Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4465/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4465/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 26-03-2014 în dosarul nr. 36845/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 26 Martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: M. N.
Grefier: P. T.
Sentința civilă nr. 4465/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta .. IAȘI SA și pe pârâta ASOCIAȚIA DE proprietari PT 14 D. 36 ( PT 14 C.), având ca obiect acțiune în răspundere contractuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă reprezentanții părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța, raportat la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, apreciază că nu se impune administrarea probei cu expertiză contabilă, considerent pentru care revine asupra probei.
Instanța notează că părțile au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Apreciind că proba cu înscrisuri este admisibilă și utilă soluționării cauzei, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 255 din Codul de procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța o încuviințează. Constată administrată proba.
Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare, având în vedere și împrejurarea că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 15.11.2013, pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr._, reclamanta . prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI S.P.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI PT 14 D. 36 (PT 14 C.), obligarea acesteia la plata către reclamantă a sumei de 27.841,53 lei, din care suma de 692,63 lei reprezintă contravaloare energie termică pentru perioada septembrie 2011 – octombrie 2011, iar suma de 27.148,90 lei, penalități de întârziere pentru perioada noiembrie 2006 – iunie 2013. S-a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâta, prin contractul de furnizare a energiei termice nr. 372/03.03.2010, a furnizat acesteia energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră. S-a afirmat că, legal încheiat, contractul a dat naștere dreptului reclamantei de a factura, la tarifele în vigoare, cantitățile furnizate de energie termică, determinate potrivit prevederilor legale și a de a încasa contravaloarea serviciilor prestate, cu obligația corelativă pentru pârâtului de a achita la termen și integral facturile emise. S-a susținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, motiv pentru care reclamanta a calculat penalități de întârziere, facturile nefiind contestate de către pârâtă. De asemenea, reclamanta a susținut că, în temeiul art. 7201 din Codul de procedură civilă, a invitat pârâții la conciliere, dar că acest demers a fost fără rezultat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, art. 1516 alin. 1, art. 1169 Cod civil, Legea nr. 325/2006 și Ordinul ANRSC nr. 483/2008. Din punct de vedere al materialului probatoriu, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în acord cu dispozițiile ar. 242 Codului de procedură civilă
Cererea a fost formulată prin administrator judiciar, reclamanta aflându-se în procedura insolvenței, fiind scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
La cerere au fost anexate în copii certificate, următoarele înscrisuri: referatul de neprezentare la conciliere, contractul de furnizare a energiei termice nr. 372/03.03.2010, facturi emise și neachitate, situația debitului defalcat, componenta sold client, sentința civilă nr. 697/2012 pronunțată de Tribunalul Iași, în dosarul nr._, ”fișa de cont pentru operațiuni diverse”.
Fiindu-i comunicată cererea de chemare în judecată, pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI PT 14 D. 36 (PT 14 C.) a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. A arătat că suma de 692,63 lei, reprezentând debit principal a fost achitată, iar pe cale de excepție a invocat excepția autorității de lucru judecat și excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la sumele solicitate de reclamantă, cu titlu de penalități pentru perioada noiembrie 2006 – 15 noiembrie 2010. S-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind atașate în copie decizia civilă nr. 1274/2012 pronunțată de tribunalul Iași în dosarul nr._, adresa nr._/2009, raportul de expertiză contabilă efectuat în dosarul nr._, ordonanța nr. 802/16.03.2007, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, și ordonanța nr. 1900/12.06.2007, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._/245/207, chitanța nr._/04.12.2013. S-a solicitat și judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului asociației.
La data de 16 ianuarie 2014, la dosar a fost înregistrat răspunsul la întâmpinare, prin intermediul căruia, reclamanta a solicitat instanței respingerea excepțiilor invocate.
În cadrul cercetării judecătorești s-au încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Analizând cu prioritate excepțiile invocate, instanța în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, potrivit căruia “instanța se va pronunța mai intâi asupra execepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte administrarea de pobe, ori duă caz, cercetarea în fond a cauzei”, reține următoarele:
Analizând obiectul cererii de chemare în judecată instanța reține că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 27.841,53 lei, din care suma de 692,63 lei reprezintă contravaloare energie termică pentru perioada septembrie 2011 – octombrie 2011, iar suma de 27.148,90 lei, penalități de întârziere pentru perioada noiembrie 2006 – iunie 2013. Analizând ordonanța nr. 802/16.03.2007, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, instanța reține că aceasta privește contravaloarea energiei termice facturată și neachitată în perioada 04._, interval de timp anterior celui pentru care s-a formulat prezenta cerere de chemare în judecată. Față de cele reținute, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă prin întâmpinare.
