Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 5309/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5309/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 41059/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr. 5309/2014
Ședința publică de la 09 Aprilie 2014
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE T. B.
Grefier C. A.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta .. IAȘI SA în contradictoriu cu pârâta A. DE P. M. PENTRU ., PT 3 A., având ca obiect actiune in raspundere contractuala.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin acțiunea civilă scutită de plata taxei de timbru, înregistrată la instanță sub nr._/18.12.2013 reclamanta . prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL a chemat în judecată pe pârâta Asociația de proprietari „M.” pentru ., PT3 A. solicitând să se dispună prin hotărâre judecătorească:
- obligarea pârâtei la plata sumei de 9064,81 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru perioada octombrie 2007 – februarie 2012;
- obligarea pârâtei la plata eventualelor cheltuieli de judecată ocazionată de proces.
Reclamanta arată că a furnizat pârâtei energie termică în baza contractului de furnizare a energiei termice nr. 368/2010 și 293/2012 însă aceasta nu a achitat prețul la scadență, astfel că îi datorează suma de 9064, 81 lei cu titlu de penalități pentru perioada oct. 2007 – februarie 2014 conform clauzei penale stabilite în art. 18 din contract.
În dovedirea acțiunii a depus înscrisuri.
În drept, a invocat disp. art. 1270, 1516, 1169 Cod civil, Lg. 325/2006, Ordinul ANRSC nr. 483/2008 și art. 411 al. 2 C.pr.civ.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat:
- excepția lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii întrucât blocul N1, scara A s-a debranșat în totalitate în anul 2012 de la serviciile de termoficare ale .;
- excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada oct. 2007 – nov. 2010 raportat la disp. art. 1 din D167/1958.
Susține că nu sunt incidente nici una din clauzele de întrerupere ale prescripției astfel că, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind dreptul principal se stinge și dreptul la acțiune pentru accesorii potrivit art. 1 al. 2 din același decret.
Pe fondul cauzei arată că reclamanta nu deține o bază contractuală cu privire la plata penalităților de întârziere întrucât contractul nr. 293/2002 este încheiat pentru reclamantă pentru blocurile A5 și F2 (scările A, B, C, D), iar contractul nr. 368/2010 este încheiat doar pentru blocul F2, scările A, B, C, D.
Susține că penalitățile sunt calculate greșit întrucât pentru facturile U-_/31.01.2010, U-_/28.02.2010 și U –_/31.03.2010 se menționează contractul nr. 1344/2003, care în realitate nu există, iar pentru facturile emise în perioada aprilie 2010 – februarie 2012 s-a menționat contractul nr. 646/2010 și că pentru perioada oct. 2007 – dec. 2009 reclamanta nu prezintă facturi fiscale.
În drept, a invocat art. 205 din Codul de procedură civilă, art. 3 din D167/1958.
În apărare a depus înscrisuri.
Totodată, a solicitat și cheltuieli de judecată.
Asupra excepțiilor invocate și din analiza probelor administrate instanța reține următoarele:
Pârâta a susținut că blocul N1, scara A s-a debranșat în totalitate de la serviciile de termoficare din sistemul centralizat în anul 2012, însă nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Reclamanta pretinde penalități de întârziere acumulate până în luna februarie 2012.
Dreptul acesteia este actul și acesta justifică un interes legitim în formularea acțiunii, excepția astfel invocată fiind neîntemeiată și urmând a fi respinsă.
Pârâta nu a făcut dovada că ar fi contestat vreo factură.
Potrivit desfășurătorului depus la filele 25-30 pârâta a efectuat plăți în perioada 4.12.2007 – 23.02.2012.
Potrivit disp. art. 16 din D. 167/1958 „prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărei acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, iar potrivit art. 12 din același act normativ „în cazul în care un debitor este obligat la prestații succesive, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste prestații se stinge printr-o prescripție deosebită”.
Excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă urmează a fi respinsă din considerentele mai sus expuse.
Pârâta a achitat integral prețul facturilor care au generat penalități de întârziere, rezultând că în fapt reclamanta a furnizat energie termică pentru toate blocurile ce alcătuiesc condominiul, inclusiv pentru blocul N1, scara A.
Împrejurarea că nu există un contract de furnizare pentru blocul N1 este nerelevantă, întrucât reclamanta a furnizat energie termică în baza unui contract cadru pentru întreaga asociație, iar până la data debranșării reclamanta a fost unicul furnizor de energie termică în municipiul Iași.
Pârâta nu a făcut dovada că a contestat vreo factură potrivit disp. art. 8 (2) din contractul nr. 368/2010, care chiar dacă nu menționează că și punctul de consum blocul N1, scara A, cuprinde aceleași clauze contractuale pentru toate blocurile din condominiu, inclusiv penalități de întârziere potrivit art. 18 din contract.
Procentul de penalități evidențiat în componența sold clienți depus la filele 25-30 a fost aplicabil tuturor asociațiilor de proprietari și consumatorilor de energie termică pe perioada în litigiu pentru a nu exista discriminări între consumatori de același tip-asociații de proprietari sau consumatori persoane fizice – iar susținerea că nu există o bază contractuală pentru calcularea penalităților nu poate fi primită.
Pârâta a beneficiat de energie termică furnizată de reclamantă în perioada oct. 2007 – februarie 2012 pe care a achitat-o anterior formulării acțiunii și datorează penalități de întârziere în cuantumul solicitat de reclamantă.
Acțiunea formulată este întemeiată și urmează a fi admisă potrivit art. 969 cod civil și art. 1516 din Noul Cod civil coroborat cu disp. Lg. 325/2006 și ale Ordinului ANRSC 483/2008 instanța urmând a dispune obligarea pârâtei la plata sumei de 9064,81 lei cu titlu de penalități.
Reclamanta nu a făcut dovada că a efectuat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepțiile invocate de pârâtă privind prescripția dreptului la acțiune și lipsa de interes a reclamantei în formularea acțiunii.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta . prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL cu sediul în Iași, . în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari „M.” pentru Blocul N1 – . A. cu sediul în Iași, .. 1, .>
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 9064,81 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru perioada oct. 2007 – feb. 2012.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va înregistra la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09 Aprilie 2014.
Președinte, Grefier,
T.B. C.A.
Redactat T.B.
Teh. 4ex. I.L. – 22.05.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
