Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 721/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 721/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 26354/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. N.
Grefier: P. T.
Sentința civilă nr. 721/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta S.C. S. S.A. și pe pârâții R. M., R. A., având ca obiect actiune in raspundere contractuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și că, prin Serviciul Registratură, reclamanta a înaintat fotocopii certificate ale facturilor aferente debitului solicitat.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, având în vedere și împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 20 august 2013, pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr._, reclamanta .. a solicitat în contradictoriu cu pârâții R. M. și R. A., obligarea acestora la plata către reclamantă a sumei de 307,94 lei cu titlul de preț și 98,32 lei cu titlu de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată, solicitând și cheltuieli de mediere.
În motivarea cererii societatea reclamantă a arătat că, în baza contractului nr._/08.08.2005 a prestat pârâților servicii de salubritate însă, acesta nu a înțeles să-și achite obligațiile contractuale privind plata prețului. Penalizările au fost calculate în baza art. 42 alin. 10 lit. b din Legea nr. 51/2006 și este egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare. Reclamanta a mai arătat că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, convocând pârâtul la sediul său prin adresa nr. 9539/06.03.2013, dar și pe calea medierii, pârâtul refuzând să se prezinte.
În drept, societatea reclamantă a invocat dispozițiile art. 1516 Cod civil, iar în temeiul dispozițiilor art. 223 alin. 3 și art. 411 alin 1 pct. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, fiind anexate în copii certificate pentru conformitate cu originalul: adresa nr. 9539/06.03.2013, dovada comunicării acestora, contractul nr._/08.08.2005, modul de calcul al penalităților, facturile fiscale emise și neachitate și dovada convocării pârâtei la mediator.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în cuantum de 33 lei, conform dispozițiilor art. 3 alin. 1 lit. a OUG 80/2013.
Deși legal citați pârâții nu s-au prezentat și nici nu au formulat întâmpinare.
S-a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de către reclamantă.
Din oficiu, instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. A., excepție pusă în discuție la termenul din 22 ianuarie 2014, după ce în prealabil părțile au fost citate cu mențiunea de a pune concluzii pe această excepție.
Analizând cu prioritate excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei R. A., excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța constată următoarele:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între părțile din procesul civil și persoanele implicate în raportul juridic dedus judecății. Astfel, reclamanta trebuie să coincidă cu titularul dreptului afirmat, iar pârâtul, cu cel care este subiect pasiv (obligat) în raportul juridic respectiv. În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare este obligatorie calea justiției, calitatea procesuală activă aparține celui care se poate prevala de acest interes, iar calitatea pasivă este a celui față de care se poate realiza interesul respectiv. Sarcina justificării calității procesuale active și a celei pasive în procesul civil revine reclamantului, iar instanța este datoare, odată sesizată, să verifice ambele calități.
Contratul pentru servicii de salubritate nr._/08.08.2005, temeiul răspunderii civile din prezenta cauză este însușit prin semnătură doar de R. M.. Chiar dacă prenumele A. apare înscris în contract, atâta timp cât aceasta nu și l-a însușit prin semnare, nu se poate atrage răspunderea contractuală a acestei pârâte. Chiar dacă R. M. și R. A. au calitate de soți și locuiesc în același imobil, fiind amândoi beneficiari ai contractului, instanța apreciază că pentru a putea fi trasă la răspundere în nume propriu, pârâta R. A. ar fi trebuit să semneze personal contractul. Instanța are în vedere și atitudinea de pasivitate a pârâților care nu s-au prezenta în instanță pentru a oferi lămuriri privind mandatul pe care pârâtul R. M. l-a avut la semnarea contractului. Instanța nu poate prezuma încheierea contractului în numele pârâtei R. A., în lipsa dovezii unui mandat, mandatul tacit neputând fi prezumat în cauză, mai ales că acest contract conține și o clauză penală, care pentru a-și putea produce efectele trebuie să fie însușită prin semnătură de părți.
