. – Hong-Kong – Tibet, nu poate fi imputată reclamantului, care, de altfel, nici nu era parte în contractul de colaborare încheiat între agenția de turism și tur-operatoare. Pe parcursul judecății, constată instanța că pârâtele au avut o atitudine pasivă față de stabilirea în mod concret a contravalorii serviciilor turistice pentru fiecare zi. Răspunsul la intrebarea nr. 10 din interogatoriul formulat de reclamant ( fl. 186), potrivit căruia ,,în concret, singurele care au reprezentarea exactă a tuturor elementelor componente ale unei excursii sunt doar agențiile tur-operatoare, pârâtele având doar calitatea de agenție revânzătoare a unui pachet compact de servicii oferit de K. TRAVEL București ” nu poate absolvi pârâtele de individualizarea reală a acestor costuri.
Mai constată instanța că, în conformitate cu pct. 1 din cadrul Cap. VII din contractul-cadru nr. 402 din data de 21.03.2013, reclamantul a întocmit și depus o sesizare în scris cu privire la deficiențele constatate la fața locului, legate de realizarea pachetului de servicii contractat ( fl. 20).
Față de argumentele de mai sus, stabilește instanța că suma de 1770 de Euro, solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată, este justificată astfel:
- Transport, transfer, cazare, masă, vizite prevăzute în program, inclusiv excursii opționale – 1340 Euro
- Taxele de aeroport și securitatea pentru zborurile interne – 195 Euro
- Taxele viza C. – Tibet colectivă – diferență - 50 Euro
- Bacșișuri obligatorii achitate - 40 Euro
- Excursie opțională supraevaluată - 25 Euro
- Intrări la obiective turistice, conform programului corespunzătoare perioadei 31.08-09.09.2013 - 120 Euro
Nu este justificată în nici un fel susținerea pârâtelor referitoare la stabilirea contravalorii serviciilor neprestate în raport de ofertele de piață, în vigoare la momentul efectuării excursiei, aceasta deoarece negocierea ofertei totale s-a realizat în baza anumitor relații prestabilite ale agenției inițiatoare, imposibil de cunoscut ( secret profesional) de celelalte agenții, iar reinterpretarea ofertei nu este admisibilă. Pârâtele erau obligate să achiziționeze cu maximă responsabilitate pachetul turistic, astfel cum a fost oferit spre vânzare, stabilind în mod cert prețul efectiv al serviciilor pentru fiecare zi în parte și fiecare tip de serviciu în parte.
Având în vedere considerațiile anterioare, instanța va constata îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale și va admite capătul de cerere privind serviciile plătite și neasigurate, obligând pârâtele la plata sumei de 1770 de Euro, echivalent în lei la data efectuării plății.
Cu privire la cheltuielile suplimentare efectuate după data de 31.08.2013, instanța va reține în parte apărările formulate de către pârâte prin înscrisul denumit ,,Obiecțiuni” ( fl. 239-256), constatând că următoarele înscrisuri pot fi luate în considerare pentru stabilirea cuantumului: voucher pentru diverse nr._/31.08.2013, în valoare de 270 Yuan – 34,19 Euro ( fl. 146) care atestă nopțile de cazare Xi’an, biletul de intrare nr._, în valoare de 120 Yuan – 15,19 Euro (fl. 143), care atestă vizitarea grotelor Longmen, aspect necontestat de pârâte chitanța nr._/03.09.2013, în valoare de 2990 Yuan – 378,59 Euro ( fl 150, 151), reprezentând contravaloare servicii prestate de o agenție turism din C. pentru perioada 3-9 septembrie 2013, chitanța nr. 627 în valoare de 500 HK$ - 50,11 Euro ( fl. 146, 147) reprezentând cazare 2 nopți 7-9 septembrie și chitanța în valoare de 280 RMB contravaloare croazieră, necontestată ca existență ( echivalent 35.45 euro), în total suma de 513,99 Euro. De altfel, aceste înscrisuri sunt și acceptate de pârâte prin ,,Obiecțiuni” ca făcând dovada cheltuielilor reale efectuate de către reclamant. Va reține instanța, așa cum susțin și pârâtele, că serviciile de călătorie prestate în intervalul 03.09-09.09.2013, de care reclamantul a beneficiat prin intermediul Agenției C. New Century față de care a plătit suma de 2990 Yuan – 378,59 Euro ( fl. 150), includeau printre altele biletul de tren nr. 192N041073/03.09.2013, în valoare de 54,50 Yuan ( fl. 143) și biletul de avion de 2522 Yuan ( fl. 148, 149).
