Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 8875/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 8875/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 18569/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 20.06.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A. M.
SENTINȚA CIVILĂ nr. 8875
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții V. G., D. V. PRIN MANDATAR V. G., in contradictoriu cu parata A. NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE IAȘI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, având ca obiect pretenții despăgubiri - disjungere.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul V. G. in nume propriu si in calitate de mandatar pentru D. V., asistat de avocat C. și cons.jr.S. N. pentru Ministerul Finantelor Publice- Direcția Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi.
Instanta pune in discuție excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Iași in solutionarea cererii:
Avocat C. pentru reclamantul V. G., având cuvântul, precizează ca prin răspunsul la întâmpinare a răspuns la aceasta excepție si solicita respingerea ei ca neîntemeiata.
Mandatarul reclamantului D. V., respectiv V. G., având cuvantul, pune concluzii de respingere a exceptiei.
Cons.jr.S. N. pentru Ministerul Finantelor Publice- Direcția Generala Regionala a Finantelor Publice Iasi, având cuvantul, raportat la obiectul cererii de chemare in judecata, respectiv” acordare de despagubiri”, solicita admiterea exceptiei si declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Iasi.
Instanța declară dezbaterile inchise si reține cauza spre solutionare pe excepția necompetentei materiale a Judecătoriei Iași in solutionarea cererii.
INSTANȚA
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei Iași, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._/245/2013 din data de 12.07.2013, reclamanții V. G., D. V. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și Comisia Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la emiterea titlului de proprietate.
În fapt, reclamanții au arătat că s-au adresat în termen legal către Comisiile de fond funciar, fiind nevoiți să formuleze prezenta cerere pentru punerea în posesie cu suprafața de 1111 mp.
În drept, cererea a fost formulată în temeiul Legii nr. 165/2013, art.11 alin . 1 și 2, art. 45 alin 1.
Comisia Municipală Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, fila 35, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată
Prin întâmpinare, fila 46, pârâta Comisia Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
La data de 23.01.2014, reclamanții au formulat o cerere de modificare a cererii introductive, prin care au solicitat, în situația în care nu se poate atribui în proprietate suprafața de teren integral de 1111 mp, obligarea Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice la plata de despăgubiri în sumă de_ lei, solicitând introducerea în cauză a pârâților S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice și a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 53 alin 2 Legea 18/1991, art. 27 alin 8 din Regulamentul de aplicare a legilor funciare aprobat prin HG nr. 890/2005, art. 54-55 și art. 64 din Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000, Legea nr. 247/2005, art. 555 din Codul civil adoptat prin Legea nr. 287/2009, Protocolul nr. 1 adițional la CEDO.
Prin întâmpinare, fila 72 pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietății a invocat următoarele excepții:
- necompetența materială, arătând că cererile privind decizia adoptată de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau după caz, refuzul de soluționare se soluționează de instanța de contencios administrativ a tribunalului
- excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru restituirea proprietăților privind plata despăgubirii
- excepția prematurătății cererii privind plata despăgubirii
- excepția inadmisibilității formulării cererii privind plata despăgubirii
La data de 14.03.2014, fila 86, reclamanții au arătat că, în urma deciziei nr. 2687/20.12.2013 a tribunalului Iași, obiectul material al prezentei cauze constă în diferența de 810 mp, pentru care solicită obligarea Comisiilor de fond funciar la reconstituirea dreptului de proprietate și la punerea în posesie, iar în caz contrar să fie obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, A. Națională pentru Restituirea Proprietății, Municipiul Iași și Consiliul Local Iași la plata de despăgubiri civile în sumă de_ lei. De asemenea, reclamanții au arătat că înțeleg să introducă în cauză în calitate de pârâți Municipiul Iași, Instituția Prefectului Iași și Consiliul Local Iași și să solicite constatarea nulității absolute totale a Ordinului nr. 1046/06.10.2008 emis de Prefectul Jud. Iași.