Față de cele reținute, instanța va admite excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei R. A., urmând ca acțiunea introdusă în contradictoriu cu aceasta să fie respinsă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Analizând coroborat materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
În conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 5 din Noul Cod Civil, dispozițiile legii noi se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Aceleași prevederi sunt cuprinse și în dispozițiile art. 5 alin. 1 din Legea 71/2011, care stabilesc că dispozițiile Codului civil se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după .. Întrucât, în cauză, contractul dintre părți s-a încheiat la data de 08.08.2005, când erau în vigoare dispozițiile cod civil abrogat în prezent, instanța va face aplicarea acestora în cauza de față.
La data de 08.08.2005, părțile au încheiat contractul de prestări servicii nr._/08.08.2005, S.C. S. S.A. figurând în calitate de prestator, iar pârâtul în calitate de beneficiar. Obiectul contractului a fost reprezentat de ridicarea și transportul reziduurilor menajere. Contractul a fost încheiat de părți pe o durată nedeterminată, începând cu data de 01.09.2005, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din convenție.
Plata pentru prestațiile realizate trebuia efectuată, potrivit contractului, lunar, în termen de 30 zile de la data primirii facturii, întârzierea în achitarea sumelor datorate, cu peste 30 de zile de la data scadenței, atrăgând majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, valoarea acestora neputând depăși cuantumul debitului, astfel cum se stipulează în cuprinsul dispozițiilor art. 5.3 din contract.
În temeiul raporturilor comerciale astfel stabilite, pentru serviciile de salubritate prestate de reclamantă, aceasta a emis facturile fiscale aferente obligațiilor pentru perioada noiembrie 2010 – ianuarie 2013, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în dosar.
Observând facturile depuse la dosar, instanța constată faptul că acestea au fost emise lunar, începând cu data de 30.11.2010 până la data de 31.01.2013.
Debitele facturate în perioada astfel individualizată au fost înscrise în cuprinsul fiecărei facturi emise. Pentru fiecare din sumele facturate și neachitate de către pârât, reclamanta a calculat penalități de întârziere.
Prin cumularea sumelor înscrise în cuprinsul fiecăreia dintre facturile atașate în copie la dosarul cauzei, instanța constată că debitul principal se ridică la cuantumul de 307,94 lei. În ceea ce privește penalitățile de întârziere percepute pentru întârzierea la plata debitului principal, cuantumul total al acestora se ridică la suma de 98,32 lei, calculate pănâ la data de 30.05.2013.
În ceea ce privește raporturile dintre părți, derulate începând cu data încheierii contractului și în urma cărora s-au emis facturile fiscale depuse la dosar, instanța reține că pârâtul nu a dovedit stingerea acestor obligații contractuale prin faptul plății sau prin altă modalitate de stingere a obligației, această probă incumbându-i, astfel, instanța apreciază că acesta nu a respectat clauzele asumate la încheierea contractului de prestări servicii, încălcând astfel principiile de drept enunțate de art. 969 alin. 1 și art. 970 alin. 1 din codul civil, respectiv, principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.
Astfel, instanța urmează a constata că pretențiile reclamantului își au temeiul într-o convenție legal încheiată între părți, în vigoare la data formulării prezentei cereri, respectând întocmai clauzele contractuale stipulate.
În ceea ce privește majorările de întârziere, instanța constată că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat pe baza convenției părților, în care au prevăzut o clauză penală potrivit căreia, pentru neplata la termen a sumelor datorate de beneficiarii serviciilor prestate, se percepe o penalitate calculată la suma datorată.
Clauza penală este o convenție prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații contractuale și, implicit daunele ce i se cuvin pentru acoperirea acestuia. În cauza dedusă judecății, aceste daune, stabilite anticipat și convenționale, au natură moratorie, fiind datorate pentru întârzierea în executarea obligației.
