Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 12-12-2014 în dosarul nr. 15297/245/2014
DOSAR NR._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 12.12.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. M. F.
GREFIER: A. M. B.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta . - prin administrator judiciar Management reorganizare lichidare Iași SPRL, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE proprietari 42F, . REGIE, având ca obiect “acțiune în răspundere contractuală”.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 10.12.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.12.2014 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05.05.2014, reclamanta S.C. C. IAȘI S.A în contradictoriu cu pârât Asociația de Proprietari 42F A4 – petru . – PT 8 Regie, a solicitat instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să fie obligată pârâta la plata sumei de_,87 lei penalități de întârziere pe perioada noiembrie 2006 – septembrie 2011.
În fapt, aceasta a arătat că în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâta a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră. Contractul a dat nașterea la posibilitatea de a factura cantitățile puse la dispoziție și obligației corelative de a acoperi aceste debite. Pentru neachitarea sau achitarea cu întârziere a debitelor au fost calculate penalități de întârziere. Nici una dintre facturile fiscale emise nu a fost contestată de către pârât. Mai mult, deși acesta din urmă a fost invitată la conciliere, nu a înțeles să dea curs invitației adresate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.194 C., art. 1270, 1516, art. 1169 C.civ, coroborate cu dispozițiile legii 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, ordinul ANRSC 483/2008.
În baza art. 77 din legea 85/2006 cererea a fost scutită de la plata taxei de timbru.
S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
Au fost anexate cererii următoarele înscrisuri: proces verbal de mediere, procese verbale de conciliere, componența sold, convenție facturare consumuri energie termică, facturi fiscale.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
La primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalități calculate pentru debite scadente și stinse în totalitate cu mai mult de 3 ani anterior introducerii acțiunii.
Reclamanta a depus precizări cu privire la excepția invocată, arătând că penalitățile de întîrziere sunt imputate în temeiul clauzei penale contractuale, iar debitele solicitate prin acțiune au fost recunoscute de pârâtă prin plățile succesive efectuate și prin procesele verbale de conciliere, acte care au întrerupt cursul prescripției.
La ultimul termen de judecată instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și a reținut cauza spre soluționare asupra excepției prescripției invocate din oficiu și a fondului
Analizând cu prioritate excepția prescripției extinctive, instanța reține următoarele considerente:
Pe de o parte, art.6 al.4 NCC coroborat cu art.18 din decretul nr.167/1958 obligă instanța ca în privința raporturilor juridice născute anterior intrării în vigoare a Noului cod civil să invoce din oficiu prescripția dreptului material la acțiune.
Art.1 din Decretul 167/1958 (numit în continuare „Decretul”), aplicabil în speță dat fiind momentul desfășurării raporturilor dintre părți, chiar dacă a fost abrogat între timp, prevede că „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A..2 prevede că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Potrivit art.3 alin.1, termenul prescripției este de 3 ani, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, conform art.7.
În privința penalităților de întârziere, se observă că acestea sunt aplicabile, conform contractului nr.709/2004 încheiat între părți și mențiunilor înscrise pe facturi, în caz de neplată a facturilor în termen de 30 de zile de la scadență (scadența fiind în 15 zile lucrătoare de la data emiterii) și curg zi cu zi, începând cu data scadenței debitului principal, stingându-se fiecare prin prescripții separate de cea a debitului principal, după 3 ani de la data nașterii lor, cel mai târziu la data prescrierii dreptului la acțiune privind debitul principal (art.1 al.2, art.3, art.12 din Decretul 167/1958). De asemenea, plata debitului principal în cursul termenul de 3 ani valorează recunoaștere și determină întreruperea prescripției și curgerea unui nou termen de prescripție în privința penalităților.
Cu privire la penalitățile solicitate prin acțiune, instanța observă că parte din acestea sunt aferente unor debite principale neprecizate, anterioare anului 2007 (factura -5-1-_-I-IL/30.11.2006). Având în vedere data acestei facturi, în lipsa oricăror precizări ale reclamantei cu privire la debitele principale concrete la care se referă penalitățile și a datei stingerii acestor debite, instanța apreciază că aceste penalități sunt prescrise, întrucât din componența sold la 29.12.2009 (f.15-18), se observă că asociația mamă a stins mare parte din debitele principale restante, pentru care se calculaseră penalitățile din factura menționată, în perioada martie 2005 (când debitul datorat de asociația mamă era de_ ROL) – mai 2006 (când debitul scăzuse la_,95 RON) – decembrie 2006 (când debitul principal restant este de doar 8660,27 RON aferent facturii din 8.12.2006), din înscrisul componența sold 29.12.2006 reieșind că ultima plată a acestor debite principale a avut loc la 25.07.2006, astfel că la momentul concilierii din 2012 suma aferentă facturii -5-1-_-I-IL/30.11.2006 era deja prescrisă.