Analizând excepția prescripției extinctive, instanța reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 2512 alin. 1 și 2 din Codul civil, în vigoare la momentul înregistrării prezentei acțiuni, „prescripția poate fi opusă numai de către cel în folosul căruia curge, personal sau prin reprezentant, și fără a fi ținut să producă vreun titlu contrar ori să fi fost de bună-credință. Organul de jurisdicție competent nu poate aplica prescripția din oficiu. „
Cu toate acestea, legiuitorul român a stabilit, prin Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, că prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a Codului civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Așadar, cu atât mai mult sunt supuse dispozițiilor legale care le-au instituit acele prescripții începute și împlinite anterior intrării în vigoare a Noului cod civil (art. 201).
Mai mult, instanța reține că legiuitorul român, prin reglementarea cuprinsă în art. 201 din Legea nr. 71/2011, nu a făcut distincție între normele de drept material și cele de drept procesual. Or, potrivit art. 18 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, în vigoare la momentul începerii cursului prescripției extinctive și împlinirii acesteia, instanța judecătorească era obligată să cerceteze, din oficiu, dacă dreptul la acțiune este prescris.
Prin urmare, față de aceste prevederi legale, instanța a invocat, din oficiu, excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, pe care o va analiza, în conformitate cu prevederile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, în vigoare la data sesizării.
Reclamanta a invocat dispozițiile art. 2538 Cod civil conform cărora constituie acte de recunoaștere tacită plata parțială a datoriei, achitarea, în tot sau în parte, a dobânzilor sau a penalităților, solicitarea unui termen de plată și alte asemenea. Instanța apreciază că dispozițiile legale invocate nu sunt incidente în prezenta cauză, cât timp sunt aplicabile prevederile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, iar în conformitate cu dispozițiile art. 16 lit. a din actul normativ menționat, cursul prescripției extinctive se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcuta de cel în folosul căruia curge prescripția. O asemenea recunoaștere trebuia să fie expresă sau tacită, dar neîndoielnică. Plata unei sume de bani nu putea avea valoarea unui act de recunoaștere neechivocă a datoriei. Prevederile art. 2538 Cod civil, care conferă plății parțiale a datoriei valoarea unui act de întrerupere a cursului prescripției extinctive nu sunt aplicabile retroactiv.
Art. 1 din Decretul 167/1958, prevede că „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege”. A.. 2 stabilește că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.”
Mai reține instanța că, potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 și art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167 din 1958 privitor la prescripția extinctivă, „dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul de prescripție fiind de 3 ani”.
Constatând că nu este incident niciunul dintre cazurile de suspendare sau de întrerupere a cursului prescripției extinctive reglementate de art. 13, art. 14, respectiv 16 din Decretul nr. 167 din 1958, și reținând că prezenta cerere de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 14.09.2012, instanța apreciază ca întemeiată excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune privind suma de 26.026,34 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente perioadei noiembrie 2006 – octombrie 2010.
Pentru aceste considerente, în urma admiterii excepției prescripției, instanța va respinge acțiunea în ceea ce privește suma de 26.026,34 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente perioadei noiembrie 2006 – octombrie 2010, ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei analizând probele administrate în cauză prin raportare la susținerile reclamntei și dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
În fapt, între reclamanta S.C. C. S.A. și pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI PT 14 D. 36 (PT 14 C.)s-au stabilit raporturi contractuale, prin încheierea contractului de furnizare a energiei termice nr. 372/03.03.2010, având ca obiect furnizarea energiei termice pentru încălzire și apă caldă de consum. Potrivit art. 9 punctul 1 din contract, pârâta și-a asumat obligația de a achita integral și la termen facturile emise de către furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate. Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței (15 zile de la data emiterii) atrage majorări de întârziere stabilite conform reglementărilor în vigoare (art. 18 alin. 2 lit. a).
În executarea contractului, reclamanta a emis facturile fiscale depuse la dosar pârâta nu a achitat la termen facturile emise de către reclamantă, motiv pentru care reclamanta a calculat penalități de întârziere în temeiul art. 18 alin. 2 din contractul încheiat între părți și ale OG nr. 93/2003, OUG nr. 39/2010, OUG nr. 88/2010, procentul de penalitate aplicat fiind de 0,1%, 0,05%, respectiv 0,04% pentru fiecare zi de întârziere.
