Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 10-11-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 7172/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința din camera de consiliu din data de 10 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Judecător: E. L. A.
Grefier: S. M. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind . în contradictoriu cu pârâta . având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 3.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.11.2014, când a hotărât următoarele
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 28.02.2014, reclamanta . a chemat în judecată pe pârâta . solicitând instanței să oblige pârâta la plata sumei de 5107,17 lei reprezentând debit restant aferent facturilor fiscale scadente și neachitate și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că între părți s-au desfășurat raporturi contractuale pe baza cărora reclamanta a prestat servicii pârâtei și pentru care a emis facturi fiscale, pârâta recunoscând debitul prin semnarea confirmării de sold.
În drept, reclamanta a formulat acțiunea potrivit prevederilor art.1025 și următoarele Cod procedură civilă privind procedura specială a cererilor cu valoare redusă.
În dovedirea susținerilor formulate prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, atașând în copie conformă somație nr.104/25.01.2011 fila 9, factura fiscală nr._/14.07.2010 cu anexă filele 10-11, factura fiscală nr._/22.09.2010 cu anexă filele 12-13, factura fiscală nr._/14.01.2011 cu anexă filele 14-15, contract de comercializare nr.223/08.06.2010 cu anexe filele 16-19.
Reclamanta a precizat că nu dorește să aibă loc o dezbatere orală.
În cauză, s-a realizat regularizarea acțiunii în acord cu prevederile art.200 Cod procedură civilă, în care reclamanta a făcut dovada calității de reprezentant legal, a precizat obiectul acțiunii la valoarea de 1550 lei (749,8 lei aferent facturii fiscale nr._/14.07.2010, 453,6 lei aferent facturii fiscale nr._/22.09.2010 și 346,6 lei aferent facturii fiscale nr._/14.01.2011), a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 lei stabilită în acord cu prevederile art.6 alin.1 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, a indicat temeiul de drept al acțiunii, reatașând înscrisurile în copie certificată pentru conformitate cu originalul filele 23-38.
Din oficiu, instanța a dispus efectuarea de verificări în baza oficială de dată ORC privind sediul pârâtei filele 41-43.
Prin serviciul registratură de la data de 14.04.2014, reclamanta a depus la dosarul cauzei dovada sediului pârâtei filele 46-48.
În apărare, deși i-a fost comunicată anexa nr. 3 din Ordinul MJ nr.359/C/2013-formularul de răspuns împreună cu cererea reclamantului și cu înscrisurile doveditoare, astfel cum rezultă din dovada aflată la fila 44, pârâtul nu a înțeles să completeze formularul de răspuns și nici nu a răspuns prin altă modalitate la pretențiile reclamantului.
La termenul din 30.06.2014, instanța a încuviințat citarea prin publicitate a pârâtei.
Prin serviciul registratură de la data de 16.09.2014, reclamanta a făcut dovada achitării onorariului de curator, atașând ordin de plată nr.842/10.09.2014 fila 65.
Cu aceeași ocazie a precizat că ultima plată efectuată de pârâtă a fost prin chitanța nr.3033/17.08.2011 prin care s-a achitat parțial și factura nr._/14.07.2010, anexând fișă client pentru decembrie 2011 filele 67-68.
Procedura s-a desfășurat cu înfățișarea părților în acord cu prevederile art.1029 alin.2 Cod procedură civilă.
La termenul din 03.11.2014, instanța a încuviințat cererea de precizare a cuantumului obiectului dedus judecății, a pus în discuție, din oficiu, excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar în temeiul art.1029 alin.9 Cod procedură civilă a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri existentă la dosar considerând-o necesară, utilă și concludentă în soluționarea prezentei cauze.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta ., în calitate de furnizor, și pârâta ., în calitate de client, au încheiat contractul de comercializare nr.223/08.06.2010 cu anexe filele 16-19.
Potrivit art.12 din contractul de comercializare nr.223/08.06.2010 cu anexe, în schimbul serviciilor prestate, pârâta și-a asumat obligația de a achita prețurile așa cum sunt prevăzute în facturile emise de furnizor.
În temeiul contractului au fost emise facturile fiscale nr._/14.07.2010 cu anexă filele 10-11, nr._/22.09.2010 cu anexă filele 12-13, nr._/14.01.2011 cu anexă filele 14-15 din care pârâta a achitat suma de 252,15 lei, astfel cum rezultă din fișă client pentru decembrie 2011 filele 67-68, plata efectuată fiind imputată asupra facturii fiscale nr. nr._/14.07.2010, astfel cum rezultă din fișă client pentru decembrie 2011 filele 67-68.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune de a solicita contravaloarea debitului restant aferent facturilor fiscale nr._/22.09.2010 și nr._/14.01.2011, invocată din oficiu la termenul de astăzi, excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța urmează a se pronunța asupra acesteia cu prioritate în acord cu prevederile art.248 Cod procedură civilă, pe care o va admite pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos.
