Îndreptare eroare materială. Sentința nr. 19/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-11-2014 în dosarul nr. 21863/245/2012
Cod operator 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 19 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamanta . PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL și pe pârâta ASOCIAȚIA DE proprietari . . TĂTĂRAȘI, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, nu au răspuns părțile litigante, prin reprezentanți legali sau convenționali.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța constată că în prezenta cauză părțile litigante au solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc și în lipsa lor sau a reprezentanților lor legali sau convenționali.
Instanța ia act că deși părților litigante le-a fost înaintat în mod corespunzător raportul de expertiză financiar contabilă întocmit in prezenta cauză, părțile nu au înțeles să formuleze și să depună obiecțiuni cu privire la acest raport.
Față de acest aspect, instanța pune în discuție la acest termen de judecată cuantumul definitiv al onorariului cuvenit expertului financiar contabil Măndrășescu și rămâne în pronunțare asupra acestui aspect.
Apreciind administrarea completă a materialului probatoriu încuviințat în prezenta cauză, în temeiul dispozițiilor 150 C.p.c. instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului prezentei cauze, precum și asupra excepției prescripției extinctive a penalităților aferente debitelor calculate pentru facturile emise în perioada noiembrie 2006- martie 2009.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul judecătoriei Iași, la data de 13.07.2012, reclamanta S.C. C. IASI S.A., în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ., . A TĂTĂRAȘI, a solicitat instanței obligarea acesteia din urmă la plata sumei de_,55 lei reprezentând contravaloare energie termică și penalități furnizate.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că în baza raporturilor comerciale stabilite între părți a fost furnizată energie termică și apă caldă menajeră. Contractul a dat naștere la obligații în sarcina ambelor părți, revenind pârâtei obligația achitării contravalorii energiei furnizate. În considerarea acestor raporturi au fost emise facturi fiscale, rămase neachitate de către asociație. Deși s-a inițiat procedura concilierii, aceasta nu a avut finalitatea urmărită.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, 1516, art. 1169, art. 1073 și art. 1530 C.civ, coroborate cu dispozițiile legii 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, ordinul ANRSC 483/2008.
În baza art. 77 din legea 85/2006 cererea a fost scutită de la plata taxei de timbru.
S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
Au fost anexate cererii următoarele înscrisuri: adresă conciliere, referat neprezentare conciliere, facturi fiscale centralizatoare, contractul de furnizare energie nr. 1520/8.12.2009.
La data de 28 septembrie 2012, reclamanta a anexat la dosarul cauzei copii ale facturilor fiscale.
În cadrul ședinței de judecată din data de 9 noiembrie 2012,instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și expertiză financiar contabilă, urmând a stabili cuantumul real al debitului și penalităților datorate.
La data de 25 februarie 2013, în urma acordării unui termen pentru comunicarea datelor expertului, reclamanta a depus dovada achitării onorariului provizoriu în contul expertului H. I. R..
În cadrul ședinței de judecată din data de 22 martie 2013, instanța a pus în vedere reclamantei obligația de a preciza perioada exactă pentru care solicită debite și penalități aferente, iar la data de 8 aprilie 2013, reclamanta a depus precizări în sensul că solicită suma de_,39 lei debit pentru segmentul temporal decembrie 2009-octombrie 2011 și_,16 lei contravaloare penalități aferente segmentului noiembrie 2006- aprilie 2012.au fost efectuate precizări referitoare la modalitatea de calcul a penalităților de întârziere, fiind depuse tabele de calcul în acest sens.
În cadrul ședinței de judecată din data de 24 mai 2014, instanța a procedat la amendarea expertului H. și a încuviințat un obiectiv suplimentar referitor la penalitățile de întârziere. De asemenea, la același termen,instanța a invocat din oficiu excepția prescripției dreptului la acțiune a penalităților calculate pentru debitele menționate în facturile fiscale emise în perioada noiembrie 2006- martie 2009,prorogând discutarea acesteia și punând în vedere părților să depună concluzii.
La data de 17 iunie 2013, reclamanta a depus concluzii de respingere a excepției susținând că prin plățile parțiale efectuate cursul prescripției a fost întrerupt și depunând înscrisuri doveditoare în acest sens.
La data de 20 iunie 2014,asociația pârâtă a depus primele precizări în acest dosar, invocând excepția prescripției extinctive cu privire la penalități pe aceeași perioadă pentru care aceasta fost invocată din oficiu de instanță și subliniind că suma solicitată cu titlul de penalități nu este certă, lichidă și exigibilă. Astfel,penalitatea nu a fost confirmată la inventarierea anuală, coloana valoare factură lipsește în documentele de plată, numărul de calcul este eronat în ceea ce privește zilele de întârziere. S-a anexat precizărilor un înscris ce atestă corespondența purtată de părți cu privire la FF 20/6.01.2012.