Mai mult, chitanța nr._/03.09.2013, în valoare de 275 Yuan – 34,82 Euro (fl. 145) nu conține nici un fel de detalii suplimentare referitoare la numele persoanei care a achiziționat serviciul, tipul serviciului achiziționat.
Se vor exclude din calcul două bilete de transport anterioare momentului întreruperii prestării serviciilor - din data de 27.08.2013 și 30.08.2013 ( în valoare de 12,25 lei și respectiv 122,70 lei).
Având în vedere cele expuse anterior, instanța va admite în parte capătul de cerere privind cheltuielile suplimentare efectuate de reclamant și va obliga pârâtele la plata sumei de 513,99 Euro, echivalent în lei la data efectuării plății.
Reclamantul mai solicită instanței obligarea pârâtelor la plata sumei de 5.000 Euro, reprezentând daune morale suferite. Potrivit art. 1531 alin. 1 și 3 C.civ., ,,creditorul are dreptul la repararea integralã a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutãrii, inclusiv dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial.”
Referitor la solicitarea de daune morale, prejudiciile nepatrimoniale, denumite și daune morale, constituie acele consecințe dăunătoare care nu pot fi evaluate în bani, deci cu conținut neeconomic și care rezultă din atingerile și încălcările drepturilor personale nepatrimoniale. Asemenea consecințe pot fi durerile fizice și psihice, atingerile aduse onoarei, cinstei, demnității, prestigiului sau reputației unei persoane etc.
Desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cei în cauză, în plan fizic, psihic si afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, etc. Toate aceste criterii se subordonează conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs. Repararea integrală a prejudiciului presupune înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil (patrimonial sau nepatrimonial), în scopul repunerii victimei, pe cât posibil, în situația anterioară (restitutio in integrum). Înalta Curte de Casație si Justiție – Secția civilă, prin decizia 6330/2011, în care analizează criteriile acordării daunelor morale în cadrul răspunderii civile delictuale, care sunt, deopotrivă aplicabile și în cazul răspunderii civile delictuale, a stabilit că sumele acordate cu titlu de daune morale nu trebuie să reprezinte o îmbogatire fără justă cauză, ci ele trebuie să aibă caracter compensatoriu pentru o suferință certă, rezultată din producerea unei fapte cauzatoare de prejudicii, în cazul răspunderii contractuale, fiind nerespectarea clauzelor contractuale. Un criteriu fundamental consacrat de doctrină și jurisprudență în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral este echitatea. Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despăgubiri implică fără îndoială și o doză de aproximare, însă instanța trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi înlăturat în totalitate, și despăgubirile acordate, în măsura să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferințele morale, fără a se ajunge însă în situația îmbogățirii fără just temei.
Daunele morale sunt apreciate ca reprezentând atingerea adusă existenței fizice a persoanei, integrității corporale și sănătății, cinstei, demnității și onoarei, prestigiului profesional, iar pentru acordarea de despăgubiri nu este suficientă stabilirea culpei contractuale a pârâtelor, ci trebuie dovedite daunele morale suferite. Sub acest aspect, partea care solicită acordarea daunelor morale este obligată să dovedească producerea prejudiciului și legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și nerespectarea contractului de către pârâte.
Din analiza coroborată a materialului probatoriu, instanța va reține ca elemente certe ale situației de fapt: reclamantul nu a mai beneficiat de serviciile turistice achitate începând cu data de 31.08.2013 ( aspect recunoscut de pârâte, confirmat de martorii audiați), inexistența unui dialog între părți după sistarea oferirii serviciilor, prin imposibilitatea accesării numărului de telefon de urgență oferit la semnarea contractului ( aspect de asemenea recunoscut de către pârâte, care au susținut însă că numărul de telefon aparținea K. TRAVEL). Din analiza programului sejurului ( fl. 29-31), mai reține că reclamantul putea anticipa în mod rezonabil că nu va suporta cheltuieli suplimentare pe parcursul celor 21 de zile, fiind asigurate cazarea, transportul intern în C. și un număr semnificativ de mese, astfel că faptul că nu a făcut deplasarea având sume de bani mai mari asupra sa nu îi poate fi imputat. Relevant este și faptul că pentru cei 25 de turiști a fost obținută o viză colectivă, iar biletul de întoarcere era, de asemenea, unul colectiv, astfel că reclamantul nu a avut în mod real un drept de opțiune între a se întoarce imediat după sistarea serviciilor contractate și achitate și a continua sejurul până la finalul celor 21 de zile alături de ceilalți membrii ai grupului ( aspect recunoscut de pârâte și confirmat de martorii audiați).
