Pretenţii. Sentința nr. 6354/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6354/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 30-04-2014 în dosarul nr. 36745/245/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică din 30.04.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Z.-L. M.-O.
Grefier - B. R.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 6354
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A. DE P. PT 13A în contradictoriu cu pârâții S. (S.) C. și S. (S.) A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 15.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la 25.04.2014, când, pentru același motiv, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub numărul de dosar de mai sus la data de 14.11.2013, reclamanta Asociația de proprietari PT 13 A i-a chemat în judecată pe pârâții S. C. și S. A., solicitând obligarea acestora la plata sumei de 6029,01 lei cu titlul de cheltuieli de întreținere pentru perioada 10._ și a sumei de_,08 lei cu titlul de penalități de întârziere pentru perioada 12.2005 – 03.2013, calculate până a data de 24.06.2013. S-a solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În conformitate cu dispozițiile art. 50 alin.2 Lg. 230/2007, cerere este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta arată că, potrivit documentelor contabile anexate, pârâții în calitate de proprietari al apartamentului nr. 7 situat în Iași, ., . și de membri ai Asociației de P. PT 13A, au acumulat ca datorii către reclamantă, cheltuieli de întreținere în cuantum de 6029,01 lei, pentru perioada 10._.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere, coeficientul de penalizare aplicat este, după caz, de 0,1%, 0,15% și 0,2% pe zi, raportat la legislația în vigoare – art. 49 Lg. 230/2007, HG nr. 1588/2007 și, având totodată în vedere procesele verbale ale asociației de proprietari prin care s-au stabilit procentele de penalități pentru perioada indicată în acțiune.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 49-50 Lg. nr. 230/2007 și H.G. nr. 1588/2007 – normele metodologice de aplicare ale legii, iar în temeiul art.223, 411 NCPC s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În susținerea acțiunii s-a solicitat proba cu înscrisuri și s-au depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate: notificare nr.93/2013, angajament de plată din 16.07.2013, acte stare civilă, contract de schimb, fișă cont, fișă calcul penalizări, procesele verbale ale adunării generale a asociației din 13.05.2012, 07.04.2013, 28.06.2008.
Cererea este formulată și depusă prin avocat F. C., cu împuternicire la fila 23 dosar.
Prin rezoluția de primire din data de 18.11.2013, instanța a pus în vedere reclamantei să depună toate listele de plată aferente debitului și penalităților solicitate, să facă dovada calității procesuale pasive a pârâților prin orice mijloc și dovada legalei înființări.
În data de 29.11.2013 reclamanta a depus la dosar precizări, la care a anexat: sentința civilă nr. 174/2008, listele de plată pentru perioada ianuarie 2006 – mai 2013.
La termenul din 04.03.2014 instanța a invocat, din oficiu, prescripția dreptului material la acțiune pentru penalitățile aferente debitului scadent anterior lunii noiembrie 2010 și a încuviințat reclamantei proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâților.
În data de 04.04.2014, reclamanta a formulat și depus la dosar răspuns scris la excepția invocată, solicitând respingerea acesteia întrucât, prin angajamentul de plată din data de 16.07.2013, aceștia au recunoscut expres debitul reprezentând penalități și, oricum, prin plata debitului pentru perioada 12.2009 – 10.2010, au recunoscut, implicit, și penalitățile aferente.
La termenul din 15.04.2014, pârâtul S. C. formulează cerere de eșalonare a debitului, depunând în susținerea acesteia: cupoane de pensie și adeverințe de salariat și două chitanțe prin care se face dovada plății unei sume de 880 lei din debitul datorat.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține :
Cu privire la fondul cauzei, în raport cu acțiunea formulată de către reclamantă, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarii au obligația de a achita cota de contribuție care le revine în cadrul cheltuielilor asociației, iar în caz de neplată sau de întârziere în efectuarea plății în termenul stabilit, proprietarul este obligat să plătească și o penalitate în cuantumul stabilit prin hotărârea adunării generale a asociației, conform cu dispozițiile art. 49 din același act normativ.
Pârâții S. C. și S. A., așa cum rezultă din contractul de schimb autentificat sub nr. 5186/1992 sunt proprietarii apartamentului nr. 7, situat în Iași, ., . ai Asociației de P. PT 13A.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru penalitățile scadente anterior lunii octombrie 2010, în raport cu dispozițiile imperative ale art.248 alin.1 N.C.P.C., instanța urmează să se pronunțe asupra acesteia cu prioritate, reținând următoarele:
În reglementarea materială și procesuală în vigoare la data nașterii dreptului la acțiune, excepția prescripției dreptului material la acțiune este o excepție de fond absolută, care prin regimul său juridic impune analiza condițiilor de exercițiu ale acțiunii, printre care și aceea a termenului în care poate fi exercitată, chiar și din oficiu. Instituția prescripției urmează a fi analizată în speță potrivit dispozițiilor Decretului nr. 167/2958 și nu normelor înscrise în Noul Cod Civil, întrucât pentru pretenția analizată, sunt incidente dispozițiile art. 6 alin.4 N.C.C. și art.201 Lg. 71/2011.