La termenul din data de 21 iunie 2014, instanța a încuviințat cererea de acordare a unui nou termen, formulată de expert și a dispus comunicarea precizărilor depuse de pârâtă.
La data de 15 iulie 2013, reclamanta a depus aceleași precizări referitoare la excepția prescripției.
În cadrul ședinței de judecată din data de 13 septembrie 2013, instanța a dispus acordarea unui nou termen de judecată la solicitarea expresă a expertului H.. În mod identic s-a procedat și la termenul din data de 18 octombrie 2013.
La data de 22 noiembrie 2013, instanța a procedat la unirea cu fondul a excepției prescripției și la amendarea, din nou a expertului H..
În cadrul termenului din 24 ianuarie 2014, ca urmare a atitudinii expertului desemnat, instanța a procedat la înlocuirea domnului H. cu expert Mândrășescu și la amendarea primului încă o dată.
În cadrul ședinței de judecată din data de 21 martie 2014, instanța a luat act de faptul că adresa înaintată noului expert nu a ajuns în posesia acestuia, și a reluat adresa înaintată expertului.
La data de 23 mai 2014, s-a încuviințat cererea de amânare a cauzei, formulată de expert Mândrășescu.
Abia la data de 23 septembrie 2014, a fost depus, pentru prima dată în cauză raportul de expertiză. Acesta a fost comunicat părților pentru formularea de obiecțiuni .
În cadrul ședinței din data de 19.11.2014, instanța a luat act că nu există obiecțiuni,a rămas în pronunțare asupra excepției prescripției, fondului cauzei și onorariului definitiv expert.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, prin prisma motivelor invocate de părți, instanța reține următoarele aspecte:
Cu privire la fundamentarea în drept a pretențiilor formulate de către reclamantă, instanța notează faptul că aceasta a invocat prevederile noului cod civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 Noul Cod Civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 5 din Legea 71/2011, legea de punere în aplicare a noului cod civil, dispozițiile Codului civil se aplica tuturor actelor si faptelor încheiate sau, după caz, produse ori savarsite după ., precum si situațiilor juridice născute după .. Dispozițiile Codului civil sunt aplicabile si efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, derivate din starea si capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție si obligația legala de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor si din raporturile de vecinătate, daca aceste situații juridice subzista după . Codului civil. Analizând dispozițiile legale prin prisma principiului enunțat, precum și a intenției legiuitorului, se poate observa că efectele deja produse, ale situațiilor juridice trecute, cad în continuare sub incidența vechii reglementări a Codului Civil, anterioară momentului octombrie 2011. pe cale de consecință, deși a fost pornit sub incidența noului cod civil, prezentul proces este analizat prin prisma vechii reglementări în materie civilă, fiind vorba în esență de efecte deja produse ale unui contract încheiat sub legea veche.
Între părți au fost stabilite raporturi juridice contractuale prin semnarea și negocierea convențiilor între C. și Asociația de P., cel mai recent contract depus la dosarul cauzei datând din anul 2009.
în baza raporturilor juridice stabilite, părțile s-au angajat la punerea la dispoziție a agentului termic ( reclamanta), respectiv achitarea contravalorii serviciilor oferite, pe baza măsurătorilor efectuate de contoare și a facturilor fiscale emise.
Contractul a fost asumat pe bază de semnătură de ambele părți și nu a fost denunțat sub nici un aspect de nici una dintre părțile contractante.
În baza acestora relații stabilite, reclamanta, în calitate de furnizor de servicii a pus la dispoziția asociației serviciile promise, emițând facturi fiscale aferente. Asociația nu a realizat nici un fel de apărări legate de o eventuală excepție de neexecutare a contractului sau efectuarea unor plăți dovedite.
Se poate observa așadar că societatea reclamantă se prevalează de un caz de răspundere contractuală, reprezentat de neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate de partea cocontractantă. În atare situație, este suficient ca partea reclamantă să dovedească existența unui contract valabil încheiat și a caracterului cert al creanței sale, revenind pârâtei obligația de a dovedi îndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor asumate sau excepții de neexecutare a contractului încheiat, or chiar cauze exoneratoare de răspundere.
Instanța va reține prevederile art. 969 vechiul cod civil, potrivit căruia convențiile legal realizate au putere de lege între părțile contractante, prevederile art. 1073-creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației ,iar în caz contrar la dezdăunare, art. 1088- „ la obligațiile care au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerț sau fideiusiune. Aceste daune se cuvin fără ca partea interesată ( creditorul) să fie ținut a justifica vreo pagubă și nu sunt debite decât din ziua cererii de chemare în judecată cu excepția cazurilor în care dobânda curge de drept. Având în vedere natura contractului ( comercial în vechea accepție a codului civil), instanța urmează a constata că părțile puteau stabili expres un cuantum al penalităților, diferit de dobânda legală, iar punerea de întârziere a funcționat de drept, odată cu ajungerea la scadență a obligațiilor.