Din situația de fapt reținută anterior, având în vedere faptul că pârâta nu a contestat existența raporturilor contractuale și îndeplinirea obligațiilor de către reclamantă, reiese faptul că S.C. C. S.A. a dovedit existența raporturilor juridice între părți, generatoare de drepturi și obligații reciproce pentru acestea, convenția încheiată în acest sens având putere de lege, în timp ce pârâtul nu au probat stingerea obligației de plată a penalităților de întârziere, prin nici unul din modurile prevăzute de către lege, nerespectând clauzele asumate la încheierea contractului.
În drept instanța reține că, deși societatea reclamantă a invocat dispozițiile noului cod civil, sunt incidente în cauză dispozițiile Codului civil de la 1865, art. 3 din legea nr. 71/2011, legea de punere în aplicare a Noului cod civil stabilind că „Actele și faptele juridice încheiate, ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz a săvârșirii ori producerii lor”, contractul dintre părți fiind încheiat a data de 03.03.2010.
Potrivit art. 969 din Codul civil de la 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 970 alin. 1 Cod Civil „convențiile trebuie executate cu bună credință”. Totodată, potrivit art. 1073 Cod Civil, creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației.
În baza raporturilor juridice stabilite, reclamanta s-a angajat să pună la dispoziția pârâților a agentului termic, iar aceștia să achite contravaloarea serviciilor oferite, pe baza măsurătorilor efectuate de contoare și a facturilor fiscale emise. Contractul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți și nu a fost denunțat sub nici un aspect de nici una dintre părțile contractante. În baza acestor relații stabilite, reclamanta, în calitate de furnizor de servicii a pus la dispoziția pârâților serviciile promise, emițând facturi fiscale aferente. Pârâta nu a realizat nici un fel de apărări legate de o eventuală excepție de neexecutare a contractului sau efectuarea unor plăți dovedite.
Se poate observa așadar că societatea reclamantă se prevalează de un caz de răspundere contractuală, reprezentat de neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate de partea cocontractantă. În atare situație, este suficient ca partea reclamantă să dovedească existența unui contract valabil încheiat și a caracterului cert al creanței sale, revenind pârâților obligația de a dovedi îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate sau excepții de neexecutare a contractului încheiat, or chiar cauze exoneratoare de răspundere.
Ulterior înregistrării acțiunii pe rolul Judecătorie Iași, pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI PT 14 D. 36 (PT 14 C.) a achitat debitul principal solicitat, atașând în copie chitanța nr._/04.12.2013.
Având în vedere că pârâta a achitat debitul principal capătul ce cererea privind obligarea la plata sumei de 692,63 lei, reprezentând contravaloare energie termică pentru perioada septembrie 2011 – octombrie 2011 a rămas fără obiect, motiv pentru care instanța o va respinge.
Față de înscrisurile atașate la dosar, instanța reține că pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI PT 14 D. 36 (PT 14 C.) datorează reclamantei suma de 1.122,56 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2010 – iunie 2013., urmează a o obliga la plata sumelor menționate.
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâta la plata către reclamantă a 1.122,56 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2010 – iunie 2013, urmând a respinge acțiunea în ceea ce privește suma de 26.026,34 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente perioadei noiembrie 2006 – octombrie 2010, ca fiind prescrisă.
În ceea ce privește cererea accesorie a reclamantei de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 453 Cod procedură civilă potrivit cărora partea care cade în pretenții poate fi obligată, la cererea părții adverse, la plata cheltuielilor de judecată, motiv pentru care o va respinge, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiunea privind suma de 26.026,34 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente perioadei noiembrie 2006 – octombrie 2010.
Admite în parte acțiunea exercitată de către reclamanta S.C. C.E.T. IAȘI S.A., cu sediul în Iași, .. 25, înregistrată la Oficiul Registrului Comerțului sub nr. J_, CUI_, cont bancar RO40BRDE240SV_ deschis la BRD Iași, prin administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași S.P.R.L., cu sediul în Iași, ., județul Iași, în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI PT 14 D. 36 (PT 14 C.), cu sediul în Iași, ., . Iași.
Constată achitat de către pârâtă debitul principal în valoare de 692,63 lei.
Obligă pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI PT 14 D. 36 (PT 14 C.), să plătească reclamantei suma de 1.122,56 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei noiembrie 2010 – iunie 2013.
Respinge ca prescrisă cererea reclamantei având ca obiect plata sumei de 26.026,34 lei reprezentând contravaloarea penalităților de întârziere aferente perioadei noiembrie 2006 – octombrie 2010.
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțata în ședința publică din 26 martie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
4Ex./08.05.2014
Red./Tehnored. M.N.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