Prescripția este definită ca fiind sancțiunea care lovește posibilitatea de exercitare a acțiunii civile prin stingerea dreptului de realizare silită a obligației civile corelative neexercitat de subiectul activ al raportului juridic în termenul de prescripție stabilit de lege” (C. T. ș.a. – D. civil român. C. selectiv pentru licență, Ed.Press M. SRL, 1996, p.86).
Astfel, în analiza excepției invocate, instanța va trebui să stabilească, pe de o parte natura dreptului exercitat și, pe de altă parte, termenul de prescripție și momentul împlinirii acestuia.
Cu privire la obiect, instanța reține că pretenția privind plata unei sume de bani, cum este, în cazul dedus judecății, poartă asupra unui drept patrimonial de creanță, fiindu-i aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958, coroborat cu dispozițiile generale înscrise în art. 1 din susmenționatul act normativ: „dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege”.
Potrivit art. 7 alin.1 „prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune”, drept care, în speță, se naște pentru fiecare sumă lunară reprezentând penalitățile la 30 de zile de la data scadenței fiecărei sume lunare reprezentând cheltuială de întreținere, care, potrivit art. 49 alin. 2 din Legea nr. 230/2007, intervine în maximum 20 de zile de la data afișării listei de plată.
Din analiza calculului penalităților de la fila 156 dosar, instanța constată că reclamanta a solicitat cu titlu de penalități aferente debitului scadent anterior lunii octombrie 2010, suma de 5750,68 lei.
Apărarea reclamantei potrivit cu care sumele reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei anterioare lunii octombrie 2010 au fost recunoscute prin semnarea de către pârâți a angajamentului de plată din 16.07.2013 nu poate fi primită și urmează a fi înlăturată avându-se în vedere și argumentele care succed:
Efect întreruptiv al cursului prescripției produce numai cererea de chemare în judecată admisă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, cerere care trebuie să poarte asupra petitului acțiunii.
De altfel, art.16 D.167/2958 enumeră strict și limitativ cazurile de întrerupere a prescripției:
a. Prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția
b. Prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată sau arbitrar, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească sau la un organ de arbitraj, necompetent
c. Prescripția se întrerupe printr-un act începător de executare – inaplicabil în speță pentru că se referă la prescripția executării unei hotărâri și nu la prescripția dreptului material la acțiune.
În legătură cu primul motiv de întrerupere instanța reține că, pentru a produce efect întreruptiv al prescripției, recunoașterea dreptului pretins trebuie să fie neîndoielnică (G. B. - D. civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, ediția a VI-a, Casa de Editură și Presă „Șansa” S.R.L., București, 1999, p. 272, 274).
Or, angajamentul de plată invocat nu echivalează în nici un caz cu o recunoaștere directă a pretențiilor reclamantei întrucât nu are un obiect strict determinat, în sensul că nu indică valoarea și cuantumul penalităților și nici perioada de timp la care acestea se raportează. Mai mult decât atât, recunoașterea unei datorii produce efect întreruptiv de prescripție numai în măsura în care intervine anterior împlinirii termenului de prescripție. Or, în privința penalităților scadente anterior datei de 16.07.2010, angajamentul de plată, chiar în condițiile în care ar fi conținut o recunoaștere expresă, ar fi fost, oricum, lipsit de orice efect.
Având în vedere temeiul juridic distinct, instanța va aprecia că plata debitului principal de către pârâți pentru cheltuielile de întreținere pentru perioada 12.2009 – 10.2010 nu poate reprezenta, în nici un caz, o recunoaștere neîndoielnică a penalităților.
Față de toate aceste considerente, instanța va aprecia, așadar, că de la data nașterii dreptului la acțiune în privința sumei de 5750,68 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului scadent anterior lunii octombrie 2010, nu subzistă nici un motiv de întrerupere sau suspendare a cursului prescripției, drept pentru care va admite excepția prescripției invocată din oficiu, soluție care va fi avută în vedere și va influența asupra cuantumului total al pretenției, având în vedere și data introducerii prezentei acțiuni – 14.11.2013.
Pe fondul cauzei, instanța reține:
Așa cum reiese din fișa de cont pentru operații diverse și din fișa de calcul a penalităților și din listele de plată, înscrisuri care evidențiază obligațiile de plată cu titlu de cheltuieli lunare de întreținere ale pârâților S. C. și S. A. în perioada octombrie 2011 – octombrie 2013 aceștia nu au achitat cota de contribuție ce le revenea în cadrul cheltuielilor asociației de proprietari.