În același mod, la momentul concilierii din 2012 suma aferentă facturii -5-_-I/31.12.2008 și parțial factura -5-_-I din 31.12.2009, vizând penalități pentru debite achitate cu 3 ani anterior concilierii din 26.06.2012, erau prescrise, întrucât acestea puteau fi solicitate fiecare în parte cel mai târziu în 3 ani de la data plății integrale a debitului principal aferent, sub sancțiunea stingerii dreptului material la acțiune..
În ceea ce privește penalitățile constatate ca fiind prescrise, cu privire la trimiterea reclamantei la procesele verbale de conciliere, instanța reține că procesul verbal din 20.08.2009 nu poate fi reținut ca întrerupător al termenului de prescripție pentru creanțele vizate prin acțiune, întrucât nu nominalizează expres creanțele recunoscute, pentru a se verifica existența valabilă a acestora la momentul pretinsei recunoașteri.
Pentru aceste considerente, în urma admiterii excepției prescripției, instanța va respinge acțiunea cu privire la suma de_,2 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitelor scadente și achitate anterior datei de 26.06.2009 (3 ani anterior procesului verbal de conciliere din 26.06.2009), ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, prin prisma motivelor invocate de părți, instanța reține următoarele aspecte:
Între părți au fost stabilite raporturi juridice contractuale prin semnarea contractului nr.709/2004, în temeiul căreia reclamanta a emis facturile anexate cererii. Potrivit mențiunilor contractuale și inserate în facturi în caz de neplată a facturilor în termen de 30 de zile de la scadență (scadența fiind în 15 zile lucrătoare de la data emiterii), se aplică penalități de întârziere egale cu nivelul de penalizare pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
După cum reiese din înscrisurile dosarului (facturi, componența sold), pârâta a beneficiat de serviciile reclamantei in perioada martie 2009 – iunie 2011, dar a achitat cu întîrziere debitele aferente, iar la sumele datorate cu titlu de debit au fost calculate penalități de întârziere în baza disp. OG nr.93/2003, OUG nr.39/2010, OUG nr.88/2010, procentul de penalitate aplicat fiind de 0,1%, respectiv 0,04% pentru fiecare zi de întârziere.
Din situația de fapt reținută anterior, având în vedere faptul că pârâta nu a contestat existența raporturilor contractuale și îndeplinirea obligațiilor de către reclamantă, reiese faptul că S.C.”C. SA Iași a dovedit existența raporturilor juridice între părți, generatoare de drepturi și obligații reciproce pentru acestea, convenția încheiată în acest sens având putere de lege, în timp ce pârâtul nu au probat stingerea obligației de plată a penalităților de întârziere aferente debitelor din perioada martie 2009 – iunie 2011 achitate cu întârziere, prin nici unul din modurile prevăzute de către lege, nerespectând clauzele asumate la încheierea contractului.
Instanța observă că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Noului Cod Civil, dar convenția a fost încheiată între părți în 2004 astfel încât legea aplicabilă este legea în vigoare la data încheierii actului juridic între părți, regulă ce se desprinde atât din dispozițiile art. 6 alin.(2) și (3) Noul Cod civil (reluate în art. 3 și 4 din Legea 71/2011), cât și din art. 102 alin.(1) Legea nr. 71/2011, potrivit căruia „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiata în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Prin urmare instanța va face aplicarea Codului civil de la 1865.
Potrivit art.969 Cod Civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 970 alin.1 Cod Civil „convențiile trebuie executate cu bună credință”. Totodată, potrivit art.1073 Cod Civil, creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației.
Aplicând dispozițiile legale menționate la situația de fapt, rezultă că beneficiarii nu și-au achitat la timp obligațiile contractuale față de furnizoare, astfel încât datorează plata sumei de 377,67 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitelor reprezentând contravaloare energie termică facturată în perioada 31.03.2009 – 30.06.2011.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite în parte cererea în sensul celor arătate, urmând a respinge acțiunea cu privire la suma de_,2 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitelor scadente și achitate anterior datei de 26.06.2009 (3 ani anterior procesului verbal de conciliere din 26.06.2009), ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la suma de _,2 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitelor scadente și achitate integral anterior datei de 26.06.2009.
Admite în parte acțiunea promovată de reclamanta . (înregistrată la ORC sub nr. J_, CUI_) - prin administrator judiciar Management reorganizare lichidare Iași SPRL, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari 42F – pentru . – PT8 Regie cod client_ (C._), cu sediul în Iași, ., ., .. Iași.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 377,67 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitelor reprezentând contravaloare energie termică facturată în perioada 31.03.2009 – 30.06.2011.
Respinge acțiunea cu privire la suma de _,2 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitelor scadente și achitate integral anterior datei de 26.06.2009, ca fiind prescrisă.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.12.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
D. M. FalcanAndra M. B.
Reh./Thred. D.M.F./A.M.B./4ex/31.03.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Pretenţii. Hotărâre din 01-08-2014, Judecătoria IAŞI → |
|---|
