Îndreptare eroare materială. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 1711/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 19 decembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. V. C.
GREFIER - C. D. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta C. D. în contradictoriu cu pârâții C. P., B. C. și B. ANIȘOARA - L., având ca obiect superficie.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședință publică din data de 11.12.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, pentru a acorda posibilitatea reclamantei să formuleze și să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 19.12.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 18.01.2013, sub nr._, reclamanta C. D. a chemat în judecată pârâții D. M., C. P., I. E. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate existența unui drept de superficie asupra terenului aferent construcțiilor, casă de locuit și anexe gospodărăști proprietatea reclamantei, teren situat în intravilan ., evidențiat în titlul de proprietate, pe durata existenței construcțiilor.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu numitul B. C., fiul pârâtei I. E., căsătoria care a fost desfăcută prin sentința civilă nr._/2009 a Judecătoriei Iași, și s-a dispus încredințarea spre creștere și educare către reclamantă a celor doi minori rezultați din căsătorie. Arată reclamanta că în timpul căsătoriei a edificat împreună cu numitul B. C. pe terenul defunctei B. A. ( bunica fostului soț B. C.), situat în ., jud. Iași, un imobil construcție casă de locuit cu suprafața de 60 mp, în anul 1998, iar ulterior anexe gospodărești( grajd, coteț păsări), în suprafață de 36 mp. Urmare a partajării bunurilor comune, prin sentința civilă nr. 187/2012 a tribunalului Iași, construcțiile i-au fost atribuite reclamantei cu obligarea la plata unei sulte.
Arată reclamanta faptul că construcțiile au fost edificate cu acordul bunicii fostului soț, proprietara terenului, pe care aceasta a îngrijit-o și care locuia alături în casa bătrânească.
Mai precizează reclamantă că pe fondul unei stări conflictuale și invocându-i-se lipsa d unui titlu asupra terenului numitul B. C., a ridicat un gard închizându-i calea de acces către grajd și șicanând-o în mod repetat. Susține reclamanta faptul că dreptul de superficie asupra terenului a izvorât din convenția tacită, încheiată între proprietarul terenului( bunica fostului soț) și numiții B. C. și C. D., constructori de bună-credință, la momentul edificării casei și a anexelor gospodărești. Aceasta convenție nu s-a concretizat din punct de vedere formal printr-un înscris, datorită relațiilor de rudenie dintre părți. Arată reclamanta că această manieră reprezintă o cutumă în comunitățile rurale, și că acest drept nu a fost contestat de nimeni de-a lungul timpului, iar după decesul bunicii B. A. nici de moștenitoarele acesteia. În drept, au fost invocate dispozițiile art.693 și urm. din NCC.
În dovedirea cererii, reclamanta au depus înscrisuri: (filele 4-20).
Cu privire la achitarea taxei de timbru instanța a admis cererea de ajutor public fiind scutită reclamanta de plata taxei de timbru aferentă cererii de chemare în judecată.
Prin întâmpinarea formulată de către numitele D. M. și I. E. pe cale de excepția acestea au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a lor motivat de faptul că terenul situat în intravilanul satului Cogeasca . 19 . de 646 mp a fost vândut numitului B. C. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 498/21.02.2013.
La termenul din 10 mai 2013 reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecată menționând că înțelege să se judece în contradictoriu și cu pârâții B. C. și B. Anișoara, care au fost introduși în cauză .
La același termen de judecată instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor D. M. și I. E..
Prin întâmpinarea formulată de către pârâții B. C. și B. Anișoara- L. aceștia au solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării aceștia au arătat că în fapt pârâtul B. C. a fost căsătorit cu pârâta până în anul 2009, iar în timpul căsătoriei a construit împreună cu reclamanta pe terenul proprietate indiviză a bunicilor acestuia B. I. și B. A. o anexă sub forma de grajd fără autorizație având calitatea de tolerați.
Arată pârâții că în prezent accesul la locuința lor se face pe poarta principală de la stradă, iar reclamanta pătrunde în imobilul ei strecurându-se pe o potecă de aproximativ 30m lungime în lateral- stânga pe lângă casa acestora și având lățimea de 25-30 cm.
Mai arată aceștia că între părți există permanent o stare conflictuală fiind permanent formulate reciproc plângeri la poliție. Mai mult susțin pârâții că respectiva construcție este în stare de demolare, nu este racordată la utilități, nefiind locuibilă.
Precizează pârâții că nu se poate crea o cale de acces pentru reclamantă fără a li se îngrădi folosința normală a casei de locuit.
