Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 816/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 816/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-01-2014 în dosarul nr. 32958/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința camerei de consiliu din data de 22 ianuarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. V. C.
GREFIER - C. D. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 816/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E.ON E. ROMANIA SA în contradictoriu cu pârâtul S. D. G., având ca obiect cerere de valoare redusă .
La apelul nominal, făcut în ședința camerei de consiliu, sunt lipsă părțile.
Fără citare părți.
Dezbaterile asupra fonului au avut loc în ședința camerei de consiliu din data de 17.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 22.01.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 11.10.2013 sub nr._, reclamanta . România SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul S. D. G. , pronunțarea, în procedura cu privire la cererile de valoare redusă, a unei hotărâri prin care pârâtul să fie obligat la plata sumei de 7434,75 lei reprezentând contravaloare a facturilor emise în perioada iulie 2011- decembrie 2012, și 3016,13 lei, cu titlu de penalități de întârziere calculate până la data de 28.02.2013 . De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de promovarea acțiunii.
În motivarea cererii formulate, reclamanta a arătat că, în baza contractului de furnizare a energiei electrice încheiat cu pârâtul, s-a obligat să furnizeze energie electrică pentru nevoile acestuia, urmând ca pârâtul client să achite prețul energiei electrice. S-a mai susținut că, în temeiul contractului menționat, reclamanta a emis facturi fiscale, cu titlu de contravaloare energie electrică, care,, nu au mai fost achitate de către pârât, precum și că, potrivit clauzelor contractuale,pârâtă ul datorează, pe lângă prețul energiei electrice, și penalități de întârziere, în valoare de 3016,13 lei.
În drept, s-au invocat prevederile Titlului X (art. 1025 și urm. ) N.C.p.c., art. art. 1270 C.civ.
Acțiunea a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum 200 lei.
In susținerea cererii, au fost depuse înscrisuri .
Procedând potrivit art. 1.029 alin. (3) și (4) din Codul de procedură civilă, după primirea formularului de cerere, instanța a comunicat pârâtul ui formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului cerere, precum și de copii ale înscrisurilor depuse în susținerea cererii, punându-i-se în vedere cam în termen de 30 de zile de la comunicare, să trimită formularul de răspuns completat corespunzător și documente de care înțelege să se folosească.
Pârâtul nu a răspuns solicitării instanței, deși comunicarea prevăzută la art. 1.029 alin. (3) din codul de procedură civilă s-a făcut potrivit dispozițiilor legale, respectiv,potrivit art. 162 alin. (1) din Codul de procedură civilă .
Având în vedere faptul că nu s-a primit nici un răspuns din partea pârâtului, instanța a procedat la soluționarea cererii în cameră de consiliu, în raport de actele de la dosar, potrivit art. 1.030 alin. (2) din Codul de procedură civilă.
În temeiul art. 1029 din Codul de procedură civilă, apreciind proba cu înscrisurile existente la dosar ca fiind legală, pertinentă și concludentă, instanța a încuviințat această probă în favoarea reclamantului.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța constată următoarele:
Potrivit prevederilor contractului de furnizare a energiei electrice nr._ 1 /12.11.2001 încheiat de părți, contract cu durată nedeterminată, reclamanta furnizor se obliga să furnizeze pârâtei client energie electrică în mod continuu, la locul de consum din ., iar pârâtul client S. D. G. avea obligația corelativă de a achita facturile emise de reclamantă în termenul prevăzut de acestea (art. 11 alin. 1 din contractul părților).
In drept, instanta retine ca, potrivit art. 1025 N.C.p.c. procedura cu privire la cererile de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în calcul dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Această condiție este îndeplinită în speță, iar cererea formulată nu se încadrează între cele pentru care N.C.p.c. a interzis aplicarea procedurii speciale a cererii cu valoare redusă, potrivit art. 1025 alin. 2 și 3.
Ținând seama de momentul încheierii actului juridic în cauză, de dispozițiile art.6 alin.2 din Noul Cod Civil, instanța a avut în vedere dispozițiile de drept material incidente la momentul încheierii contractului nr._ 1 /12.11.2001, respectiv dispozițiile Codului civil din 1864.
