Exercitarea autorităţii părinteşti. Sentința nr. 2379/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2379/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-02-2014 în dosarul nr. 29725/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 17 Februarie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E. C. B.
Grefier C. P.
Ministerul Public reprezentat prin Procuror P. V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2379
Pe rol se află judecarea cauzei Minori și familie privind pe reclamanta B. M P.-T. și pe pârâtul B. C. L., autoritate tutelară DIRECȚIA DE ASISTENȚĂ COMUNITARĂ IAȘI, având ca obiect exercitarea autorității părintești stabilire domiciliu minor; pensie de întreținere; decădere din drepturile părintești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este completă, fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 03 Februarie 2014 cuvântul părților fiind consemnat în încheierea de ședință de la acea dată și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 10 Februarie 2014 și ulterior pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 16.09.2013 sub nr._, reclamanta B. M"P. – Thérèse a solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâtul B. C. – L. să dispună exercitarea în exclusivitate a autorității părintești asupra minorului B. L. – Marvin, născut la data de 22.06.2006, stabilirea locuinței copilului la domiciliul său din Regatul Unit al Marii Britanii (U.K.), 28 Redmead Road, Hayes, UB3 4AX, obligarea pârâtului la plata în favoarea minorului a unei pensii de întreținere și decăderea pârâtului din exercițiul drepturilor părintești.
În motivare, reclamanta a arătat, în esență, că din relația de concubinaj a părților a rezultat minorul B. L. – Marvin, născut la data de 22.06.2006, care a locuit, pentru o perioadă, cu ambii părinți. Relația dintre părți nu a mai funcționat, iar reclamanta a fost nevoită să-și găsească un loc de muncă în Marea Britanie. Părțile au convenit ca reclamanta să suporte cheltuielile privind plata serviciului de after-school, pârâtul urmând a se ocupa de celelalte cheltuieli legate de copil. Minorul a locuit cu reclamanta până la vârsta de 6 ani. Din pricina neînțelegerilor dintre părți, pârâtul a alungat copilul care în prezent se află la domiciliul bunicii reclamantei, numita M. C. din Iași, ., ., .>
A mai susținut reclamanta că minorul nu a locuit cu pârâtul în mod continuu, ci cu întreruperi.
În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 398 alin.1, art. 400, art. 389 alin.3, art. 508 alin.1 și 2, art. 509 alin.1, art. 510 Cod civil.
În susținerea cererii, legal timbrate, reclamanta a depus, în copie certificată, certificatul de naștere . nr._ eliberat la data de 30.06.2006 de către Direcția Locală de Evidență a Persoanelor Iași – Serviciul Stare Civilă, actul său de identitate, contractul de închiriere a apartamentului în care locuiește, planșe fotografice.
Pârâtul B. C. – L. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii exercitate de către reclamantă și stabilirea locuinței copilului al domiciliul său, cu obligarea reclamantei la plata unei pensii de întreținere în favoarea copilului. În subsidiar, pârâtul a solicitat încuviințarea desfășurării relațiilor personale dintre tată și copil după următorul program: o lună și jumătate în vacanța de vară, două săptămâni în vacanța de iarnă, vizitarea copilului la aniversarea zilei de naștere, vizitarea copilului o dată pe lună, de vineri până duminică.
Pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea obligației privind ședința de informare conform art. 2 alin.1 și 11 din Legea nr. 192/2006 și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu privire la capătul de cerere având ca obiect decăderea pârâtului din exercițiul drepturilor părintești.
În drept, pârâtul a invocat prevederile art. 193, art. 262, art. 263, art. 397, art. 398, art. 483, art. 488, art. 496, art. 499, art. 508, art. 529 Cod civil, art. 205, art. 209, art. 451, art. 453 Cod procedură civilă, art. 2 alin.1 și 11 din Legea nr. 192/2006.
Reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către pârât și a reiterat susținerile din cererea de chemare în judecată.
Reclamanta a depus procesul-verbal nr. 22 din 26.09.2013 întocmit de către Birou de Mediator C. M. M..
A fost efectuată ancheta socială la locuința pârâtului, referatul întocmit de către Direcția de Asistență Comunitară Iași fiind depus la dosarul cauzei (fila 158).
În conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va analiza cu prioritate excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu privire la capătul de cerere având ca obiect decăderea pârâtului din exercițiul drepturilor părintești, invocate de către pârât prin întâmpinare.