În fapt, în temeiul contractului au fost emise facturile fiscale nr._/14.07.2010 cu anexă filele 10-11, nr._/22.09.2010 cu anexă filele 12-13, nr._/14.01.2011 cu anexă filele 14-15, a căror scadență era la data de 13.08.2010, 22.10.2010 respectiv 13.02.2011.
La data de 25.01.2011, pârâta a confirmat sub numărul 1/25.01.201 prin semnătură și ștampilă un debit de 5107,17 lei aferent mai multor facturi fiscale enumerate, printre care și factura fiscală nr._/14.07.2010 și nr._/22.09.2010.
La data de 17.08.2011, pârâta a efectuat o plată prin chitanța nr.3033/17.08.2011 prin care s-a achitat parțial și factura nr._/14.07.2010, astfel cum rezultă din fișă client pentru decembrie 2011 filele 67-68.
La data de 28.02.2014 a fost formulată acțiunea ce face obiectul prezentului dosar.
În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, văzând dispozițiile art.6 din Noul Cod Civil, potrivit cărora actele juridice încheiate sau produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele în vigoare la data încheierii sau după caz producerii lor, legea aplicabilă în cauza de față, având în vedere data încheierii contractului, este dată de dispozițiile vechiului cod civil 1864.
Potrivit art.6 alin.4 din Noul cod civil, prescripțiile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi, sunt în întregime suspuse dispozițiilor legale care le-au instituit, litigiul fiind supus prevederilor Decretului nr.167/1958 prin raportare la data scadenței facturilor.
Potrivit art.1 din Decretul privitor la prescripția extinctivă nr.167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii; termenul de prescripție fiind unul de 3 ani în acord cu prevederile art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Potrivit art.7 din Decretul nr.167/1958, prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, legea făcând distincție între prescripția dreptului material la acțiune, ceea ce înseamnă existența posibilității de a apela la forța coercitivă a statului într-un anumit termen pentru a-l obliga pe debitorul obligației la o anumită prestație, și prescripția dreptului de a solicita executarea silită, ceea ce înseamnă existența unui termen defipt de lege în care creditorul obligației poate solicită punerea în executare a unui titlu executoriu în contra debitorului.
Potrivit art.16 alin.1 lit.b din Decretul nr.167/1958, prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent, iar potrivit art. 16 alin.1 lit.c din Decretul nr.167/1958, printr-un act începător de executare.
Așadar, în raport de data scadenței facturii fiscale nr._/22.09.2010, respectiv la 22.10.2010, debit confirmat la data de 25.01.2011, confirmare prin care s-a întrerupt termenul de prescripție ce a început să curgă la data de 22.10.2010, și a facturii fiscale nr._/14.01.2011, respectiv la 13.02.2011, termenul de prescripție de 3 ani a dreptului material la acțiune a început să curgă de la data de 25.01.2011 respectiv, de la data de 13.02.2011, și s-a împlinit la data de 25.01.2014, respectiv la data de 13.02.2014, împlinire în raport de care excepția invocată apare ca întemeiată și urmează a fi admisă ca atare.
În ceea ce privește susținerea curatorului pârâtei de la termenul din 03.11.2014 potrivit căreia se impun admiterea excepție prescripției pentru întregul debitul solicitat de reclamantă, apare ca neîntemeiată în condițiile în care scadența facturii fiscale nr._/14.07.2010 a fost la data de 13.08.2010, debit care a fost confirmat de pârâtă la data de 25.01.2011 și asupra căruia s-a făcut apoi o plată la data de 17.08.2011, care nu reprezintă decât tot atâtea întreruperi a termenului de prescripție și care fac ca termenul de prescripție de 3 ani să înceapă să curgă de la data de 17.08.2011, termen care în raport de data introducerii acțiunii, 28.02.2014, nu apare ca împlinit.
Pe fondul cauzei, în drept, sunt incidente prevederile art. 969 Cod civil potrivit cărora convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, precum și ale art. 1073 Cod civil conform cărora creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.
Instanța reține că în speță sunt incidente și prevederile art. 1169 din vechiul Cod civil, care dispun că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, astfel că reclamantul care pretinde executarea unei obligații trebuie să facă dovada existenței obligației și a temeiului juridic al acesteia, iar pârâtul care pretinde că a executat obligația asumată trebuie să facă dovada acestei executări prin mijloacele de probă admise de lege.