Clauza penală negociată de părți are un caracter legal și nedisproporționat, fiind susceptibilă de a răspunde cerințelor legale în materie.
Pentru a stabili caracterul cert al sumelor de bani pretinse cu titlul de debit și separat penalități, aferente perioadei individualizate în cuprinsul precizărilor de reclamantă, instanța a pus în discuția părților și ulterior a procedat la încuviințarea unei expertize financiar contabile ale cărei obiective au vizat stabilirea separată a celor două tipuri de sume solicitate, identificarea plăților efectuate în contul acestor sume și stabilirea sumelor rămase de achitat ca urmare a realizării imputației sumelor plătite.
Studiind concluziile raportului de expertiză și anexele acestuia, instanța reține că suma de bani rezultată în urma contabilizării tuturor sumelor facturate și neachitate ( pe bază de documente) de către asociația pârâtă, cu titlul de debit principal în perioada 31 decembrie 2009- 21octombrie 2010, este în valoare de_,20 lei, din care expertiza a individualizat suma achitată de_,16 lei, rămânând un rest de_,04 lei, sumă inferioară celei solicitate prin acțiunea precizată ( de_,39 lei). pe de altă parte, în privința penalităților de întârziere, expertiza a relevat că valoarea penalităților de întârziere calculate pentru segmentul 31.12._11 este de_,73 lei, în contul acestei sume nefiind realizată nici o plată, valoarea facturilor de penalități pentru segmentul noiembrie 2006- aprilie 2012 este în sumă de_,64 lei,în contul acestora de asemenea nefiind efectuată nici o plată, iar suma calculată pentru segmentul aprilie 2009-aprilie 2012 cu titlul de penalități de întârziere este de_,97 lei.
Față de excepția prescripției invocate de instanță din oficiu, cu privire la sumele solicitate cu titlul de penalități de întârziere, față de momentul efectiv al promovării acțiunii 9.11.2012, și regula generală în materia prescripției dreptului de creanță în termen de 3 ani de la momentul nașterii acestuia ( data de la care poate fi plătită clauza penală, adică data scadenței acestor penalități, moment ulterior termenului de scadență al fiecărei facturi în parte), instanța reține că sumele solicitate cu titlul de penalități în raport de debitele principale restante în perioada de timp cuprinsă între noiembrie 2006- parțial decembrie 2008 (cu referire la factura U280212, pentru toate sumele scadente și plățile efectuate anterior datei de 9.11.2009) sunt prescrise. Astfel, pentru aceste penalități instanța reține că reclamanta nu a reușit să probeze incidența unei cauze de suspendare sau întrerupere a prescripției, toate plățile efectuate în contul debitelor principale fiind realizate cu mai bine de 3 ani anterior termenului. Astfel, deși în cazul plății debitului ar putea interveni o întrerupere a termenului și un nou termen de 3 ani ce va curge de la momentul plății datoriei, se poate observa că și cel de-al doilea termen de prescripție era împlinit la momentul promovării prezentei acțiuni.
În raport de sumele solicitate cu titlul de penalități de întârziere pentru debitele aferente perioadei parțial decembrie 2008 ( pentru toate sumele scadente și plățile efectuate ulterior datei de 9.11.2009) – martie 2009, se poate observa că a operat întreruperea termenului de prescripție prin recunoașterea debitului și efectuarea de plăți parțiale. Astfel, toate plățile efectuate după data de 3 ani retroactiv calculată de la promovarea cererii, sunt de natură a fi întrerupt termenul inițial de prescripție, determinând curgerea unui nou termen care nu s-a împlinit până la momentul promovării prezentei acțiuni.
Față de aceste concluzii, instanța va admite doar în parte prescripția extinctivă a penalităților aferente perioadei noiembrie 2006- parțial decembrie 2008 (cu referire la factura U280212, pentru toate sumele scadente și plățile efectuate anterior datei de 9.11.2009), urmând a respinge cererea de chemare în judecată în privința penalităților solicitate pentru acest segment temporal noiembrie 2006- parțial decembrie 2008, ca fiind prescrisă și va respinge ca neîntemeiată excepția prescripției extinctive în privința penalităților de întârziere aferente segmentului parțial decembrie 2008 ( pentru toate sumele scadente și plățile efectuate ulterior datei de 9.11.2009) – martie 2009.
Prin scăderea sumelor constatate a fi prescrise din totalul penalităților solicitate, instanța reține că penalitățile pentru care nu s-a împlinit termenul de prescripție solicitate prin acțiune, aferente perioadei parțial decembrie 2008 - aprilie 2012 sunt în sumă de_,91 lei.