Astfel, potrivit art. 508 alin.1 Cod civil, instanța de tutelă, la cererea autorităților administrației publice cu atribuții în domeniul protecției copilului, poate pronunța decăderea din exercițiul drepturilor părintești dacă părintele pune în pericol viața, sănătatea sau dezvoltarea copilului prin relele tratamente aplicate acestuia, prin consumul de alcool sau stupefiante, prin purtarea abuzivă, prin neglijența gravă în îndeplinirea obligațiilor părintești ori prin atingerea gravă a interesului superior al copilului.
Instanța arată că, prin decizia nr. 526 din 2007, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 36 alin. (3) din Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului (conform cărora Direcția generalã de asistențã socialã și protecția copilului este obligatã sã sesizeze instanța judecãtoreascã în situația în care considerã cã sunt întrunite condițiile prevãzute de lege pentru decãderea, totalã sau parțialã, a pãrinților ori a unuia dintre ei din exercițiul drepturilor pãrintești), arătând că dispozițiile legale criticate consacrã sancțiunea decãderii din drepturile pãrintești, sancțiune civilã care se dispune în cazurile în care pãrinții, prin felul de exercitare a drepturilor pãrintești sau prin purtarea lor abuzivã ori prin abateri grave în îndeplinirea îndatoririlor de pãrinte, pun în primejdie viața și securitatea copilului în familie. Pe de altã parte, din economia reglementãrii, precum și din coroborarea acesteia cu dispozițiile art. 109 din Codul familiei, autoritatea tutelarã apare a fi conceputã ca un factor de echilibru în acele situații în care între pãrinți existã o stare conflictualã exacerbatã, care a dus la desfacerea cãsãtoriei, și pe al cãrei fond aceștia au tendința sã recurgã la orice mijloace pe care legea le oferã pentru a se șicana reciproc, ajungând pânã la dispute cu privire la situația copiilor, care dau expresie interesului acestora din urmã doar aparent. În considerarea unor asemenea rațiuni, legiuitorul a înțeles sã recunoascã calitatea procesualã activã exclusiv autoritãții tutelare, într-o acțiune cu consecințe deosebit de severe, cum este aceea prin care se solicitã decãderea unui pãrinte din drepturile pãrintești.
Potrivit prevederilor art. 508 alin.1 Cod civil, instanța de tutelă poate fi sesizată, în vederea dispunerii decăderii unui părinte din exercițiul drepturilor părintești numai de către autoritatea administrației publice cu atribuții în domeniul protecției copilului, conferind acestei autorități legitimare procesuală activă exclusivă în promovarea acestei acțiuni.
Așadar, față de prevederile art. 508 alin.1 Cod civil, apreciind ca întemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect decăderea pârâtului din exercițiul drepturilor părintești, instanța va admite excepția invocată de către pârât și, pe cale de consecință, va respinge ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă cererea reclamantei B. M"P. – Thérèse, în contradictoriu cu pârâtul B. C. – L., cerere ce are ca obiect decăderea pârâtului din exercitarea drepturilor părintești cu privire la minorul B. L. – Marvin, născut la data de 22.06.2006.
De asemenea, instanța apreciază ca întemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârât, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 2 alin.1 – 12 din Legea nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, modificată, dacă legea nu prevede altfel, părțile, persoane fizice sau persoane juridice, sunt obligate să participe la ședința de informare privind avantajele medierii, inclusiv, dacă este cazul, după declanșarea unui proces în fața instanțelor competente, în vederea soluționării pe această cale a conflictelor în materie civilă, de familie, în materie penală, precum și în alte materii, în condițiile prevăzute de lege. Dovada participării la ședința de informare privind avantajele medierii se face printr-un certificat de informareeliberat de mediatorul care a realizat informarea. Instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca inadmisibilă în caz de neîndeplinire de către reclamant a obligației de a participa la ședința de informare privind medierea, anterior introducerii cererii de chemare în judecată, sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop, pentru litigiile în materiile prevăzute de art. 601 alin. (1) lit. a)-f).
