Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 9918/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9918/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 22-07-2014 în dosarul nr. 10842/245/2014
Dosar nr._
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința din camera de consiliu de la 22 Iulie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
GREFIER M. P.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9918/2014
Pe rol se află judecarea cauzei Civile privind pe reclamant E. K. ROMANIA SRL și pe pârât L. C., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința din camera de consiliu lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că este primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită.
Având în vedere faptul că prezentul termen este primul termen de judecată cu părțile legal citate, instanța, în baza art. 131 Cod de procedură civilă, prin raportare la dispozițiile art. 1027 Cod de procedură civilă, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza.
In temeiul dispozițiilor art. 238 Cod de procedură civilă, instanța contată că nu se mai impune estimarea cercetării procesului.
În baza art. 255 și art. 258 Cod de procedură civilă, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar, considerând-o admisibilă, pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei, și o consideră ca fiind administrată .
Considerându-se lămurită, instanța, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în baza dispozițiilor art. 244 Cod de procedură civilă, constată terminată cercetarea procesului.
Pentru aceleași considerente, în temeiul dispozițiilor art. 394 Cod de procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei comerciale de față, constată următoarele:
Prin formularul de cerere înregistrat la data de 27.03.2014 pe rolul Judecătoriei Iași sub nr._, reclamanta S.C. E. K. ROMÂNIA S.R.L, în calitate de creditor cesionar, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va fi pronunțată să dispună obligarea pârâtului L. C. la plata sumelor de 623,36 lei reprezentând preț al serviciilor prestate și neachitate; 623,36 lei, penalități de întârziere; 69,91 lei dobânzi legale.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, în baza contractului de servicii de telecomunicații integrate_ din 26.02.2007 . a prestat pârâtului servicii de telefonie mobilă și trafic de date de tip GPRS, pentru care a emis facturi fiscale neachitate de pârât.
A mai precizat reclamanta că pentru serviciile prestate și neachitate la termen a calculat penalități de întârziere conform contractului, până la concurența cu debitul principal iar ulterior s-au calculat dobânzi legale, conform OG 9/2000 și OG nr.13/2011.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile 1025 și urm. N.C.P.C., ale art. 969 și urm., art. 1073, art. 1084, din Codul civil, titlul VI NCC.
În dovedirea celor susținute, reclamanta a depus la dosarul cauzei, înscrisuri în copie certificată.
Cererea a fost legal timbrată cu 200 lei taxă judiciară de timbru.
Formularul de cerere și înscrisurile au fost comunicate pârâtului dar acesta nu a răspuns în termenul legal de 30 de zile prevăzut de disp. art.1029 alin.4 NCPC.
Instanța a încuviințat la primul și ultimul termen pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanța reține următoarele:
La data de 26 februarie 2007, între S.C. ORANGE ROMANIA SA și pârâtul L. C. s-a încheiat contractul seria_, prin care S.C. Orange Romania SA s-a obligat să presteze servicii de telefonie mobilă și trafic de date de tip GPRS, iar pârâtul să achite contravaloarea acestora în condițiile prevăzute contract.
Pentru serviciile asigurate pârâtului, reclamanta a emis facturile fiscale aflate în copie la f. 15-21 dosar.
Potrivit disp. art. 6 alin.2 NCC coroborate cu prevederile art. 146 Legea nr.71/2011, instanța constată incidența în cauză a dispozițiilor Codului civil vechi.
În temeiul art. 969 cod civil de la 1864, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.
Instanța constată că prin contractul depus la dosarul cauzei și facturile anexate, necontestate de către pârât, reclamanta a dovedit valoarea obligațiilor de plată ce revin în sarcina pârâtului.
Obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da. Creditorul acestei obligații, în vederea obținerii executării ei prin intermediul unei acțiuni în justiție, are sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații. Debitorului îi revine sarcina de a dovedi prin chitanțe executarea obligațiilor ce îi revin, respectiv a faptul că între cele două entități nu mai există nicio obligație valabilă, aceasta fiind stinsă prin plată.
În prezenta cauză, reclamanta, prin înscrisurile depuse la dosar a făcut dovada existenței unui contract valabil și executarea propriilor obligații, afirmând în același timp neexecutarea obligațiilor de către pârât, acestuia din urmă revenindu-i sarcina de a dovedi plata.
Pârâtul nu a solicitat administrarea de probe din care să rezulte că și-a îndeplinit integral și la termen obligațiile în cauză și nici nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri doveditoare.
Potrivit art. 1073 din Codul Civil vechi, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației iar potrivit disp. art.1088 C.civil dobânda este cea convenită de părți sau, în lipsă, cea stabilită de lege.
În speță, dobânda urmează a fi stabilită conform clauzei penale convenită de părți la art. 11 din contract, până la valoarea debitului, ulterior pârâtul datorează dobânda legală penalizatoare, reclamanta fiind îndreptățită la repararea în întregime a prejudiciului suferit (prejudiciul efectiv și beneficiul nerealizat).
Față de cele care preced, instanța va admite cererea reclamantei, va obliga pârâtul să plătească contravaloarea serviciilor, a penalităților de întârziere și a dobânzii legale cum au fost solicitate.
În temeiul art. 453 și 1031 N. C. pr. civ., instanța va obliga pârâtul și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta E. K. România SRL, cu sediul în București, sector 2, .. 10A în contradictoriu cu pârâtul L. C., domiciliat în Iași, .. M7, apt. 16.
Obligă pârâtul să plătească reclamantei suma de 23,36 lei reprezentând c/v servicii prestate și neachitate, suma de 623,36 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului, suma de 69,91 lei reprezentând penalități de întârziere și suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel (care se depune la Judecătoria Iași) în 30 de zile de la comunicare.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședință publică, azi 22.07.2014.
Președinte, Grefier,
M.B.M.P.
Red./Tehnored. M.B.
5 ex. /24.11.2014
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 22-12-2014,... | Fond funciar. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