Totodată arată aceștia că în măsura în care instanța de judecată va admite cererea reclamantei, aceasta să fie obligată la plata prestației de către superficiar către titularul dreptului de proprietate asupra terenului sub formă de rate lunare, cu o sumă egală cu chiria stabilită pe piața liberă și pe toată durata existenței construcției.
În temeiul art.167 alin.1 Cod de procedură civilă, instanța a încuviințat probele cu înscrisuri, interogatoriu ,testimonială și cu expertiza tehnică în specialitatea construcții apreciindu-le utile, pertinente și concludente.
În cauză au fost audiați, sub prestare de jurământ, martorii N. A. și S. P., declarațiile acestora fiind consemnate la dosar(f.112-111ds) și interogatoriile luate pârâților B. C. și B. Anișoara ( filele 109-110ds).
În cauză a fost efectuată o expertiza tehnică în specialitatea construcții(f.118-152ds).
Reclamanta C. D. a a edificat împreună cu numitul B. C. pe terenul defunctei B. A. ( bunica fostului soț B. C.), situat în ., jud. Iași, un imobil construcție casă de locuit cu suprafața de 60 mp, în anul 1998, iar ulterior anexe gospodărești( grajd, coteț păsări), în suprafață de 36 mp. Urmare a partajării bunurilor comune, prin sentința civilă nr. 187/2012 a tribunalului Iași, construcțiile i-au fost atribuite reclamantei cu obligarea la plata unei sulte.
Conform raportului de expertiză topometrică, efectuat în cauză de expertul M. V., construcția „casă de locuit si anexe gospodărești”, în suprafață de 112 mp., este amplasată pe terenul înscris în cartea funciară_ a . proprietari tabulari este numitul B. C..
Prin acțiunea formulată în prezentul dosar, reclamanta a solicitat ca instanța să dispună constituirea unui drept de superficie asupra terenului necesar exploatării construcției aflate în proprietatea sa, justificându-și în drept cererea pe prevederile art. 693 și urm. din Noul Cod Civil.
Conform art. 693 cod civil (1) „superficia este dreptul de a avea sau de a edifica o construcție pe terenul altuia, deasupra ori în subsolul acelui teren, asupra căruia superficiarul dobândește un drept de folosință. (2) Dreptul de superficie se dobândește în temeiul unui act juridic, precum și prin uzucapiune sau prin alt mod prevăzut de lege”.
Instanța a acordat reclamantei un termen de judecată pentru a preciza care ar fi modalitatea de dobândire a dreptului de superficie de care înțelege să se prevaleze în cauză, iar aceasta a arătat doar că este imperativ necesar să dobândească întreaga suprafață de teren aferentă imobilului, pentru buna utilizare a construcției ce este în proprietatea sa indicând convenția părților.
Față de situația de fapt invocată (existența construcției), instanța apreciază, sub un prim aspect, că în cauză nu sunt aplicabile prevederile noului cod civil, construcția fiind edificată de reclamantă, înainte de . acestui act normativ. În acest sens art. 6 Noul Cod Civil prevede (1) „Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă. (2) Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor.
În ceea ce privește dreptul de superficie, este de reținut că acesta nu avea o reglementare directă și expresă în Codul civil de la 1865, existența sa fiind la început controversată, ulterior doctrina și practica recunoscând existența acestui drept, ca o consecință a caracterului relativ a prezumției de proprietate, instituită de art. 492 Cod civil de la 1865, ce permitea dovedirea faptului că o construcție existentă pe un teren nu este a proprietarului terenului. Teoriile doctrinare și soluțiile din practica judiciară, de sub imperiul vechii reglementări, au primit de altfel astăzi reglementare expresă, prin Noul Cod Civil.
Conform definițiilor din doctrină, dreptul de superficie este acel drept real principal, dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra unui teren, care constă în dreptul de proprietate al unei persoane, numită superficiar, privitor la construcțiile, plantațiile sau alte lucrări ce se află pe un teren proprietatea altuia, teren asupra căruia superficiarul are un drept de folosință accesoriu dreptului de proprietate asupra construcțiilor. În fapt, doar acest „drept de folosință” asupra terenului, este dreptul de superficie propriu-zis, dezmembrământ a dreptului de proprietate.
În mod evident însă, existența dreptului de superficie nu se naște în mod automat din faptul edificării construcției, ci este necesar ca proprietarul construcției să aibă un drept de folosință asupra terenului pe care este edificată aceasta.
