Obligaţie de a face. Sentința nr. 4013/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4013/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-03-2014 în dosarul nr. 10029/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 4013/2014
Ședința publică de la 18 Martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier F. C.
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant O. M. L. și pe pârât C. L. IAȘI, pârât M. IAȘI-PRIN PRIMARUL G. N., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 25.02.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, când, instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de azi când,
INSTANȚA:
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta O. M.-L. a chemat în judecată pârâții C. L. Iași și M. Iași solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții să-i perfecteze contractul de vânzare-cumpărare pentru imobilul de locuit situat în Iași, .. 11, pe care-l deține în baza contractului de închiriere.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că la data de 01.09.2009 a încheiat cu contractul de închiriere nr. 9246/2009 pentru spațiul locativ din Iași, .. 11. A solicitat să cumpere imobilul însă cererile sale i-au fost respinse motivat de faptul că nu îndeplinește cerințe impuse de HG 20/1996.
A arătat că în perioada 1985-2004 a deținut cu contract de închiriere un imobil, cu destinația de locuință, în Iași, .. 48, care a fost revendicat și predat proprietarului, prin urmare nu a avut posibilitatea de a o cumpăra.
În prezent dorește să cumpere imobilul în care locuiește întrucât îndeplinește cerințele art. 42 din Lg. 10/2001.
În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp. art. 42 din Lg. 10/2001.
Alăturat acțiunii reclamanta a depus copia contractului de închiriere, și copia HCLM Iași nr. 332/2009.
Pârâții au depus întâmpinare prin care au invocat excepția insuficientei timbrări a acțiunii, întrucât cererea nu a fost timbrată la valoarea imobilului, excepția autorității de lucru judecat întrucât a mai existat un dosar pe rolul acestei instanțe, înregistrat sub nr._/245/_, în care erau aceleași părți, același obiect și aceiași cauză.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că reclamanta nu îndeplinește cerințele legale pentru a putea cumpăra imobilul, iar art. 42 alin. 3 din Lg. 10/2001 instituie doar o vocație la înstrăinare pentru ei și nu o obligație.
În drept pârâții au indicat Lg. 112/1995, Lg.10/2001, HG 20/1996, HG 250/2007 și Lg. 146/1997.
La primul termen de judecată fixat reclamanta și-a modificat cererea de chemare în judecat, în sensul că a solicitat, în contradictoriu cu pârâții, să i se recunoască dreptul la cumpărarea imobilului, în temeiul art. 42 din Lg. 10/2001, cu perfectarea actului de vânzare-cumpărare, precum și obligarea pârâților la plata de daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere.
Totodată prin aceiași cerere a solicitat respingerea ca neîntemeiate a excepțiilor invocate de către pârâți, prin întâmpinare.
Alăturat cererii de modificare a acțiunii reclamanta a depus copiile unor 6 hotărâri judecătorești și copia cereri de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr._/245/_.
În conformitate au art. 248 C. proc. civ. instanța de judecată, în condiții de procedură completă și corect îndeplinită, a pus excepțiile în discuția contradictorie a părților și a procedat la soluționarea acestora.
Astfel în ceea ce privește excepția insuficientei timbrări – raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și față de precizare reclamantei că c/v acestui imobil este de_ lei, instanța a stabilit c/v taxei judiciare de timbru prin raportare la disp. art. 3 din OG 80/2003 iar reclamanta s-a conformat și a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru puse în vedere de către instanță, astfel că excepția insuficientei timbrări este rămasă fără obiect și pe cale de consecință a respins-o.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat având în vedere faptul că reclamanta și-a modificat acțiunea inițială și față de cererea dedusă judecății, ce a făcut obiectul dosarului nr._/245/_, instanța de judecată a constatat că nu există, în totalitate, îndeplinită cerința triplei identități, respectiv de obiect și cauză, condiții în care la termenul de judecată din data de 04.12.2013 a respins excepția, având în vedere că prin prezenta acțiune este investită cu trei capete de cerere.
Pârâții au depus note scrise prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii așa acum a fost ea modificată de către reclamantă, susținând că noua solicitare este o acțiune în constatare, totodată au reiterat excepția autorității de lucru judecat pentru cel de-al doilea capăt de cerere din acțiunea modificată.
De asemenea, în conformitate cu art. 248 C. proc. civ. instanța de judecată, în condiții de procedură completă și corect îndeplinită, a pus excepțiile în discuția contradictorie a părților și a procedat la soluționarea acestora.
