Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2014/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 6597/245/2014
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă Nr._/2014
Ședința publică din data de 05 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. N.
Grefier A. G. M.
Având în vedere că d-na judecător I. O. I., titular al completului C32, a fost degrevat de activitatea jurisdicțională ca urmare a delegării la Tribunalul Iași, nefiind desemnat un alt titular pentru acest complet, în conformitate cu dispozițiile art. 98 din Regulamentul de Ordine interioară a instanțelor de judecată s-a întocmit procesului-verbal nr. 705 din data de 30.10.2014, de către judecătorul desemnat cu evidența incidentelor procedurale, prin care a fost desemnată de pe lista de permanență doamna judecător N. M. pentru a conduce ședința completului C32.
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe petent C. M. P. și pe intimat B. R. AL POLITIEI MUNICIPIULUI IAȘI, intervenient S. D., având ca obiect plângere contraventionala .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, răspunde intervenientul S. D. Ș., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța procedează la verificarea identității intervenientului, datele de identificare fiind înscrise în caietul grefierului de ședință.
Instanța, pentru asigurarea dreptului la apărare a petentului, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare, răspunde intervenientul S. D. Ș., lipsă fiind celelalte părți.
Instanța ia act că este primul termen de judecată, procedura de citare a părților fiind legal îndeplinită.
Față de exigențele art. 131 din Codul de procedură civilă, verificându-se competența de soluționare a cauzei, constată că este competentă material și teritorial, față de prevederile art. 32 din OG 2/2001, în soluționarea prezentei cauze.
Instanța, având în vedere obiectul cauzei, probele propuse, estimează durata cercetării procesului la un termen de șase luni.
La interpelarea instanței despre modul cum s-au întâmplat faptele, intervenientul arată că în momentul în care petentul a văzut că se ridică bariera a plecat în trombă și a vrut să intre între mașina din spatele intervenientului și mașina acestuia. Arată că a încetinit, iar petentul i-a lovit mașina pe partea din dreapta spate. Imediat după, au tras pe dreapta, iar petentul i-a adresat cuvinte jignitoare Intervenientul arată că a adus la cunoștința petentului că se va prezenta la Poliția Municipiului Iași pentru a declara incidentul, însă acesta nu s-a prezentat acolo. I-a reținut numărul și culoarea mașinii și a căutat-o în zona P., identificând-o în două zile.
La interpelarea instanței dacă mai era cineva în mașină care să fi observat incidentul, intervenientul arată că și el și petentul erau singuri în mașină la momentul incidentului.
Având cuvântul la probe, intervenientul arată că nu mai are alte probe decât înscrisurile de la dosar.
Instanța constată că petentul, prin plângerea contravențională, a solicitat proba cu înscrisuri, iar intimata, prin întâmpinare, a solicitat de asemenea proba cu înscrisuri.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod procedură civilă, admite proba cu înscrisuri așa cum au fost solicitate.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Pe fondul cauzei, intervenientului solicită respingerea plângerii.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, considerând că au fost lămurite toate aspectele de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 25 februarie 2014 sub nr._ petentul C. M. P. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Iași, anularea procesului verbal . nr._/17.02.2014.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a descris situația de fapt, arătând că pe trecerea la nivel cu calea ferată autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI14801, aflat în fața sa, a frânat brusc fără nici un motiv, moment în care cu spoilerul din față a autoturismului a atins spoilerul din spate al autoturismului care circula în fața sa. A descris pe larg discuțiile pe care le-a purtat ulterior cu șoferul implicat în incident, subliniind că acesta s-a urcat în mașină și a plecat, nerăspunzând cererii sale de a se prezenta la poliție pentru întocmirea documentelor de constatare. Petentul a mai arătat că farul din stânga era crăpat în dinainte de producerea evenimentului, la momentul la care s-au realizat fotografiile, îndepărtându-se intenționat toată sticla. Totodată a subliniat că fapta contravențională reținută în sarcina sa, prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. g. OUG 195/2002 nu există, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 79 alin. 2 OG 195/2002.