Cu privire la suma pretinsă cu titlul de debit, instanța va reține argumentele anterioare, referitoare la dovedirea convenției legale în temeiul căreia acestea sunt pretinse precum și lipsa oricărei dovezi a asociației pârâte în sensul stingerii debitelor facturate prin plată sau orice altă modalitate legală. Se va reține că reclamanta a reușit să probeze un caz de răspundere civilă contractuală precum și condițiile acestui tip de răspundere, odată probată convenția și obligațiile asumate de cealaltă parte, aceasta din urmă având sarcina probei îndeplinirii acestor obligații.
Astfel, deși reclamanta a dovedit existența unui contract valabil încheiat, iar concluziile raportului de expertiză sunt în sensul existenței reale a unui debit principal rămas neachitat, pârâta nu a realizat dovada stingerii acestor datorii prin plată sau altă modalitate legală. Neachitarea corespunzătoare ( fie prin achitare cu întârziere, fie prin neachitare totală a facturilor) conduce la îndeplinirea corespunzătoare a condițiilor de acordare a penalităților de întârziere, ca modalitate convențională de acoperire a prejudiciului produs furnizorului. În privința penalităților, acesta au fost calculate potrivit dispozițiilor convenționale existente între părți, cu luarea în calcul a debitului, cuantumului procentual fixat și numărului total de zile de întârziere, fără ca suma penalităților să poată depăși debitul datorat pentru fiecare factură în parte.
Pe cale de consecință, instanța va dispune admiterea în parte a cererii de chemare în judecată și va dispune obligarea pârâtei la plata sumei de_,04 lei cu titlul de debit neachitat aferent perioadei decembrie 2009- octombrie 2011 și sumei de_,91 lei penalități calculate pentru segmentul decembrie 2008 ( parțial,pentru sumele neprescrise calculate cu titlul de penalitate) – aprilie 2012, în total la plata sumei de_,95 lei cu titlul de debit și penalități de întârziere contractuale, în favoarea societății reclamante.
Cu privire la onorariul definitiv al expertului desemnat în prezenta cauză, se poate observa că acesta a solicitat o sumă în plus față de onorariul provizoriu stabilit ( în cuantum de 700 lei), respectiv un total de 1200 lei. Ab intio, instanța va reține că nu există norme în vigoare referitoare la tarife minimale sau maximale ale experților, reperele avute în vedere în conformitate cu ordonanța 2/2002 fiind reprezentate de: obiectivele fixate, amploarea lucrărilor, explicațiile și conținutul raportului de expertiză. Astfel, instanța notează că în raport de perioada supusă analizei, complexității raportului de expertiză, înscrisurilor puse la dispoziție, suma de 1200 lei este proporțională față de munca efectiv prestată de expert, urmând a fi stabilită cu titlul de onorariu definitiv al acestuia și constatată achitată parțial prin OP 494 din 20 februarie 2013, în valoare de 700 lei ( fila 55 dosar), de reclamantă.
Se va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte excepția prescripției dreptului material la acțiune în privința penalităților de întârziere, solicitate de reclamantă, pentru segmentul noiembrie 2006- parțial decembrie 2008 (cu referire la factura U280212, pentru toate sumele scadente și plățile efectuate anterior datei de 9.11.2009).
Respinge cererea de chemare în judecată în privința penalităților solicitate pentru acest segment temporal noiembrie 2006- parțial decembrie 2008, ca fiind prescrisă.
Respinge ca neîntemeiată excepția prescripției extinctive în privința penalităților de întârziere aferente segmentului parțial decembrie 2008 ( pentru toate sumele scadente și plățile efectuate ulterior datei de 9.11.2009) .
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. C. IASI S.A., cu sediul social în Calea Chișinăului nr.25, prin administrator special și administrator judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, Iași, ., în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI ., . A TĂTĂRAȘI, cu sediul în .. 108A, . S.C. TERMO SERVICES S.A., cu sediul în ., Iași.
Obligă asociația pârâtă la plata sumei de_,04 lei cu titlul de debit neachitat aferent perioadei decembrie 2009- octombrie 2011 și sumei de_,91 lei penalități calculate pentru segmentul decembrie 2008 ( parțial,pentru sumele neprescrise calculate cu titlul de penalitate) – aprilie 2012, în total la plata sumei de_,95 lei cu titlul de debit și penalități de întârziere contractuale, în favoarea societății reclamante.
Stabilește onorariu definitiv expert MANDRAȘESCU I. T., cu sediul profesional în Iași, ..2,., . de 1200 lei . constată achitat onorariul provizoriu de expertîn valoare de 700 leiși pune în sarcina societății reclamante obligația de achitare a restului sumei de 500 lei cu titlul de onorariu în favoarea expertului Măndrășescu.
Executorie cu privire la solicitarea expertului.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2014.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
5 ex, 23.12.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 712/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
