Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 20/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 20/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 15814/245/2014
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . și pe pârâta . SRL, având ca obiect actiune in raspundere contractuala pretenții. .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința din camera de consiliu din data de 19.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 26.11.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași, la data de 7.05.2014, reclamanta S.C. H. P. S.R.L.,, în contradictoriu cu pârâta S.C. T. H. LAND S.R.L., a solicitat instanței obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 750 euro calculată în echivalent lei la cursul BNR la data plății efective, la plata penalităților de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere calculate la suma de 375 euro până la data plății efective,obligarea la plata dobânzii legale pentru restul sumei de 375 euro,până la data plății efective și acordarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că între părți a fost încheiat un contract d eintermediere nr, 979 din 11.10.2012.astfel, pârâta, în calitate de agenție, s-a obligat să pună la dispoziția clientului ( reclamanta), informații aflate în baza de date a agenției privitoare la imobile oferite spre vânzare și care corespund caracteristicilor prezentate și acceptate de către client în fișele de informare,imobile consemnate în tabelul anexă nr.1 la contract. Conform aceluiași contract, pentru prestarea serviciilor de către agenție, clientul a achitat un onorariu de 750 euro conform facturii 20/11.10.2012 și a chitanței 17/ . din data de 11.10.2012. potrivit art. IV.4 în cazul în care clientul plătește în avans onorariul agenția se obligă să returneze acestuia sumele plătite în cazul în care tranzacția nu se efectuează conform art.910 din OG 21/1992, excepție făcând art.VIII contract. La aceeași dată a încheierii contractului de intermediere a fost încheiat și antecontractul de vânzare cumpărare a unui bun imobil,prin intermediul agenției. Promitenții vânzători au fost notificați prin intermediul B. Zabolotnai, să se prezinte la notar pentru încheierea actelor în formă autentică, însă promitentul nu a prezentat actele, vânzarea neavând loc. Tranzacția nu a mai putut fi efectuată întrucât imobilele nu au fost niciodată proprietatea promitenților ci au fost concesionate acestora. În aceste condiții, fiind vorba de motive neimputabile clientului devine operantă clauza de restituire comision. Se mai arată că între părți a fost semnat un angajament de plată la data de 5.07.2013 s-a convenit restituirea sumei de 375 euro ca ar reprezenta parte din onorariul achitat .această din urmă sumă nu a fost achitată, motiv pentru care a fost promovată prezenta acțiune. Se mai susține că nu a existat nici un moment intenția de renunțare a reclamantei la cealaltă parte din onorariu. Acțiunea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1165, 1166, 1270 C.civ, dispozițiile art. 9 indice 10 din OG 21/1992, fiind solicitată încuviințarea probei cu înscrisuri.
Au fost anexate cererii: împuternicire avocațială, contract intermediere copie certificată, anexă contract, angajament de plată, copie certificată factură, copie certificată chitanță, antecontract de vânzare cumpărare, reziliere antecontract, încheiere de autentificare, contract de concesiune, contract de pregătire ședință de informare mediere, invitație mediere, confirmare primire.
La data de 23 mai 2014, reclamanta a depus dovada achitării sumei de 238 lei cu titlul de taxă de timbru, comunicându-i-se diferența referitoare la capătul de cerere privind penalități, pentru care a fost indicată o valoare scadentă de 82,125 euro.
Astfel, la data de 3 iunie 2014, reclamanta a depus diferența de taxă de timbru,în cuantum de 55,15 lei, cererea de chemare în judecată fiind comunicată corespunzător societății pârâte.
Pârâta nu a formulat și depus întâmpinare în termen legal și nu s-a prezentat în instanță.
În cadrul ședinței de judecată din data de 8.10.2014 ( prim termen), instanța a estimat durata procesului, a pus în discuție probele, a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei, citând-o pe aceasta cu o copie a interogatoriului propus din oficiu și mențiunea de a răspunde în scris.
În cadrul ședinței de judecată din data de 19.11.2014, instanța a luat act de nedepunerea răspunsului, a solicitat punctul de vedere al reclamantei cu privire la atitudinea procesuală a pârâtei, a constatat administrat întreg materialul probatoriu și a acordat cuvântul pe fondul cauzei, reținând-o spre competentă soluționare. Pronunțarea a fost amânată pe o perioadă de 7 zile.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile noului cod civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 Noul Cod Civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. Pe cale de consecință, față de momentul încheierii contractului - 11.10.2012, instanța va reține incidența dispozițiilor noului cod civil.
Instanța reține că între părți a intervenit contractul de intermediere pentru cumpărarea unui imobil, al cărui obiect a fost reprezentat,conform art. II de punerea la dispoziția clientului ( reclamanta din prezenta cauză) a informațiilor aflate în baza de date a agenției ( pârâta din prezenta cauză), referitoare la imobile oferite spre vânzare și care corespund caracteristicilor prezentate de client, imobile consemnate în anexa 1 contract. Actul a fost însușit pe bază de semnătură de ambele părți și nu a fost denunțat de nici una dintre acestea până la momentul pronunțării prezentei hotărâri.