Plângerea nu a fost motivată în drept, iar în dovedirea susținerilor sale petentul a solicitat proba cu înscrisuri. A anexat în copie procesul verbal contestat. S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 19 OUG 80/2013, plângerea contravențională a fost legal taxată, petentul făcând dovada achitării unei taxe judiciare de timbru în valoare de 20 lei.
Fiindu-i legal comunicată plângere, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acesteia arătând că, sancțiunea a fost aplicată în mod legal. Întâmpinarea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 148,art. 205, art. 315 Cod procedură civilă, OG 2/2001, OUG 195/2002, HG 1391/2006, iar în temeiul dispozițiilor art. 223 și art. 411 alin. 2 Cod procedură civilă s-a cerut judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului intimatului. În dovedire, intimatul a înaintat la dosar raportul agentului constatator (fila 14), copie după declarațiile completate de petent și intimat în dosarul_ (filele 15-16), procesul verbal contestat și planșă fotografică (filele 18-22).
La primul termen de judecată, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenient forțat a domnului S. D., precum și a asiguratorului . - SUCURSALA IAȘI, din verificări rezultând că autovehiculul cu nr. de înmatriculare V 185 A nu ea asigurat la momentul producerii accidentului. Legal citată, societatea de asigurare nu a formulat întâmpinare și nici nu a mandatat un reprezentat pentru a formula apărări orale. Intervenientul nu a depus întâmpinare, însă s-a prezentat în instanță susținerile acestuia fiind consemnate în încheierea de ședință.
În cadrul cercetării judecătorești, instanța a administrat, la solicitarea părților, proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 17 februarie 2014, se reține că la data de 22 ianuarie 2014,ora 11.00, petentul a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare V185A, pe . a păstrat distanța corespunzătoare și a intrat în coleziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI14108, faptă prevăzută de art. 108 alin. 1, lit. b pct. 4 OUG. nr. 195/2002. Totodată s-a reținut că nu s-a prezentat în 24 h la biroul rutier pentru a declara accidentul, faptă prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. g OUG 195/2005. În baza dispozițiilor art. 100 alin. 2 OUG 195/2002 petentului i s-au aplicat o sancțiune cu avertisment lei, pentru art. 108 și sancțiunea amenzii în valoare de 340 lei, pentru art. 100 alin. 3, iar ca sancțiune complementară i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării pe o perioadă de 30 de zile. Procesul-verbal este semnat de contravenient, acesta formulând obiecțiuni.
În fapt instanța reține că, la data de 22 ianuarie 2014 în timp ce se deplasa dinspre cartierul P., către Cartierul Dacia, pe trecerea de nivel cu calea ferată, pe ., în timp ce conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare V158A, petentul a lovit autoturismul cu nr. de înmatriculare MAI14801, condus de intervenientul S. D., aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Deoarece nu i s-a înmânat o poliță de asigurare și nici nu a existat o înțelegere cu șoferul vinovat, intervenientul s-a adresat la data de 22 ianuarie 2014 biroului rutier, solicitând sprijinul organelor abilitate pentru identificarea șoferului vinovat de producerea accidentului, completând declarația aflată la fila 16 dosar. Invitat la sediul biroului rutier, petentul a completat la data de 17.02.2014, declarația aflată în copie la fila 15 dosar. În baza declarațiilor celor doi șoferi implicați în accident, agentul constatator a întocmit procesul verbal contestat în prezenta cauză.
În ce privește termenul prevăzut de art. 31 OG 2/2001, instanța reține că plângerea contravențională a fost formulată în termen legal, procesul verbal fiind comunicat petentului la data de 17.02.2014, iar plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 25 februarie 2014.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petentul nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, acesta beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinice instituită de lege în favoarea sa.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.
Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._/17.02.2014, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale. Susținerile sale privitoare existența avariilor anterior producerii evenimentului rutier, nu sunt dovedite în cauză, îndepărtarea sticlei de pe farul stâng de către persoanele care au identificat autoturismul și au realizat planșele fotografice fiind doar simple afirmații.
În drept, instanța reține că potrivit art. 100 alin. (3) lit. g din OUG. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. (2). Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare. Potrivit art. 79 alin. 2 se exceptează de la această obligație a) conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii;b) conducătorul de vehicul care deține o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulație a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.
Analizând declarațiile celor doi conducători auto, precum și avariile consemnate pe tipizatele aflate la filele 15 și 16 dosar, instanța reține că autoturismul condus de intervenient nu a suferit avarii, în timp ce autoturismul condus de petent a suferit avarii la farul stânga și la ornament. Din planșele fotografice anexate la dosar rezultă că, s-au identificat avariile - farul stânga - ale autoturismului cu nr. de înmatriculare V185A, dar și legătura de cauzalitate între acestea și autoturismul MAI_, pe bara din spate a acestuia fiind identificate urme de vopsea de culoare verde.
Chiar dacă autoturismul intervenientului nu a suferit avarii, instanța nu poate reține dispozițiile art. 79 alin. 2 lit. b OUG 195/2002, în contextul în care petentul nu a prezentat o asigurare facultativă de avarii auto.
Potrivit art. 108 alin. 1 lit. b pct. 4 OUG 195/2002, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de 3 puncte de penalizare, „nepăstrarea unei distante corespunzătoare față de vehiculul care îl precede, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.”
Instanța observă că deși petentul are sarcina probării unei alte situații de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție contestat, acesta nu a probat în nici un fel o altă situație de fapt, aptă să răstoarne prezumția de temeinicie a procesului verbal contestat. Susținerile petentului privitoare la lipsa avariilor la autoturismul cu nr. de înmatriculare V185A, pe care îl conducea, nu au fost dovedite, fiind apreciate de către instanță ca nesincere. D. la stadiu de susțineri au rămas și afirmațiile petentului privitoare la atitudinea violentă, manifestată de intervenient. În consecință, instanța va reține legalitatea și temeinicia actului administrativ analizat.
Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptelor contravenționale prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b, pct. 4 OUG 195/2002, respectiv art. 100 alin. 3 lit. g OUG. nr. 195/2002, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.
Referitor la individualizarea sancțiunii instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Astfel fiind, dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social semnificativ al faptei contravenționale reținute, instanța apreciază că sancțiunile aplicate de agentul constatator îndeplinesc cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 și că o sancțiune nepecuniară, pentru faptele reținute în sarcina petentului, nu ar fi justificată, întrucât din atitudinea petentului nu rezultă că o astfel de măsură ar fi aptă să își atingă scopul preventiv.
Având în vedere cele consemnate anterior și faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că procesul-verbal contestat se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În baza acestor considerente, reținând faptul că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa prin procesul verbal contestat, și având în vedere dispozițiile art. 31 și 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea formulată, ca neîntemeiată și va menține ca legal si temeinic procesul verbal de contravenție.
În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă și în concordanță cu principiul disponibilității, instanța va constat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca fiind neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul C. M. P., CNP_, cu domiciliul în Iași, . A, ., ., județul Iași, în contradictoriu cu intimata INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI, cod fiscal_, cont bancar RO17TREZ406503XXX000634, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/17.02.2014, cu intervenientul forțat S. D., CNP_, domiciliat în Iași, .. 6, ., județul Iași, și asiguratorul . - SUCURSALA IAȘI, cu sediul în Iași, .. 29, județul Iași.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. În situația în care se formulează cerere de apel, acesta se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 05 noiembrie 2014.
Președinte,Grefier,
N. MihaelaMatei A. G.
Red. Tehnored. N.M.
17.11.2014 / 5 ex.
| ← Pretenţii. Hotărâre din 15-09-2014, Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 7795/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