Cu toate aceștia, potrivit chitanțelor nr._/14.04.2014 și_/17.03.2014, pârâții fac dovada că, ulterior introducerii acțiunii au achitat suma de 880 lei din debitul total solicitat de reclamantă.
Analizând listele de plată depuse de reclamantă în susținere, fișa individuală a pârâtului ce reliefează atât cuantumul cheltuielilor lunare cât și plățile efectuate de aceștia în perioada anterioară formulării acțiunii, instanța constată că pretenția principală este întemeiată din calculul aritmetic al sumelor reprezentând cote de întreținere în limita petitului acțiunii, rezultând un debit principal de 6029,01 lei, din care, însă, urmează a fi scăzută suma de 880 lei, achitată de pârâți.
Din procesele - verbale ale Adunării generale a Asociației de proprietari PT13A din 13.05.2012, 07.04.2013, 28.06.2008, instanța reține că la nivelul adunării generale a acestei asociații s-a hotărât stabilirea unor penalități succesive de 0,1%, 0,15% și 0,2% pe zi de întârziere.
Din listele de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile comune afișate lunar de către reclamantă pentru perioada octombrie 2010- martie 2013 precum și din tabelul de calculul al penalităților pentru apartamentul nr.7 din Iași, ., ., rezultă că penalitățile au fost calculate corect, în conformitate cu prevederile art.49 alin.2 din Legea nr.230/2007.
Față de cele de mai sus, ținând cont și de soluția dată asupra excepției prescripției, instanța urmează să admită în parte și capătul de cerere accesoriu, obligând pârâtul să plătească reclamantei penalități de întârziere aferente cheltuielilor de întreținere achitate cu întârziere pentru perioada octombrie 2010- martie 2013 în sumă de 4439,4 lei.
Față de cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța urmează a avea în vedere dispozițiile art. 453 alin.1 și 2 N.C.P.C. potrivit cu care „partea care cade în pretenții va fi obligată să plătească, la cererea părții care a câștigat, cheltuieli de judecată.
Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată”. Astfel, instanța va admite în parte cererea, proporțional cu gradul de culpă care se reține în sarcina pârâtei raportat la soluția de admitere în parte cu privire la capătul de cerere principal și îl o va obliga pe aceasta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 200 lei, reprezentând onorariu parțial avocat.
Cererea de eșalonare a debitului va fi admisă având în vedere dispozițiile art. 397 alin.3 N.C.P.C. și împrejurarea că, pârâții au dovedit prin înscrisuri că veniturile totale lunare ale familiei lor sunt de peste patru ori mai mici decât cuantumul total al creanței datorate și la care urmează să fie obligați prin hotărâre, instanța eșalonând obligația lunară de plată astfel încât să asigure acestora posibilitatea de îndeplinire voluntară a obligației rezultând din dispozitivul hotărârii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru penalitățile aferente debitului scadent anterior lunii octombrie 2010 în cuantum de 5750,68 lei.
Admite în parte capătul de cerere constând în plata debitului principal, formulat de reclamanta Asociația de Proprietari PT 13 A, cu sediul în Iași, ., ., județul Iași, CF5387197 în contradictoriu cu pârâții: S. C., CNP_ și S. A., CNP_, cu domiciliul în Iași, ., ., ..
Admite în parte capătul de cerere constând în plata penalităților de întârziere, formulat de reclamanta Asociația de Proprietari PT 13A.
Obligă pe pârâți să plătească reclamantei suma de 5149,01 lei reprezentând debit pentru perioada octombrie 2011 – octombrie 2013 și suma de 4439,40 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului achitat cu întârziere sau neachitat în perioada octombrie 2010- martie 2013, calculate până la data de 24.06.2013.
Admite cererea pârâților privind eșalonarea obligației de plată. Eșalonează obligația de plată a creanței în cuantum total de 9588,41 lei în 20 de rate egale a câte 479,42 lei, plătibile în data de 10 a fiecărei luni, începând cu data de 10.05.2014.
Admite în parte cererea reclamantei privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Obligă pe pârâții S. C. și S. A. să plătească reclamantei suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu parțial avocat.
Cu apel în 30 zile de la comunicare. În cazul exercitării căii de atac, cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din data de 30.04.2014.
Președinte, Grefier,
Z.-L. M.-OanaBondar R.
Pentru judecător aflat în C.O. semnează
președintele Judecătoriei Iași
Red/ Tehnored Z-L M-O./B.R.
5 ex./11.09.2014/3com-11.09.2014
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