Acordarea daunelor morale trebuie să constituie în mod efectiv o reparare a prejudiciului ocazionat, fără a se putea transforma într-o îmbogățire fără justă cauză. Ea reprezintă doar o formă de echivalare a unei prejudiciu moral, valoarea daunelor putând fi influențată doar de împrejurările concrete determinate de nerespectarea contractului, de faptul că reclamantul nu putea să anticipeze în mod rezonabil sistarea serviciilor și să fi plecat din România cu o sumă mai mare de bani asupra sa, nemaifiind obligat să se împrumute de la ceilalți membri ai grupului.
De asemenea, instanța se va raporta exclusiv la situația părților din prezenta cauză, fără a analiza, sub niciun aspect problemele turistelor din Marea Britanie și modalitatea de rezolvare a acestor probleme, aspecte ce nu prezintă nici un fel de relevanță în prezenta cauză.
În contextul descris, instanța apreciază că suma de 1500 Euro, echivalent în lei la data efectuării plății, constituie o sumă proporțională prejudiciului suportat de reclamant, rămas la o distanță considerabilă de România, cu resurse financiare insuficiente și obligat să continue deplasarea cu grupul până la finalul celor 21 de zile. Sunt avute în vedere umilințele cauzate de necesitatea de a împrumuta bani de la ceilalți membri ai grupului, încercarea de a dormi în holul hotelului ( astfel cum a susținut martorul T. G. fila 206), imposibilitatea de a-și asigura subzistența, de a consuma apă potabilă, efortul permanent de a identifica o soluție, într-o țară cu o tradiție și o limbă extrem de complexe și diferite de ceea ce era obișnuit reclamantul, teama permanent resimțită, de a rămâne singur sau de a nu găsi persoane care să îi împrumute în continuare sumele necesare cazării, transportului, hranei, îmbolnăvirea atestată de martorul P. ( fila 207 declarație). Toate aceste aspecte cumulate au adus atingere demnității umane și sănătății psihice și fizice a persoanei, generând un sentiment de insecuritate, de teamă accentuată și marcând un turist obișnuit care vizitează pentru prima dată o civilizație complet diferită de cea cu care era obișnuit. Conform definiției existente în Dicționarul Explicativ al Limbii Române prin „umilință” se înțelege: „Sentiment de inferioritate; atitudine provocată de acest sentiment; situație umilitoare impusă cuiva”. Transformarea unui turist care a achitat integral pachetul turistic predefinit într-un individ ce nu are asigurate cazarea, mâncarea și transportul, într-o țară îndepărtată și dificil de asimilat precum C., cu imposibilitatea de a se întoarce ca urmare a obținerii unei vize colective și în același timp de continuare în condiții normale, civilizate a unui sejur, a unei vacanțe ( ca timp liber, de plăcere, petrecut pentru relaxare), constituie fără îndoială o formă de umilință umană.
Astfel, instanța va admite doar în parte acest capăt de cerere și va obliga pârâtele la plata sumei de 1500 Euro, echivalent în lei la data efectuării plății, cu titlul de daune morale aferente prejudiciului ocazionat de nerespectarea clauzelor contractuale, pentru atingerea adusă onoarei și demnității umane. Cu privire la solicitarea de acordare a sumei de 5000 euro cu titlul de daune morale, instanța consideră că nu se impune plata unei atare sume, ea nefiind proporțională cu elementele anterior expuse, ci excesivă și în raport de situația de fapt stabilită și costul excursiei realizate.
Cu privire la solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța va reține dispozițiile art. 451 NCPC, conform căruia: „Cheltuielile de judecata constau in taxele judiciare de timbru si timbrul judiciar, onorariile avocatilor, ale expertilor si ale specialistilor numiti in conditiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare si pierderile cauzate de necesitatea prezentei la proces, cheltuielile de transport si, daca este cazul, de cazare, precum si orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfasurare a procesului”. Desigur, martorii aveau posibilitatea de a solicita cheltuielile efectuate cu transportul, cazarea și masa, cu titlul de despăgubiri, în contextul în care le-ar fi efectuat direct, în mod identic reclamantul având dreptul recunoscut de a le solicita, în contextul efectuării lor de către acesta.