Conform prevederilor convenționale, pentru serviciile prestate conform contractului agenția are dreptul la o sumă de bani stabilită cu titlul de onorariu, negociat și acceptat de părți,menționându-se expres în art., IV pct.4 că agenția se obligă să returneze clientului onorariul achitat în avans în cazul în care tranzacția nu se efectuează, exceptând situația descrisă de art. VIII contract ( denunțarea unilaterală a contractului,în cazul în care din motive independente de voința sa clientul nu mai poate semna pe viitor contractul de vânzare cumpărare).
Din fișa de vizionare semnată de părți, rezultă că onorariul fixat de părți a fost de 750 euro, sumă achitată de reclamantă pârâtei la data de 11.10.2012, conform facturii 20/11.10.2012 și a chitanței 17/ . din data de 11.10.2012 ( fila 11 dosar).
Trebuie notat faptul că la data de 5.07.2013, la mai bune de 9 luni de la momentul semnării contractului de intermediere și plății onorariului, părțile au încheiat un act intitulat „ Angajament de plată” ( fila 10) ,al cărui obiect a fost reprezentat de restituire sumei de 375 euro reprezentând „onorariul primit de agenție pentru intermedierea tranzacției privind terenul în suprafață de 505 mp teren construit și neconstruit . agenția s-a obligat prin același act să restituie integral debitul către client până la data de 30.09.2013, părțile stabilind de comun acord dreptul clientului de a percepe penalități în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere. De asemenea, angajamentul a fost asumat pe bază de semnătură și ștampilă de ambele părți, nefiind contestat.
Se poate observa așadar că între părți au fost încheiate succesiv două acte – unul bilateral și un acord de plată angajament unilateral,prin care agenția își asuma obligația restituirii la termen a unei sume de bani, cu posibilitatea pretinderii de penalități de întârziere.
În acord cu prevederile art. 1270 NCC, contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile semnatare și poate fi modificat doar cu acordul părților sau autorizațiile cerute de lege.
În acord cu principiul reparării integrale a prejudiciului (pierderea efectiv suferita de creditor si beneficiul de care acesta este lipsit) și dispozițiile art. 1535, instanța va reține că în cazul neachitării la scadență a unei sume de bani, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenta pana in momentul platii, in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa, in cel prevazut de lege, fara a trebui sa dovedeasca vreun prejudiciu. In acest caz, debitorul nu are dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a intarzierii platii ar fi mai mic. Daca, inainte de scadenta, debitorul datora dobanzi mai mari decat dobanda legala, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil inainte de scadenta. Daca nu sunt datorate dobanzi moratorii mai mari decat dobanda legala, creditorul are dreptul, in afara dobanzii legale, la daune-interese pentru repararea integrala a prejudiciului suferit. Se poate observa că ne aflăm în prezența unei puneri în întârziere de drept, în acord cu prevederile art. 1523 NCC- prevederile contractuale și natura obligațiilor asumate.
În privința contractului sinalagmatic inițial,instanța reține încheierealui valabilă, cu reglementarea expresă a tuturor obligațiilor pățrilor și deopotrivă îndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale motivat de dovedirea izvorului obligațional, a plății efective a onorariului, a inexistenței unui caz de culpă a clientului în ceea ce privește neîncheierea contractului de vânzare cumpărare și operarea automată a clauzei de restituire sumă de bani stabilită de părți, de comun acord.
Instanța va nota și regulile de interpretare ale contractului prin prisma voinței reale a părților, a naturii obligațiilor asumate și a interpretării sistematice a tuturor clauzelor.
Potrivit prevederilor art. 1609 C.civ, novația are loc atunci când debitorul contractează față de creditor o obligație nouă, care înlocuiește și stinge obligația inițială. Se statuează de către leguitor că novația nu se prezumă, ea trebuind să rezulte neechivoc.
Se poate observa că deși activată, clauza de restituire onorariu din contract, nu poate fi analizată separat de manifestarea de voință ulterioară momentului plății onorariului, al constatării definitive a imposibilității de încheiere a contractului de vânzare cumpărare. Astfel, se ridică problema interpretării efectelor juridice pe care este de natură a le produce angajamentul debitorului 8 agenție) de restituire a sumei de 375 euro cu penalități de 0,1% pe zi de întârziere, pentru care a fost fixat termen de restituire în favoarea creditorului la data de 30.09.2013.