Potrivit art. 969 C.civ, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1073 C.civil., reclamanta are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, iar în caz contrar are dreptul la daune interese, astfel că dacă pârâtul a beneficiat de serviciile prestate de reclamantă, aceasta este obligată la plata prețului.
Instanța reține că, potrivit facturilor fiscale depuse la dosar,pârâta datorează reclamantei, în temeiul contractului anterior menționat, suma de 2918,99 lei, cu titlu de contravaloare a facturilor emise în perioada 31 ianuarie 2011- 31. mai 2012.
Din analiza prevederilor art. 1169 din vechiul cod civil (în vigoare încă la data pronunțării prezentei sentințe), care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, rezultă că reclamantul - creditor care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtă ul - debitor care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că pârâtul nu a achitat în termenul convenit facturile emise de către reclamantă în intervalul iulie 2011- decembrie 2012.în temeiul contractului încheiat de către părți, înregistrând astfel un debit restant la energia electrică furnizată în cuantum de 7434,75 lei.
Instanța reține că în domeniul furnizării serviciilor de interes public, legiuitorul a exceptat expres facturile emise de furnizor de la procedura acceptării exprese, conform art. 5 din Ordinul Ministrului Finanțelor nr. 693/2005, consumatorul captiv având doar posibilitatea contestării acestora, facturile depuse la dosar și necontestate de pârâtă făcând dovada executării obligațiilor de către reclamantă.
În speță, instanța reține că reclamanta-creditoare a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și facturile sus-menționate, iarpârâtă a – debitor nu a făcut dovada executării acestei creanțe.
În concluzie, pentru motivele de fapt și de drept prezentate, instanța urmează a admite acest capăt de cerere și a o obliga pe pârâtă ă la plata către reclamantă a sumei de 7434,75 lei, reprezentând preț energie electrică.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea de penalități de întârziere aferente prețului serviciilor, instanța reține că, potrivit art. 11 alin. 1 din contractul părților, neachitarea facturii de către atrage penalități de întârziere .
Față de aspectele învederate anterior instanța reține că părțile au procedat la momentul încheierii contractului la o evaluare convențională anticipată a prejudiciului ce ar putea fi înregistrat de creditor în cazul neexecutării la timp a obligației de plată a contravalorii serviciilor prestate.
Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu precum și semnificația clauzei penale, instanța apreciază că aceasta este datorată atunci când sunt întrunite toate condițiile acordării de despăgubiri, respectiv condițiilor angajării răspunderii civile contractuale.
Față de aceste considerente, instanța reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 1523 din Codul civil, notând totodată că reclamanta a efectuat un calcul corect al penalităților de întârziere pentru sumele datorate de către pârâtă, aplicând corect coeficient de penalizare.
Pentru motivele de drept și de fapt expuse, instanța urmează a admite și capătul de cerere privind acordarea penalităților de întârziere și a o obliga pe pârâtă ă să plătească reclamantei 3016,13 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la 14.03.2013
În baza art. 1031 N.C.p.c., întrucât pârâtul a căzut în pretenții, va fi obligata să plătească reclamantei suma de 200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar aferente valorii admise a pretențiilor reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta E. ON E. ROMÂNIA S.A., cu sediul în mun. Târgu M., ., jud. M., cu sediul procesual ales în mun. Iași, ., nr. 22, jud. Iași, CUI_, J_, IBAN RO53BRDE270SV_ în contradictoriu cu pârâtul S. D. G., domiciliată în ..C.,, jud. Iași .
Obligă pe pârât să achite reclamantei suma de 7434,75 lei, reprezentând contravaloare energie electrică consumată și facturate în perioada iulie 2011-decembrie 2012 și suma de 3016,13 lei, reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 28.02.2013.
Obligă pe pârâtă să achite reclamantei suma de 200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Executorie de drept.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria Iași .
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.01.2014.
Președinte, Grefier,
V. V. C. C. D. C.
RED./ TEHNORED.:V.V.C.
17.03.2014/ 5ex.
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 6445/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 3000/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