Întrucât pârâtul a acceptat contractul, însușindu-și conținutul acestuia prin semnătură, acesta și-a însușit implicit și conținutul clauzei penale stipulate.
În prezența clauzei penale, instanței nu îi este permis să verifice întinderea prejudiciului suferit de către creditor și nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit. Clauza penală fiind rezultatul unui acord de voință, este obligatorie pentru părți și pentru instanță. Pârâtul a acceptat o astfel de evaluare a prejudiciului născut prin neexecutarea obligației.
Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite cererea de chemare în judecată și a obliga pârâtul la plata sumei de 307,94 lei cu titlu de debit principal și suma de 98,32 lei cu titlu de penalități aferente acestuia, calculate la data de 03.05.2013.
Cu privire la solicitarea de acordare a cheltuielilor efectuate pentru mediere, instanța reține că parcurgerea procedurii de informare este una obligatorie la momentul introducerii cererii de chemare în judecată. Potrivit dispozițiilor art. 2 legea 192/2006 „Dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de Partea superioară a machetei
informare Partea inferioară a machetei
privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege. Art. 1¹ stabilește că „Dovada participării la ședința de Partea superioară a machetei
informare Partea inferioară a machetei
privind avantajele medierii se face printr-un certificat de Partea superioară a machetei
informare Partea inferioară a machetei
eliberat de mediatorul care a realizat Partea superioară a machetei
informarePartea inferioară a machetei
a. Dacă una dintre părți refuză în scris participarea la ședința de Partea superioară a machetei
informarePartea inferioară a machetei
, nu răspunde invitației prevăzute la art. 43 alin. (1) ori nu se prezintă la data fixată pentru ședința de Partea superioară a machetei
informarePartea inferioară a machetei
, se întocmește un proces-verbal, care se depune la dosarul instanței.”
Art. 26 alin. 3 din același act normativ prevede expres gratuitatea procedurii de informare - „Pentru activitatea de Partea superioară a machetei
informare Partea inferioară a machetei
și consiliere a părților cu privire la
procedura medierii și avantajele acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu.”
Așadar instanța reține că procedura de informare este gratuită, motiv pentru
care cheltuielile efectuate de reclamantă nu pot fi asimilate unor cheltuieli de judecată. Pe cale de consecință va respinge ca neîntemeiată solicitarea de acordarea a contravalorii cheltuielilor efectuate cu medierea.
Față de rezolvarea dată capătului principal de cerere, în considerarea prevederilor art. 453 Cod procedură civilă constatând culpa procesuală a pârâtului, care prin neîndeplinirea obligațiilor a determinat introducerea acțiunii de către reclamantă, instanța urmează a admite cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 33 lei, reprezentând taxa de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. A. invocată din oficiu de către instanță.
Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A., J_, CUI RO14816433 cont bancar RO85TREZ4065069XXX000955, cu sediul în Iași, ., județul Iași în contradictoriu cu pârâta R. A. cu domiciliul în Iași, .. 14, .. A, ., județul Iași, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesual pasivă.
Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. S. S.A., J_, CUI RO14816433 cont bancar RO85TREZ4065069XXX000955, cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâtul R. M., CNP_, cu domiciliul în .. 14, .. A, ., județul Iași.
Obligă pârâtul R. M. să plătească reclamantei S.C. S. S.A. suma de 307,94 lei, reprezentând contravaloarea facturilor de salubritate emise în perioada noiembrie 2010 - ianuarie 2013 și 98,32 lei cu titlul de penalități de întârziere, calculate la data de 30.05.2013.
Obligă pârâtul R. M. să plătească reclamantei S.C. S. S.A. suma de 33 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Respinge cererea reclamantei de obligare la plata cheltuielilor de mediere, ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 22 ianuarie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
5Ex./06.02.2014
Red./Tehnored. M.N.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1522/2014.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2375/2014. Judecătoria... → |
|---|