Prin întâmpinarea formulată, fila 92, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând următoarele:
- excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. prin Ministerul Finanțelor Publice față de cererea privind plata despăgubirilor,
- excepția prematurității cererii privind plata despăgubirilor,
- excepția inadmisibilității formulării cererii privind plata despăgubirii
La termenul din 25.04.2014, instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale, a lipsei calității procesuale pasive, a prematurității și a inadmisibilității invocate de către pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților cât și excepția lipsei calității procesuale pasive, a prematurității și a inadmisibilității invocate de către pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Județeană Iași pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor invocată de către aceasta, prorogând discutarea cererii de modificare formulată la data de 14.03.2014 după soluționarea acestor excepții.
Cu privire la excepția necompetenței materiale, a lipsei calității procesuale pasive a Autorității Națională pentru Restituirea Proprietăților, a lipsei calității procesuale pasive a S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, a prematurității și a inadmisibilității, instanța constată că aceste excepții se referă la capătul de cerere formulat în subsidiar de către reclamanți, respectiv, în cazul în care nu se poate atribui în proprietate suprafața de teren solicitată, reclamanții solicită obligarea acestor pârâți la plata despăgubirilor civile în suma de_ lei.
Prin încheierea de ședință din data de 30.04.2014, instanța a dispus disjungerea acestui capăt de cerere având ca obiect „despăgubiri” formulat de către reclamanții V. G. și D. V. în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, înregistrându-se astfel, dosarul cu nr._, cu termen la 20.06.2014, când s-a discutat excepția necompetenței materiale.
Conform art. 132 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010 când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța de judecată competentă ori, dacă e cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.
Potrivit art. 1.4 din H.G: nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VII "Regimul stabilirii si platii despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei, precum si unele masuri adiacente, despăgubirile care se cuvin foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, vor fi acordate doar în măsura în care aceștia nu pot primi, având în vedere lipsa de terenuri disponibile, sau nu acceptă, o suprafață de teren în natură, pe alt amplasament.
Conform art. 19 din același act normativ, deciziile adoptate de către Comisia Centrală pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul, reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Contestația suspendă exercițiul dreptului de dispoziție asupra titlului de despăgubire al titularului. Despre contestații se va face mențiune în evidențele ținute de entitatea care îndeplinește funcții de registru și depozitare pentru Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Potrivit art. 10 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
Conform art. 1 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, despăgubirile acordate în baza Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, vor urma procedura și se vor supune dispozițiilor privind acordarea despăgubirilor din aceasta lege.
Potrivit art. 20 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, instanței domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București.
Văzând dispozițiile legale mai sus citate, cât și obiectul capătului de cerere ce a fost disjuns și înregistrat sub nr. dosar_ astfel cum acesta este descris în cererea de modificare a cererii de chemare în judecată, fila 4, respectiv obligarea Statului R. prin Ministerul de Finanțe la plata despăgubirilor civile, fiind invocate de către reclamanți dispozițiile art. 1.4. din HG nr. 1095/2005 și cele din Legea nr. 247/2005 în susținerea acestui capăt de cerere, instanța constată că excepția necompetenței materiale este întemeiată și urmează a fi admisă.
Competența materială de soluționare a prezentei cauze aparține Tribunalului, așa cum rezultă din dispozițiile legale mai sus citate, urmând ca aspectele legate de condițiile de exercitare a acțiunii, de cadrul procesual și de fondul acestui capăt de cerere să fie soluționate de către instanța competentă, stabilită potrivit obiectului cererii.
În temeiul art. 131, art. 132 art. 130 alin 2 și art. 129 alin 2 pct 2 din Codul de Procedură Civila adoptat prin Legea nr. 134/2010, art. 19 din H.G. nr. 1095/2005 și art. 20 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 instanța va declina cererea de chemare în judecată având ca obiect despăgubiri, formulată de către reclamanții V. G. și D. V. în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Iași.
Declină cererea de chemare în judecată având ca obiect despăgubiri, formulată de către reclamanții V. G., având CNP_, cu domiciliul în Iași, .. 67 și D. V. Iași, cu domiciliul în B., .. 8 în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, cu sediul în Mun. București, Calea Floreasca, nr. 202, sectorul 1 și S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iași, .. 26, jud. Iași, în favoarea Tribunalului Iași.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, azi 20.06.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh. I.C.
6 ex/15.09.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 3000/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 5158/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