Se vor reține și prevederile art. 453 NCPC: Partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata. Cand cererea a fost admisa numai in parte, judecatorii vor stabili masura in care fiecare dintre parti poate fi obligata la plata cheltuielilor de judecata. Daca este cazul, judecatorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecata.
Cu privire la solicitarea pârâtelor de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată, ca urmare a atitudinii de recunoaștere adoptate, instanța reține că art. 454 NCPC vorbește doar de situația recunoașterii în sens de achiesare la pretențiile reclamantului, la prima zi de înfățișare și nu se situația în care, prin întâmpinare pârâtul ar recunoaște în parte izvorul obligațiilor și ar contesta realitatea sau întinderea efectivă a prestațiilor datorate ( astfel cum ese cazul în prezenta acțiune).
Față de soluția promovată pentru capetele principale de cerere, instanța, în temeiul art. 451-453 NCPC va admite cererea reclamantului referitoare la acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pârâtele și la plata sumei de 4601,87 lei cu titlul de cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul proces contravaloare taxă de timbru proporțională cererilor admise (608,62 lei taxa de timbru aferentă capetelor 1 și 2 pretenții, și 435,75 lei capăt de cerere referitor la daune morale), onorariu avocat ( 2000 lei conform chitanțelor anexate), cheltuieli deplasare și cazare martori ( 1377,5 lei, în care sunt incluse facturile fiscale hotel cazare identificate la filele 231, 232 dosar, bonurile de achitare mese efectuate în regim normal și pentru zilele efective de deplasare martori -19 iunie, 20 iunie 21 iunie 2014, fără a constitui cheltuieli disproporționate sau nejustificate ale reclamantului, biletele de călătorie tren și autobuz filele 229, 230 dosar) și cheltuieli traducere acte ( 180 lei). Cu privire la ultimele două categorii de cheltuieli, instanța apreciază că acestea sunt necesare derulării procesului Instanța va respinge cererea reclamantului privind restituirea cheltuielilor efectuate cu procesul de mediere, acestea nereprezentând cheltuieli de judecată în sensul art. 451 și urm. C.proc.civ.
Instanța va lua act că pârâtele nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Față de raporturile juridice dintre pârâte, respectiv subordonarea sucursalei, în conformitate și cu art. 1446 C.civ., care prevede că ,,solidaritatea se prezumă între debitorii unei obligații contractate în exercițiul unei întreprinderi, dacă prin lege nu se prevede altfel”, pârâtele urmează a fi obligate în solidar pentru plata sumelor de bani, corespunzătoare tuturor capetelor de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. P., domiciliat în Iași, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtele S.C. U. T. Holding S.A Timișoara ., nr. 1, Timișoara și S.C. U. T. Holding S.A Timșoara - Sucursala Agenția U. Tour Iași, ..31, localitatea Iași, ambele cu sediul ales pentru comunicare în Iași, .. 31, Iași.
Obliga paratele în solidar, la plata sumei de 1770 euro servicii achitate și neprestate, 513,99 euro servicii achitate în plus de reclamant, în total 2283,99 euro.
Acordă reclamantului daune morale în cuantum de 1500 euro și obligă pârâtele în aceeași modalitate la plata acestei sume în favoarea reclamantului.
Obligă pârâtele și la plata sumei de 4601,87 lei cu titlul de cheltuieli de judecată ocazionate de prezentul proces contravaloare taxă de timbru ( 608,62 lei taxa de timbru aferentă capetelor 1 și 2 pretenții, și 435,75 lei capăt de cerere referito la daune morale), onorariu avocat ( 2000 lei conform chitanțelor anexate), cheltuieli deplasare și cazare martori ( 1377,5 lei) și cheltuieli traducere acte ( 180 lei). .
Ia act că pârâtele nu au solicitat acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la momentul comunicării.
Pronunțată astăzi, 5 noiembrie 2014, în ședință publică.
PREȘEDINTE GREFIER
I. I. P. D.
Red/tehn. jud. II
5 ex, 16.12.2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8938/2014. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1076/2014.... → |
|---|
