Contestaţie la executare. Sentința nr. 4700/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4700/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 37260/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4700
Ședința publică de la 28 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE I. I.
Grefier D. P.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea . pe intimata . SRL, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile litigante.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de a învederat instanței faptul că a trecut mai mult de un an de la ultimul act de procedură, cauza fiind suspendată la data de 01.02.2013, în temeiul art. 242(1) pct. 2 C.p.c și că la dosarul cauzei s-au depus, la data de 25.03.2014, prin serviciul registratură, de către intimată note de ședință, prin fax, după care:
Instanța pune în discuție, din oficiu, la acest termen de judecată incidența instituției perimării și rămâne în pronunțare asupra acestui aspect.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, având ca obiect înlocuire sancțiune, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5.12.2012, contestatoarea S.C. A. S.A., în contradictoriu cu intimata S.C. RAIFEISEN L. IFN SRL a solicitat instanței admiterea contestației și anularea actelor de executare.
Prin încheierea din data de 01.02.2013, instanța a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 242 alin. 2 C.. Încheierea a fost comunicată corespunzător părților, instanța fixând termen de verificare incidență perimare la data de 4 aprilie 2014. Pentru acest termen, instanța a verificat stadiul lucrărilor și a pus în discuție instituția perimării,rămânând în pronunțare asupra acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, instanța constată următoarele:
Potrivit art.248 alin.1 teza I C.pr.civ., „Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.”
Rezultă din dispozițiile legale menționate anterior că perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată. Momentul de la care începe să curgă termenul de perimare este marcat de data ultimului act de procedură îndeplinit în cauză, act ce nu a mai fost urmat, din vina reclamantului, de actele de procedură ce trebuia să se succeadă în mod firesc, astfel încât pricina a rămas în nelucrare. În cazul suspendării judecății cauzei în condițiile art. 242 alin. 2 C., termenul de perimare începe să curgă de la data pronunțării încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății, deoarece din acest moment partea avea îndatorirea de a stărui în continuarea judecății ce a fost suspendată.
Deoarece rămânerea pricinii în nelucrare se datorează exclusiv culpei reclamantului, care nu a stăruit în judecarea cauzei, instanța apreciază că perimarea începe să curgă de la data la care părțile nu au mai stăruit în continuarea judecății, dată care coincide cu data încheierii de suspendare, așa cum s-a arătat și mai sus.
Împrejurarea că partea interesată poate ataca cu recurs încheierea de suspendare, acesta fiind, de altfel, singurul motiv pentru care i se comunică încheierea menționată, nu este de natură să înlăture culpa părților și să stabilească un alt moment de început al termenului de perimare.
Or, în prezenta cauză termenul de un an al perimării, care a început să curgă, conform celor arătate anterior, de la data pronunțării încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 242 alin. 2 C., respectiv 01.02.2012, s-a împlinit.
Astfel, în speța dedusă judecății a trecut mai mult de un an de când dosarul a rămas în nelucrare din vina reclamantului, care s-a dezinteresat de soluționarea dosarului și nu a întreprins nici un demers după suspendarea cauzei pentru efectuarea unui act de procedură în vederea judecării procesului.
În consecință, în temeiul art. 248 și urm. C.pr.civ., și având în vedere că nu există nici o cauză de suspendare sau de întrerupere a termenului perimării, prevăzută de art. 249-250 Cod procedură civilă, instanța va admite sesizarea perimării și va constata perimată cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite sesizarea din oficiu de constatare a incidenței instituției perimării.
Constată perimată cererea de chemare în judecată, având ca obiect contestație la executare formulată de contestatoarea S.C. A. S.A.,cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu intimata S.C. RAIFEISEN L. IFN SRL, cu sediul social în București, Calea Florească nr.246D, . și sediul ales comunicat la SCA C., P. &O.,București,. nr.2,.,sector 1,Tanora Building.
Cu drept de a formula recurs, în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată astăzi, 28 martie 2014,în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex,28.04.2014
| ← Pretenţii. Hotărâre din 14-10-2014, Judecătoria IAŞI | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 6925/2014.... → |
|---|