Cu privire la excepția inadmisibilității, invocat de pârâți cu privire la cererea modificată de reclamantă, respectiv primul capăt de cerere, prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâților să-i recunoască dreptul la cumpărarea imobilului cu destinația de locuință din Iași, .. 11, deținut în prezent în baza contractului de închiriere, cerere întemeiată pe art. 42 din Lg. 10/2001 – reclamanta, practic a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să i se constate un drept de a cumpăra locuința, prin urma re cererea este un aîn constatare.
În primul rând, cererea în constatare a unui drept are un caracter subsidiar acțiunii în realizarea dreptului, în speță reclamanta având la îndemână altă cale procesual, legiuitorul a prevăzut anumite situații, în mod expres, în care se poate vorbi de excepția inadmisibilității (ordonanța președințială, acțiunea în constatare), iar în al doilea rând, textul invocat de către aceasta conferă deținătorului imobilului o vocație la înstrăinare către chiriaș, prin urmare, atât timp cât drepturile și obligațiile pentru părțile unui atare raport juridic sunt stabilite clar prin textul legal aplicabil (respectiv Lg. 112/1995 și Lg. 10/2001), cererea de pronunțare a unei hotărâri judecătorești care să reia textul legiuitorului apare ca inadmisibilă, condiții în care va admite excepția și va respinge acest prim capăt de cerere ca inadmisibil.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere din acțiunea modificată – obligarea pârâților la perfectarea actului de vânzare-cumpărare pentru imobil – în primul rând, prevederile Lg. 112/1995 reglementează măsurile reparatorii de care beneficiază foștii proprietari ai imobilelor cu destinația de locuință trecute în proprietatea statului sau a altor persoane, iar Legea 10/2001 a complinit lipsurile Lg._, prevăzând ca subiecți ai dreptului o categorie mai largă de persoane, cu referire nu numai la imobilele cu destinația de locuință, condiții în care pentru imobilele ce nu s-au restituit deținătorul actual a dobândit vocația de a le înstrăina către chiriași, iar înstrăinarea urmând a se face potrivit legislației în vigoare, respectiv potrivit prevederilor Lg. 112/1995 și ale Lg. 10/2001; prin urmare, prevederile celor două legi trebuie corelate.
În al doilea rând, prin sentința civilă nr._/07.09.2011, pronunțată în dosarul nr._/245/2009, cererea în obligație de „a face”, formulată de reclamantă, a fost analizată de către instanța investită prin raportare la îndeplinirea cerințelor ambelor legi, care așa cum s-a reținut mai sus trebuie corelate, și s-a constat că nu sunt incidente în speță, cererea acesteia fiind respinsă.
Ori, în condițiile în care, pe de o parte, securitatea raporturilor juridice la care contribuie sistemul judiciar impune ca prezenta sentință să asigure pertinența și coerența statuărilor jurisdicționale, ținând cont de hotărârile anterioare, irevocabile pronunțate, iar pe de altă parte, se reține că aceiași cerere a mai fost analizată de către instanța de judecată, fiind îndeplinită cerința triplei identități de părți, obiect și cauză, față de acest capăt de cerere instanța constată că excepția autorității de lucru judecat este operabilă, motiv pentru care o va admite și pe cale de consecință îl va respinge pentru autoritate de lucru judecat.
Având în vedere soluția pronunțată în primele capete de cerere, în sensul că nu s-a instituit în sarcina pârâților vreo obligație pe care să o ducă la îndeplinire, constată ca nefondată cererea de obligare a acestora la plata de daune cominatorii pe zi de întârziere, condiții în care o va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția insuficientei timbrări.
Admite excepția inadmisibilității primului capăt de cerere, din acțiune, așa cum a fost modificată și în consecință:
Respinge cererea privind obligarea pârâților să-i recunoască dreptul la cumpărarea imobilului formulată de reclamanta O. M. L., domiciliată în Iași, .. 11 în contradictoriu cu pârâții C. L. Iași și M. Iași, ca inadmisibil.
Admite excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâți, pentru al doilea capăt de cere din acțiunea modificată și în consecință:
Respinge cererea privind obligarea părților la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare formulată de reclamanta O. M. L., domiciliată în Iași, .. 11 în contradictoriu cu pârâții C. L. Iași și M. Iași, pentru autoritate de lucru judecat.
Respinge cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâții privind obligarea acestora la plata de daune cominatorii.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.03.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
Pentru grefier aflat în C.O.
semnează grefierul șef al secției civile, L. P.
Red / Tehnored. B.M.
5 exemplare, 21.07. 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3258/2014.... | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7420/2014.... → |
|---|