Potrivit art. 662 Cod procedură civilă, creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
În ceea ce privește domeniul aplicabil procedurii speciale a cererilor de valoare redusă, potrivit art. 1025 alin.1 Cod procedură civilă, procedura cererilor de valoare redusă se aplică atunci când valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Potrivit art.1028 Cod procedură civilă reclamantul declanșează procedura cu privire la cererile cu valoare redusă prin completarea formularului de cerere și depunerea sau trimiterea acestuia la instanța competentă, prin poștă sau prin orice alte mijloace care asigură transmiterea formularului și confirmarea primirii acestuia. Formularul de cerere se aprobă prin ordin al ministrului justiției și conține rubrici care permit identificarea părților, valoarea pretenției, indicarea probelor și alte elemente necesare soluționării cauzei. Odată cu formularul de cerere se depun ori se trimit și copii de pe înscrisurile de care reclamantul înțelege să se folosească.
Potrivit art.1029 alin.1, 2 Cod procedură civilă, procedura cu privire la cererile cu valoare redusă este scrisă și se desfășoară în întregul ei în camera de consiliu. Instanța poate dispune înfățișarea părților, dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau la solicitarea uneia dintre părți. Instanța poate să refuze o astfel de solicitare în cazul în care consideră că, ținând cont de împrejurările cauzei, nu sunt necesare dezbateri orale. Refuzul se motivează în scris și nu poate fi atacat separat.
Potrivit art.1029 alin.3,4 Cod procedură civilă, după primirea formularului de cerere completat corect, instanța va trimite de îndată pârâtului formularul de răspuns, însoțit de o copie a formularului de cerere și de copii de pe înscrisurile depuse de reclamant. În termen de 30 de zile de la comunicarea actelor sus menționate, pârâtul va depune sau trimite formularul de răspuns completat corespunzător, precum și copii de pe înscrisurile de care înțelege să se folosească. Pârâtul poate să răspundă prin orice alt mijloc adecvat, fără utilizarea formularului de răspuns.
Potrivit art.1030 alin.2 Cod procedură civilă, în cazul în care nu se primește niciun răspuns de la partea interesată în termenul stabilit la art. 1.029 alin. (4), (6) sau (8), instanța se va pronunța cu privire la cererea principală sau la cererea reconvențională în raport cu actele aflate la dosar.
Facturile reprezintă înscrisuri sub semnătură privată ce fac dovada existenței actului juridic și executării operațiunii ce constituie obiectul acestora împotriva destinatarului.
În speță, față de regulile răspunderii civile contractuale, instanța reține că reclamanta . a făcut dovada existenței unei obligații certe, lichide și scadente prin contractul depus la dosar și prin factura fiscală nr._/14.07.2010 cu anexă filele 10-11, iar pârâta nu a făcut dovada executării acestei creanțe.
Față de cele arătate mai sus, instanța reține că reclamanta deține o creanță certă și lichidă, în conformitate cu dispozițiile art. 662 Cod procedură civilă în cuantum de 749,80 lei cu titlu de contravaloare a facturii fiscale nr._/14.07.2010 cu anexă filele 10-11 și va dispune obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 749,80 lei.
În temeiul art. 451 Cod procedură civilă, având în vedere că pârâta urmează a cădea în pretenții, instanța o va obliga și la plata sumei de 250 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu definitiv de curator.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune de a solicita contravaloarea debitului restant aferent facturilor fiscale nr._/22.09.2010 și nr._/14.01.2011, invocată de instanță din oficiu.
Admite în parte acțiunea, astfel cum a fost modificată, având ca obiect cerere de valoare redusă, formulată de reclamanta . C. RO_, J_ ,cu sediul în Iași Șoseaua Bucium, nr.53, județul Iași prin reprezentant convențional av.D. A. M. având, în contradictoriu cu pârâta . C._, J 40/_/1992 cu ultimul sediul cunoscut în București, Calea Crângași, nr.3, ., sector 6, București, prin curator av. G. L. N..
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 749,80 lei cu titlu de debit restant aferent facturii fiscale nr._/14.07.2010.
Respinge cererea de acordare a debitului restant aferent facturilor fiscale nr._/22.09.2010 și nr._/14.01.2011 ca prescris formulată.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu curator.
Executorie de drept.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. E.-LoredanaSimona M. G.
Red.Tehnored.
E.L.A.-08.12.2014
4 ex.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 4079/2014.... | Pretenţii. Hotărâre din 15-09-2014, Judecătoria IAŞI → |
|---|