Angajamentul de plată constituie în esență o novație, în sensul convenției prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă, înlocuind-o cu una nouă. Novația presupune ( conform art. 1609 NCC) îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei obligații valabile, nașterea unei obligații valabile, existența unui element nou ( „ aliquid novi”) față de vechea obligație, precum și intenția expresă de a nova. Referitor la îndeplinirea acestor condiții, instanța reține că înțelegerea părților cu privire la plata sumei de 375 euro ( jumătate din suma achitată cu titlul de onorariu, nu realizează nici un fel de precizare suplimentară, astfel cum se tinde a se sublinia în cererea introductivă referitoare la înțelegerea parțială a părților,doar în privința termenului de recuperare a unei jumătăți și condiții speciale privind clauza penală. Părțile utilizează un limbaj neechivoc, vorbind despre „ onorariu primit de agenție” și în nici un caz de parte din onorariul primit, jumătate din onorariul primit, onorariul parțial. Deși induce ideea unei înțelegeri parțiale a părților, reclamanta nu realizează dovada unei atare înțelegeri parțiale. Interpretarea sistematică, precum și gramaticală a angajamentului poate conduce la o unică concluzie: cea a novației prin schimbarea obiectului, reindividualizarea sumei cu adăugarea unor penalități de întârziere, cu privire la care clientul reclamant nu a realizat nici un fel de rezerve, intenția de novație neputând fi pusă sub semnul îndoielii. Astfel, primele 3 condiții enunțate sunt îndeplinite. Elementul de noutate este reprezentat chiar de întinderea noii obligații. Cu privire la intenția de a nova ea este expres enunțată în acord, neexistând termeni vagi sau echivoci în ceea ce privește mecanismul utilizat.
Pe cale de consecință, instanța va da eficiența cuvenită acordului părților, mergând pe interpretarea convenției în sensul în care aceasta se aplică și nu în sensul în care aceasta nu ar produce efecte și va admite doar în parte cererea de chemare în judecată, luând în considerare atât înscrisurile depuse la dosarul cauzei cât și atitudinea procesuală a pârâtei ( care poate fi interpretată ca un început de dovadă, completată cu probele administrate ) și va obliga pârâta la plata sumei de 375 euro, contravaloare în lei la data plății, sumă plătită de reclamantă cu titlul de onorariu, astfel cum figurează în angajamentul de plată din 15.07.2013, la care se adaugă 82,12 euro penalități scadente la momentul promovării acțiunii și penalități convenționale de 0.1% pentru fiecare zi de întârziere, aferente debitului principal de 375 euro, de la momentul introducerii acțiunii 7.05.2014, la data plății efective a debitului principal.
Clauza penală negociată de părți are un caracter legal și nedisproporționat, fiind susceptibilă de a răspunde cerințelor legale în materie. De asemenea, instanța va reține că pârâta este de drept în întârziere, în temeiul art. 1523 alin. 2 litera d) C.civ, fiind vorba în mod evident de asumarea unei obligații în exercițiul activității unei întreprinderi.
Având în vedere efectele produse de actul din iulie 2013 cu privire la convenția inițială a părților, luând act de novația survenită, instanța va respinge ca neîntemeiată solicitarea de acordare a restului de onorariu, în cuantum de 375 euro și a dobânzii legale aferente acestei sume.
De asemenea,în acord cu regulile instituite de art. 451-453 C.pr.civ, observând soluția promovată cu privire la cererea inițială, instanța va reține culpa pârâtei în introducerea prezentei acțiuni și va admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, proporțional cu partea din acțiune admisă, obligând pârâta și la plata sumei de 146,43 lei ( aferentă sumei de 457,12 euro și parțial onorariu de avocat, în cuantum de 1000 lei ( motivată de complexitatea acțiunii, natura obiectului, termenele acordate- în număr de 2, activitatea efectiv prestată, miza procesului), în total la plata sumei de 1146,43 lei către reclamantă, cu titlul de cheltuieli de judecată, astfel cum au fost individualizate. Cu privire la onorariul solicitat de reclamantă, în cuantum de 1554 lei, instanța apreciază că acesta nu este justificat, luând în considerarea noutatea litigiului ( a problematicii în sine),instituțiile de drept puse în discuție și activitatea de redactare cerere, prezentare la două termene și depunere a concluziilor de fond în ședință publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. H. P. S.R.L., cu sediul social în Iași, ., .,mansardă, ./2010, CUI_, prin reprezentant legal Igor R. și având sediul procesual ales la cabinet avocat, prin avocat Miton A., Iași, . și Sfânt nr.8-12, ., în contradictoriu cu pârâta S.C. T. H. LAND S.R.L., cu sediul social în Iași, ..1 A,mezanin, ., J22/1429/28.07.2011, CUI_, prin reprezentant R. R., în calitate de administrator.
Obligă pârâta la plata sumei de 375 euro, contravaloare în lei la data plății, sumă plătită de reclamantă cu titlul de onorariu, astfel cum figurează în angajamentul de plată din 15.07.2013, la care se adaugă 82,12 euro penalități scadente la momentul promovării acțiunii și penalități convenționale de 0.1% pentru fiecare zi de întârziere, aferente debitului principal de 375 lei, de la momentul introducerii acțiunii 7.05.2014, la data plății efective a debitului principal.
Respinge ca neîntemeiată solicitarea de acordare a restului de onorariu, în cuantum de 375 euro și a dobânzii legale aferente acestei sume.
Admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată referitoare la plata taxei de timbru în valoare de 146,43 lei ( aferentă sumei de 457,12 euro). Și parțial onorariu de avocat,în cuantum de 1000 lei. obligă pârâta și la plata sumei de 1146,43 lei către reclamantă, cu titlul de cheltuieli de judecată, astfel cum au fost individualizate.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 26 noiembrie 2014, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 6.01.2015
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4417/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 896/2014.... → |
|---|
