Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 08-08-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 08-08-2014 în dosarul nr. 41972/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 08 August 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. I.
Grefier I. A. V.
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamanta E.ON E. ROMANIA SA- PRIN MANDATAR COFACE ROMANIA CREDIT MANAGEMENT SERVICES SRL și pe pârâtul B. I. C., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 01.08.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 08.08.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât:
INSTANTA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin acțiunea având ca obiect cerere de valoare redusă, înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 30.12.2013, reclamanta E.On E. România S.A, prin mandatar Coface Romania Credit Management Services SRL, a solicitat instanței obligarea pârâtului B. C. la plata sumei de 870,36 lei cu titlul de debit, 137,92 lei cu titlul de penalități și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că reclamanta, în calitate de furnizor energie a pus la dispoziția consumatorului serviciile sale de furnizare energie electrică la locul de consum pe care acesta l-a specificat, însă debitorul nu s-a conformat obligației de a plăti la scadență . neachitarea la termen a obligațiilor a dus la înregistrarea unui debit restant și în egală măsură la calcularea penalităților de întârziere. Se mai arată că deși s-a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, acest lucru nu s-a materializat. Reclamanta învederează instanței că la data de 31.12.2010, prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor, societatea absorbantă E.ON Gaz Romania și-a schimbat denumirea în E.ON E. Romania S.A, celelalte date de identificare rămânând aceleași. În drept, au fost invocate prevederile art. 1025-1032 NCPC. Sub aspect probatoriu, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Cererea a fost completată pe formularul aprobat MJ pentru acest tip de cereri și a fost însoțită de următoarele înscrisuri: dovada achitare taxa de timbru 20 lei, procură specială reprezentare, încheiere de autentificare a acesteia, anexă, certificat de înregistrare reclamantă, hotărârea adunării extraordinare a asociaților, situație centralizată debit pârât, situație detaliată facturi neîncasate, mod detaliat calcul dobânda legală, somație adresată pârâtului, dovada comunicării prin scrisoare cu confirmare de primire, ordin de serviciu deconectare rețea, copii chitanțe și facturi fiscale iulie 2010- martie 2013.
Ca urmare a adresării unei prime comunicări pârâtului, instanța a constatat caracterul incorect al adresei menționate în cerere. Au fost efectuate verificări suplimentare referitoare la domiciliul activ al acestuia, fiind identificat un alt domiciliu decât cel indicat de reclamantă.
La primul termen de judecată din data de 9 mai 2014, în ședința publică s-a prezentat o persoană care a susținut că este pârâtul, fără a avea asupra sa nici un act de identitate. Instanța a acordat un nou termen de judecată la data de 23 mai 2014.
În cadrul ședinței de judecată din data de 23 mai 2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și a acordat cuvântul pe fondul cauzei, reținând-o spre competentă soluționare. Pronunțarea a fost amânată pentru o perioadă de 7 zile.
La data de 30 mai 2014, prin încheiere, s-a dispus repunerea pe rol a cauzei cu mențiunea pentru ambele părți de a depune concluzii referitoare la prescripția extinctivă a debitului și penalităților aferente facturilor fiscale:_, scadentă la data de 11.08.2010, FF_, scadentă la data de 12.10.2010, FF_ scadentă la data de 30.11.2010.
În cadrul ședinței publice din data de 1 august 2014, instanța apus în discuție excepția prescripției, din oficiu, a rămas în pronunțare asupra acesteia și a fondului cauzei.
Analizând excepția prescripției extinctive a debitului și penalităților pentru facturile fiscale indicate (_, scadentă la data de 11.08.2010, FF_, scadentă la data de 12.10.2010, FF_ scadentă la data de 30.11.2010), instanța reține următoarele:
Observând contractul invocat de reclamantă, precum și data de la care se solicită debite și penalități, instanța reține că raporturile juridice stabilite între părți au luat naștere anterior momentului intrării în vigoare a Noului cod civil, astfel încât instituția prescripției urmează a fi analizată din punct de vedere al normelor materiale și procedurale sub imperiul vechii reglementări a Codului civil 1864 și a decretului 167/1958 ( această concluzie se desprinde din prevederile art. 6 NCC: „Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit”, fără ca legiuitorul să realizeze vreo diferență între legea materială și cea procedurală) . Astfel, instanța are posibilitatea de a analiza din oficiu excepția prescripției .
Conform fostului decret 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacã nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odatã cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii. Termenul prescripției este de 3 ani. Prescripția începe sa curgã de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silitã.
Rezultă așadar că termenul aplicabil prezentelor raporturi juridice este cel general de 3 ani, el începând a fi calculat de la data scadenței facturilor fiscale și curgând neîntrerupt cu excepția dovedirii efective a unor cauze de suspendare sau întrerupere dintre cele reglementate de legiuitor. Urmărind momentul emiterii facturilor fiscale și al scadenței acestora, instanța constată că în raport de momentul promovării acțiunii (30.12.2013), factura fiscală_, scadentă la data de 11.08.2010, FF_, scadentă la data de 12.10.2010, FF_ scadentă la data de 30.11.2010 constituie debite prescrise, termenul de 3 ani fiind împlinit la momentul introducerii acțiunii. Reclamantul nu a probat existența unor cauze certe de suspendare sau întrerupere a cursului prescripției.
Mai mult, instanța va reține în virtutea principiului accesoriul urmărește soarta principalului că prescripția debitelor principale pentru aceste facturi fiscale atrage automat prescripția sumelor pretinse cu titlul de accesorii ale acestora, respectiv penalități de întârziere.
