Plângere contravenţională. Sentința nr. 4417/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4417/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 25-03-2014 în dosarul nr. 34481/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 25 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: C.-T. D.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4417
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta . în contradictoriu cu intimatul M. IAȘI - prin primar - în exercitarea atribuțiilor D.C.I.N.C. Iași, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, reprezentanții celor două părți lipsesc.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare a celor două părți este legal îndeplinită.
Nemaifiind probe de administrat, în temeiul art. 244 Noul Cod de procedură civilă, instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, că părțile nu sunt prezente la dezbateri, și în baza art. 394 Noul Cod de procedură civilă, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 25.10.2013, sub dosar nr._, petenta .. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul M. IAȘI, prin primar, anularea în parte a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/03.10.2013, prin care a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 1000 lei, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petenta a învederat instanței faptul că desfășoară activități de alimentație publică, având în acest sens 20 de puncte de lucru pe raza mun. Iași, cu obiect de activitate baruri și alte activități de servire a băuturilor, din acest total un număr de 8 puncte de lucru nedeținând autorizație de funcționare emisă de P. Iași. În acest ultim sens, petenta a menționat că, deși a efectuat demersurile necesare obținerii acestor autorizații, în mod nelegal Serviciul Avize M. Întreprinzători din cadrul Primăriei Iași a refuzat în mod nejustificat emiterea acesteia.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 31 din OG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii, petenta a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriul intimatului, precum și a probei cu înscrisuri, fiind anexate la dosar, în copie certificată, chitanță taxă judiciară de timbru, proces-verbal nr._/03.10.2013, notificare din data de 31.07.2012, confirmare de primire, declarație pe proprie răspundere, cerere din data de 25.07.2012, declarație din data de 09.07.2012, contract de locațiune din data de 20.12.2010, contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 864/10.04.2008, extras ONRC, certificat de atestare fiscală, adresa nr._/13.08.2012, referat.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 lei (f. 5-6), în conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013, act normativ aplicabil în considerarea datei formulării plângerii.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare la data de 17.12.2013, invocând lipsa capacității de folosință a Primăriei Iași, iar pe fondul cauzei solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravențiilor ca legal și temeinic.
În motivarea întâmpinării, a învederat instanței că, în urma controlului efectuat la data de 27.09.2013, în mun. Iași, ., s-a constatat că petenta desfășura activități de alimentație publică fără a deține autorizație de funcționare de la P. Mun. Iași. Se mai arată că petenta a sancționată pentru lipsa autorizației de funcționare pentru numeroase puncte de lucru și a continuat să ignore dispozițiile legale. În ceea ce privește sancțiunea aplicată, s-a menționat că aceasta a fost individualizată în mod corespunzător de către agentul constatator.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205-208 NCPC.
În dovedire, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri fiind depuse la dosarul cauzei, următoarele: adresa nr._/03.10.2013, proces-verbal nr._/03.10.2013, somație, extras din HG nr. 956/2009, adresa nr._/10.12.2012.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._ încheiat la data de 03.10.2013, petenta .. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 1.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 73 pct. 1 lit. a din OG nr. 99/2000.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.
Prin urmare, instanța constată că, fiind vorba de un act juridic legal întocmit de către un funcționar public aflat în exercitarea atribuțiilor stabilite expres în acest sens de lege, procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic.
Procesul-verbal de constatare a contravenției, fiind un act autentic, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acesteia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție este una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției nu corespund realității.
Prin urmare, inversarea prezumției nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul trebuie să propună încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul. Legat de acest aspect, instanța constată că, în cauza de față, petenta nu a contestat săvârșirea faptei contravenționale astfel cum este descrisă în cuprinsul procesului-verbal de sancționare, recunoscând implicit faptul că la data sancționării sale nu deținea o autorizație de funcționare, din probatoriul administrat în cauză nerezultând elemente de natură să conducă la concluzia netemeiniciei acestuia.
Sub aspectul solicitării de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului, în ceea ce vizează individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, prin raportare la dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Împrejurările invocate de către petentă, în sensul că a efectuat demersurile necesare obținerii autorizației de funcționare, demersuri ce nu s-au materializat din culpa Serviciului Avize M. Întreprinzători din cadrul Primăriei Mun. Iași, care în mod nejustificat a refuzat eliberarea autorizației solicitate, nu sunt de natură să circumstanțieze fapta contravențională reținută în sarcina petentei.
Astfel, contravenienta avea la dispoziție căi legale pentru a sesiza un eventual abuz în refuzul de acordare a autorizației de funcționare, însă prin conduita sa a ignorat dispozițiile legale ce stabilesc obligativitatea autorizării funcționării. De asemenea, se mai reține că debutul activității comerciale a cărei autorizare se solicită trebuie situat ulterior obținerii autorizației de funcționare, existența unui proces de obținere aflat în derulare nefiind aptă să conducă la o atenuare a pericolului social avut în vedere de legiuitor la sancționarea faptei.
În ceea ce vizează individualizarea sancțiunii aplicate, prin raportare la calitatea de societate comercială a petentei, cuantumul de 1000 lei al amenzii contravenționale concret aplicate, reprezentând maximul legal al amenzii aplicabile categoriei în care se include societatea petentă, nu apare ca fiind excesiv, ci se înscrie în limitele raportului de proporționalitate impus de către legiuitor.
În consecință, pentru considerentele expuse, în baza art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este legal și temeinic întocmit, motiv pentru care urmează a respinge plângerea contravențională ca neîntemeiată, menținând în întregime procesul-verbal contestat.
În baza art. 453 NCPC, instanța va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petenta .., cu sediul în ., ., înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_, având cod unic de înregistrare RO_, cu sediul ales la Cabinet avocat M. S., situat în mun. Iași, ., ., ., județul Iași, în contradictoriu cu intimatul M. Iași – prin Primar, în exercitarea atribuțiilor Direcției C. Intern și Managementul Calității – Serviciul C. Intern - cu sediul în Iași, . și Sfânt nr. 11, județul Iași, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr._/03.10.2013.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor .._/03.10.2013.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2014.
Președinte, Grefier,
I. T. C.-T. D.
Red./Tehnored./ I.T.
4 ex./09.05.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1806/2014.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 20/2014.... → |
|---|
