Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4448/2014. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal, făcut în ședința din Camera de consiliu, părțile sunt lipsă.

Procedura este legal îndeplinită, fără citarea părților.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că acesta este primul termen de judecată acordat, precum și că, potrivit verificărilor efectuate în aplicația ECRIS și SAE ale Judecătoriei Iași, s-a constatat că nu au mai fost înregistrate alte cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect.

Observând că prezenta cauză este la primul termen de judecată, părțile au fost legal citate, în temeiul dispozițiilor art. 131 Noul Cod de procedură civilă, instanța procedează, din oficiu, la verificarea competenței sale generale, materiale și teritoriale, stabilind că, față de dispozițiile art. 94, 107 și 1027 Noul Cod de procedură civilă, este competentă să judece pricina.

În temeiul art. 238 Noul Cod de procedură civilă, instanța procedează la estimarea duratei necesare pentru cercetarea procesului, fixând o durată de patru luni.

Constatând că proba cu înscrisurile existente la dosar este admisibilă potrivit legii și concludentă pentru soluționarea cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 237 alin. 2 pct. 7, prin raportare la art. 255 și 258 Noul Cod de procedură civilă, instanța o încuviințează reclamantei și o constată administrată.

Nemaifiind probe de administrat, în temeiul art. 244 Noul Cod de procedură civilă, instanța constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și de drept ale cauzei, că părțile nu sunt prezente la dezbateri, și în baza art. 394 Noul Cod de procedură civilă, reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 29.11.2013, sub dosar nr._, reclamanta S.C. S. S.A. a solicitat instanței, in contradictoriu cu pârâta S.C. A. G. CONSULT S.R.L., obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 837,31 lei cu titlu de preț al serviciilor de salubritate pentru perioada octombrie 2012 – aprilie 2013, a sumei de 47,02 lei cu titlu de penalități de întârziere aferente perioadei octombrie 2012 – aprilie 2013, precum și la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

In motivarea cererii, reclamanta a arătat ca, in baza contractului de prestări servicii nr._/30.04.2012, încheiat cu pârâta, reclamanta s-a obligat să colecteze, transporte și să depoziteze deșeuri menajere, în schimbul unui preț, însă beneficiara nu și-a executat obligațiile contractuale.

De asemenea reclamanta a mai precizat că nu s-au achitat nici până in prezent facturile emise pentru perioada octombrie 2012 – aprilie 2013, motiv pentru care au fost calculate penalități de întârziere.

Reclamanta a mai arătat că a încercat soluționarea litigiului pe calea medierii, pârâta refuzând să se prezinte in fața mediatorului în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului.

În drept, reclamanta a invocat disp. art.1516 C.civ, art. 1028 alin. 2 NCPC.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în valoare de 50 lei (f. 5), în conformitate cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din OUG nr. 80/2013.

In dovedirea acțiunii, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosarul cauzei, în copie certificată, adresă din data de 16.05.2013, contract pentru prestări servicii de salubritate nr._/30.04.2012, fișă calcul penalități, facturi fiscale, proces verbal de informare, chitanța nr. 075/15.10.2013.

Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele :

In fapt, intre părțile litigante a intervenit un contractul nr._/30.04.2012 (f. 7) privind prestarea serviciilor de salubritate de către reclamantă, contract prin care aceasta s-a obligat să presteze pârâtei servicii de colectare și transport a deșeurilor menajere, în baza căruia a emis o . facturi fiscale, facturi pentru care pârâta nu a făcut dovada plății.

Părțile au convenit că, în caz de neîndeplinire a obligației de plată, să fie calculate majorări de întârziere în procent egal cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare pentru fiecare zi de întârziere, astfel cum rezultă din cuprinsul art. 8.3 al contractului.

Ca urmare a nerespectării obligației de plată astfel cum a fost stabilită prin facturile emise în perioada octombrie 2012 – aprilie 2014, în temeiul contractului nr._/30.04.2012 încheiat de către părți, pârâta a acumulat un debit în cuantum de 837,31 lei reprezentând prețul serviciilor de salubritate prestate de către reclamantă.

În temeiul art. 8.3 al convenției, au fost calculate penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, fără ca valoarea acestora să fie mai mare decât cuantumul debitului.

Conform art. 1270 din Noul cod civil contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 1516 din Noul Cod Civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, în caz contrar având dreptul la daune interese.

Potrivit principiului general statuat de art. 249 NCPC, care dispune că acela care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege, precum și în aplicarea art. 10 alin. 1 teza finală NCPC, instanța constată că reclamanta a demonstrat existența creanței sale, astfel încât revenea pârâtelor sarcina de a dovedi stingerea acesteia.

În temeiul raporturilor comerciale stabilite între părți, pentru serviciile de salubritate prestate, reclamanta a emis facturile fiscale corespunzătoare, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în dosar (f. 21-24).

Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata de penalități contractuale, instanța reține că, în cauza supusă analizei, sunt incidente dispozițiile art. 1535 Cod civil, ce stabilesc că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până în momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel convenit de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu. În conformitate cu dispozițiile art. 1350 Cod civil, orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat. Atunci când, fără justificare nu își îndeplinește această îndatorire, ea este răspunzătoare de prejudiciul cauzat și este obligată să repare acest prejudiciu, în condițiile legii.

Pentru fiecare din sumele facturate și neachitate de către pârâtă, reclamanta a calculat penalități de întârziere, aplicând penalități de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor fiscale, în conformitate cu prevederile contractuale (art. 8.3 din contract).

Prin cumularea sumelor înscrise în cuprinsul fiecăreia dintre facturile fiscale, instanța constată că debitul principal se ridică la cuantumul de 837,31 lei. În ceea ce privește penalitățile de întârziere percepute pentru întârzierea la plata debitului principal, cuantumul total al acestora se ridică la suma de 47,02 lei, astfel cum reiese din fișa de calcul al penalităților anexată la dosarul cauzei (f. 11).

În ceea ce privește raporturile dintre părți derulate începând cu data încheierii contractului și în urma cărora s-au emis facturile fiscale depuse la dosar, instanța reține că pârâta nu a dovedit stingerea acestor obligații contractuale prin faptul plății sau prin altă modalitate de stingere a obligației ce îi incumbă, astfel, instanța apreciază că aceasta nu a respectat clauzele asumate la încheierea contractului de prestări servicii, încălcând astfel principiile de drept enunțate de art. 1270 C.civ., respectiv, principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.

Astfel, instanța urmează a constata că pretențiile reclamantei își au temeiul într-o convenție legal încheiată între părți, respectând întocmai clauzele contractuale stipulate.

În ceea ce privește majorările de întârziere, instanța constată că raporturile comerciale dintre părți s-au derulat pe baza convenției părților, în care au prevăzut o clauză penală potrivit căreia, pentru neplata la termen a sumelor datorate de beneficiarii serviciilor prestate, se percepe o penalitate egală cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare, calculate la suma datorată, dar care nu va depăși cuantumul debitului.

Clauza penală este o convenție prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării necorespunzătoare sau cu întârziere a unei obligații contractuale și, implicit daunele ce i se cuvin pentru acoperirea acestuia. În cauza dedusă judecății, aceste daune, stabilite anticipat și convenționale, au natură moratorie, fiind datorate pentru întârzierea în executarea obligației.

Întrucât pârâta a acceptat contractul nr._/30.04.2012 (f. 7), însușindu-și conținutul acestuia prin semnătură, aceasta și-a însușit implicit și conținutul clauzei penale stipulate la art. 8.4 din contract.

În prezența clauzei penale, instanței nu îi este permis să verifice întinderea prejudiciului suferit de către creditor și nici să ceară creditorului să dovedească întinderea prejudiciului efectiv suferit. Clauza penală fiind rezultatul unui acord de voință, este obligatorie pentru părți și pentru instanță. Pârâta a acceptat o astfel de evaluare a prejudiciului născut prin neexecutarea obligației.

Pentru aceste considerente, instanța urmează a admite cererea de chemare în judecată și a obliga pârâta la plata sumei de 837,31 lei reprezentând debit principal și a sumei de 47,02 lei reprezentând penalități aferente acestuia.

Față de rezolvarea dată capătului principal de cerere, în considerarea prevederilor art. 453 NCPC, constatând culpa procesuală a pârâtei, instanța o va obliga pe aceasta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru. Instanța va respinge solicitarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată constând în cheltuielile de mediere întrucât acestea nu se înscriu în noțiunea de ”cheltuieli necesare pentru desfășurarea procesului”, în sensul art. 451 NCPC, întrucât, potrivit art. 60¹ alin. 1 lit. f din Legea nr. 192/2006, cererile de valoare redusă sunt exceptate de la obligația parcurgerii procedurii informării asupra avantajelor medierii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite cererea formulată de reclamanta S.C. S. S.A., cu sediul în Iași, ., județul Iași, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_, având cod unic de înregistrare RO14816433, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. G. CONSULT S.R.L., cu sediul în Iași, .. 30, ., ., camera 2, județul Iași, înregistrată în registrul comerțului sub nr. J_, având cod unic de înregistrare_.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 837,31 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de salubritate aferente perioadei octombrie 2012 – aprilie 2013, precum și a sumei de 47,02 lei reprezentând penalități de întârziere contractuale, aferente perioadei octombrie 2012 – aprilie 2013.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, azi, 25.03.2014.

Președinte, Grefier,

I. T. C.-T. D.

Red./Tehnored./ I.T.

4 ex./08.05.2014