Calificarea dreptului de superficie, ca dezmembrământ al dreptului de proprietate privată, care nu era enumerat expres printre drepturile reale reglementate de Codul civil de la 1865, poate fi făcută doar sub aspectul unei „aproximări juridice”, deoarece acesta este un drept real complex, care include în conținutul său juridic atributele dreptului de proprietate asupra unei construcții, plantații sau lucrări, precum și prerogativa folosinței și, în mod limitat, prerogativele posesie și dispoziției asupra terenului pe care se află respectiva construcție, plantație sau lucrare, teren care se află însă în proprietatea altei/altor persoane decât titularul dreptului de proprietate asupra construcției.
Exercitarea dreptului de superficie va fi țărmurită nu numai de limitele materiale și juridice ale dreptului de proprietate asupra construcției sau plantației, ci și de cele ale dreptului de proprietate asupra terenului, care au legătură cu exercitarea dreptului de superficie. El include în conținutul său juridic nu numai atributul de posesie ori folosință asupra terenului, dar și o parte din atributul dispoziției asupra terenului sub aspect atât material cât și juridic, titularul unui asemenea drept putând să amenajeze terenul, în vederea folosirii și exploatării normale a respectivei construcții ori plantații și putând să transmită dreptul de superficie altor persoane. Ca atare, trebuie să existe o strânsă corelație între nudul proprietar al terenului și titularul dreptului de superficie.
Posesia și folosința terenului pe care se află construcția se exercită în strânsă legătură și în limitele necesare exercitării dreptului de proprietate care intră în alcătuirea dreptului de superficie.
Superficiarul are un drept de dispoziție material asupra terenului care se circumscrie cu privire la posibilitatea de a dispune de substanța terenului numai în vederea folosirii construcției.
Dispozițiile art. 480 Cod civil arată că dreptul de proprietate este dreptul ce-l are cineva de a se bucura și dispune de un bun in mod exclusiv și absolut, insă in limitele determinate de lege, iar art.481 Cod civil că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa afară numai pentru cauză de utilitate publică.
Există posibilitatea ca o parte din atributele dreptului de proprietate să fie exercitate de către o altă persoană decât proprietarul, în temeiul unui drept real derivat din dreptul de proprietate sau în temeiul unui raport juridic obligațional, situație aplicabilă pentru contractul de locațiune, însă aceste atribute se exercită de o altă persoană în măsura în care i-au fost conferite de proprietar.
În acest sens, (așa cum în prezent este reglementat expres) și sub vechea reglementare, s-a acceptat în mod unanim că dreptul de superficie se poate naște, fie în baza convenției dintre proprietarul terenului și constructor, fie prin prescripția achizitivă, fie în baza legii.
In cazul de față reclamanta a dovedit existența vreuneia convenției ca modalitate de dobândire a acestui drept fiind astfel relevante declarațiile martorilor audiați atât din partea reclamantei ( N. A. fila 112 ds)care au arătat faptul că reclamanta și pârâtul la data edificării construcției au avut acceptul proprietarului terenului, respectiv bunica pârâtului”, instanța urmează a admite acțiunea formulată și constata că reclamanta a dobândit un drept de superficie asupra terenului în suprafață de 386 mp pentru buna exploatarea a construcțiilor ( casă de locuit cu o suprafață construită de 60 mp și anexe gospodărești respectiv grajd și coteț păsări potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert ing. M. V..
În temeiul art.274 Cod procedură civilă va obliga pârâții la plata cheltuielilor de judecată respectiv taxa de timbru onorariu avocat și onorariu expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția lipsei calității pasive a pârâtelor D. M. și I. E..
Respinge acțiunea civilă formulată de către reclamanta C. D. în contradictoriu cu pârâtele D. M. cu domiciliul în . și I. E. cu domiciliul în . ca fiind introdusa împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta C. D., cu domiciliul procesuala ales în Iași, P-ța Voievozilor nr. 3, . jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții C. P. cu domiciliul în Lețcani, ., B. C. cu domiciliul în Lețcani, . și B. Anișoara cu domiciliul în Lețcani, . și, în consecință:
Constată că reclamanta C. D. a dobândit un drept de superficie asupra imobilelor – construcții (casă de locuit cu o suprafață construită de 60 mp și anexe gospodărești respectiv grajd și coteț păsări. Proprietatea acesteia), edificate pe terenul situat în intravilan ., jud. Iași înscris în TP nr._/1997 – potrivit raportului de expertiză întocmit de către expert ing M. V. ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obligă pârâtul să achite către stat suma de 190,8 lei .reprezentând taxa de timbru pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar.
Obligă pârâții să achite reclamantei suma de 2140 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs la Tribunalul Iași în termen de 30de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 19.12.2014
Președinte, Grefier,
V. V. C. C. D. C.
Red.:V.V.C.
20.03.2015/5ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