Potrivit dispozițiilor art. 601 alin.1 lit. b raportat la art. 64 din același act normativ, în litigiile ce pot face obiect al medierii sau al altei forme alternative de soluționare a conflictelor, părțile și/sau partea interesată, după caz, sunt ținute să facă dovada că au participat la ședința de informare cu privire la avantajele medierii, în materia dreptului familiei, în situațiile prevăzute la art. 64 (și anume: continuarea căsătoriei; partajul de bunuri comune; exercițiul drepturilor părintești; stabilirea domiciliului copiilor; contribuția părinților la întreținerea copiilor; orice alte neînțelegeri care apar în raporturile dintre soți cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii).
Așadar, în prezenta cauză, dovada participării la ședința de informare este obligatorie, instituirea de către legiuitor a acestei proceduri având ca obiectiv degrevarea instanțelor judecătorești.
Interpretând sistematic prevederile art. 2 alin. 11 , 12 și 13 din Legea nr. 192/2006, modificată, instanța constată că în situația în care, pentru cazurile prevăzute de legiuitor în art. 601 alin. 1 lit. a –f din același act normativ, reclamantul nu probează, anterior introducerii cererii de chemare în judecată sau după declanșarea procesului până la termenul dat de instanță în acest scop, că a participat la ședința de informare privind avantajele medierii, obligație a cărei îndeplinire se atestă numai prin certificatul de informare eliberat de către mediatorul autorizat, instanța va respinge ca inadmisibilă acțiunea, având în vedere modalitatea imperativă în care a fost reglementată de către legiuitor aplicarea sancțiunii.
Din procesul-verbal nr. 22 din 26.09.2013 întocmit de către Birou de Mediator C. M. M., rezultă că la sediul mediatorului s-a prezentat numai apărătorul ales al reclamantei, nu și reclamanta, ceea ce echivalează, în opinia instanței, cu neîndeplinirea de către aceasta a obligației privitoare la ședința de informare privind avantajele medierii.
Prin urmare, constatând că reclamanta nu a îndeplinit obligația privind procedura prealabilă reglementată de art. 2 alin.11 din Legea nr. 192/2006, modificată, în temeiul dispozițiilor art. 2 alin.12 din același act normativ, instanța va admite excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de către pârât, și pe cale de consecință, va respinge ca inadmisibilă prezenta acțiune.
Totodată, față de prevederile art. 453 alin.1 Cod procedură civilă, reclamanta căzând în pretenții și aflându-se în culpă procesuală, instanța urmează a o obliga la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.500 lei reprezentând onorariul apărătorului ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei B. M"P. – Thérèse cu privire la capătul de cerere având ca obiect decăderea pârâtului B. C. – L. din decăderea drepturilor părintești și, pe cale de consecință,
Respinge ca fiind formulată de către o persoană fără calitate procesuală activă cererea reclamantei B. M"P. – Thérèse, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat R. A. din Iași, ..4, corp A, clădire Habitat, ., județul Iași în contradictoriu cu pârâtul B. C. – L., cu domiciliul în Iași, . la B. nr.2, județul Iași, cerere ce are ca obiect decăderea pârâtului din exercitarea drepturilor părintești cu privire la minorul B. L. – Marvin, născut la data de 22.06.2006.
Admite excepția inadmisibilității acțiunii exercitate de către reclamanta B. M"P. – Thérèse, invocată de către pârât și, pe cale de consecință,
Respinge ca inadmisibilă acțiunea exercitată de către reclamanta B. M"P. – Thérèse, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat R. A. din Iași, ..4, corp A, clădire Habitat, ., județul Iași în contradictoriu cu pârâtul B. C. – L., cu domiciliul în Iași, . la B. nr.2, județul Iași.
Disjunge cererea reconvențională formulată de către pârâtul – reclamant B. C. – L. și dispune înregistrarea pe rolul completului C05M a unui nou dosar având ca obiect exercitare autoritate părintească; stabilire locuință minor și părți pe reclamantul B. C. – L., cu domiciliul în Iași, . la B. nr.2, județul Iași și pârâta B. M"P. – Thérèse, cu domiciliul procedural ales la Cabinet de avocat R. A. din Iași, ..4, corp A, clădire Habitat, ., județul Iași, cu termen de judecată la data de 17.03.2014 pentru când vor fi citate părțile.
Obligă pe reclamantă să achite pârâtului cheltuielile de judecată în cuantum de 1.500 lei reprezentând onorariul apărătorului ales.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere ce urmează a fi depusă la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
B. E. C. P. C.
Red. B.E.C./ Tehnored. B.E.C./ P.C./ 19.03.2014, 5ex.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 6137/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