Ca atare, instanța va admite excepția, constatând că odată cu intervenția prescripției s-a stins dreptul la acțiune în privința creanțelor decurgând din aceste facturi fiscale și va respinge în consecință ca prescrisă acțiunea în privința debitelor și penalităților aferente facturilor fiscale_, scadentă la data de 11.08.2010, FF_, scadentă la data de 12.10.2010, FF_ scadentă la data de 30.11.2010, excepție invocată din oficiu de instanța de judecată.
Analizând materialul probatoriu administrat, în privința celorlalte facturi fiscale, instanța reține următoarele:
Referitor la procedura cererilor de valoare redusă, instanța reține reglementarea din art. 1025 și următoarele Prezentul titlu se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței. Reclamantul are alegerea între procedura specială reglementată de prezentul titlu și procedura de drept comun. Reclamantul declanșează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere și depunerea sau trimiterea acestuia la instanța competentă, prin poștă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului și confirmarea primirii acestuia.
Reținând obiectul enunțat și cuantumul acestuia și observând respectarea condițiilor de formă ale cererii, instant reține că sunt aplicabile dispozițiile referitoare la procedura cererilor de valoare redusă și prezentei acțiuni.
În baza contractului negociat dintre părți, reclamantul, în calitate de furnizor servicii a pus la dispoziția pârâtului, în perioada mai 2011- mai 2013 energie electrică emițând facturi fiscale corespunzătoare. Cercetând documentele depuse la dosarul cauzei cu titlul de facturi fiscale, instanța constată că acestea indică în mod concret toate datele de identificare ale partenerilor convenționali, contractul de prestări servicii ce stă la baza raporturilor deduse judecății, perioada de facturare, data emiterii și data scadenței facturii, serviciile prestate, cantitățile efectiv măsurate și valoarea acestora, soldul anterior, îndeplinind în mod cumulativ toate cerințele legale pentru definirea unei creanțe certe și lichide. Mai mult, termenul de scadență al tuturor facturilor menționate în centralizator și atașate era împlinit la momentul promovării acțiunii, reclamantul dovedind existența unei creanțe exigibile.
Astfel, instanța notează că reclamanta se prevalează de un caz clasic de răspundere contractuală, în temeiul unui contract negociat încă din anul 2002, nedenunțat de nici una dintre părți, reușind să probeze baza convențională și caracterul cert al creanței sale.
Pe de altă parte pârâtul, prezent personal în instanță arată că sumele au fost calculate greșit și că nu se face vinovat de furtul de energie, neavând aparatură casnică în funcțiune. Or, contestarea existenței unui caz de răspundere contractuală, în aceste condiții impune ca debitorul să realizeze fie dovada plății, a stingerii obligațiilor asumate în orice altă modalitate legală, fie dovedirea unui caz exonerator de răspundere contractuală. Cu toate acestea pârâtul nu a realizat nici dovada stingerii creanței și nici a existenței reale a unui caz exonerator de răspundere, contractul fiind aplicabil cu putere de lege ( fostul art. 1169 Cciv) între părțile contractante.
Astfel, instanța va admite în parte cererea formulată ( în virtutea admiterii excepției prescripției) și va dispune obligarea pârâtului, în primul rând la plata sumei de 616,9 lei debit facturi fiscale neprescrise ( aferente perioadei mai 2011-mai 2013, ca dată de emitere). Referitor la clauza penală negociată de părți, instanța reține că aceasta constituie o evaluare convențională și anticipată a prejudiciului, opțiunea fiind pusă la îndemâna părților din contract. Reținând principiul libertății contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial prin neplata la timp a obligațiilor bănești rezultate din contract ( art. 1088 VCC: „La obligațiile care au de obiect o sumă oarecare, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț, de fidejusiune și societate. Aceste daune-interese se cuvin fără ca creditorul să fie ținut a justifica despre vreo pagubă; nu sunt debite decât din ziua cererii în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept”), nedenunțarea clauzei penale, instanța va admite și capătul de cerere referitor la acordarea penalităților de întârziere, ca unică formă de acoperire efectivă a prejudiciului suferit, obligând pârâtul și la plata sumei de 72,25 lei penalități convenționale scadente anterior promovării acțiunii și neprescrise.
Observând soluția promovată pentru capetele de cerere principal și accesoriu, instanța va admite și solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată, reținând prevederile art. 451-453 NCPC și constatând că pârâtul se află în culpă procesuală, prin neachitarea la timp a debitului determinând promovarea prezentei acțiuni. Astfel, îl va obliga pe acesta la plata sumei de 50 lei, reprezentând taxa de timbru, în favoarea reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției extinctive a debitului și penalităților aferente facturilor fiscale_, scadentă la data de 11.08.2010, FF_, scadentă la data de 12.10.2010, FF_ scadentă la data de 30.11.2010, excepție invocată din oficiu de instanța de judecată.
Respinge ca prescrisă cererea de acordare a debitelor și penalităților aferente acestor facturi pretinse de creditoarea reclamantă.
Admite în parte cererea de valoare redusă, formulată de reclamanta E.On E. România S.A, cu sediul social în Tg. M., ., județ M., prin mandatar Coface Romania Credit Management Services SRL, cu sediul în București, Calea Florească nr.39, ., la avocat N. R. A., în contradictoriu cu pârâtul B. C., domiciliat în ., .>
Obligă pârâtul la plata sumei de 616,9 lei debit facturi fiscale neprescrise, 72,25 lei penalități convenționale scadente anterior promovării acțiunii și neprescrise.
Obligă pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 50 lei, reprezentând taxa de timbru, în favoarea reclamantei.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare, conform dispozițiilor din Noul cod de procedură civilă.
Pronunțată astăzi, 8 august 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. Jud. II
5 ex, 13 august 2014
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 6902/2014. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
