Plângere contravenţională. Hotărâre din 24-11-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 4234/245/2014
Dosar nr._ Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința Publică din data de 24 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – Judecător: E. L. A.
Grefier: S. M. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul D. F. în contradictoriu cu intimata I. IAȘI-POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI-SERVICIUL RUTIER, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 17.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.11.2014, când a hotărât următoarele
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul_ din data de 07.02.2014, petentul D. F. a solicitat în contradictoriu cu intimata I. IAȘI-POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI-SERVICIUL RUTIER, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 04.12.2013; în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunilor cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că deși la data de 04.12.2013 a fost oprit neregulamentar de un agent al intimatei, până la data redactării acțiunii nu i s-a comunicat procesul verbal contestat, găsindu-l la sfârșitul lunii ianuarie în cutia poștală fără plic și fără dată.
Pe cale de excepție, petentul a invocat excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale prin raportare la prevederile art.14 din OG nr.2/2001 și prin raportare la faptul că procesul verbal contestat a fost lăsat în cutia poștală după data de 04.01.2014, când termenul de 30 de zile se împlinise.
Pe fondul cauzei, petentul a arătat că situația de fapt reținută este diferită de cea reală în condițiile în care . era prevăzută cu 3 benzi pe sens, iar la momentul la care a fost oprit nu a schimbat banda de mers cu încălcarea linie continue anterioare unei treceri de pietoni, că a schimbat banda de mers cu mult înainte de trecerea de pietoni și că la momentul schimbării, linia era discontinuă.
Petentul a mai arătat că beneficiază de prezumția de nevinovăție, sarcina probei revenind intimatei.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr.2/2001.
În dovedirea acțiunii, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și proba testimonială, atașând în copie procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 04.12.2013 fila 5.
Acțiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei stabilită conform prevederilor art.19 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Acțiunea a fost regularizată în acord cu prevederile art.200 și următoarele Cod Procedură civilă în care petentul a indicat intimatul și datele acestuia de identificare și a arătat că renunță la proba testimonială.
Prin întâmpinarea formulată în termenul legal și depusă prin serviciul registratură la data de 31.03.2014, intimata a solicitat respingerea acțiunii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic întocmit, susținerile petentului fiind neîntemeiate, aspect care va rezulta din probatoriul ce se va administra.
În drept, intimata a invocat dispozițiile art.148, art.205, art.315 Cod procedură civilă, HG 1391/2006, OUG 195/2002 RMCU și OG nr.2/2001.
În dovedirea întâmpinării, intimata a solicitat administrarea probei testimoniale cu martorul semnatar al procesului verbal contestat și înscrisuri, depunând raport agent constatator fila 15; prin serviciul registratură de la data de 16.06.2014, 10.09.2014 a înaintat la dosarul cauzei dovada de comunicare a procesului verbal contestat filele 23-27, 29-37.
În temeiul art.411 alin.2 Cod procedură civilă, intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Întâmpinarea a fost comunicată petentului, care nu a formulat răspuns la întâmpinare.
La termenul din 22.09.2014, instanța a respins ca neîntemeiată excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale, excepție invocată de petent, pentru considerentele ce acolo au fost arătate fila 41.
La termenul din 22.09.2014, instanța a încuviințat pentru ambele părți, apreciindu-le legale, concludente, pertinente și utile soluționării cauzei, proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei și proba constând în documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal contestat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 04.12.2013 de către agentul constatator al intimatei I. IAȘI-POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI-SERVICIUL RUTIER, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în suma de 480 lei.
S-a reținut că în data 04.12.2013, ora 14.50, petentul a condus autovehiculul marca Audi cu nr. de înmatriculare_ pe . stâng, circulând pe banda unu dinspre Podul R. către Podul de Piatră, iar la intersecția cu .-a încadrat corespunzător pe bandă, circulând către înainte de pe banda unu, faptă prevăzută de dispozițiile art.107 alin.1 din HG 1391/2006 și sancționată de art.101 alin.1 pct.16 din OUG 195/2002, astfel cum rezulta din cuprinsul procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 04.12.2013 fila 5, raport agent constatator I. Iași - Serviciul rutier filele 15.
De asemenea, s-a menționat faptul că petentul poate achita în termen de cel mult 48 de ore de la data încheierii procesului-verbal jumătate din minimul amenzii prevăzute în actul normativ, respectiv suma de 240 lei.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 04.12.2013 a fost semnat de către petent, agentul constatator menționând că nu am fost oprit regulamentar și m-am încadrat corespunzător.
În drept, potrivit art.107 alin.1 din Hotărârea nr. 1391 din 4 octombrie 2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în continuare HG 1391/2006, la intersecțiile prevăzute cu indicatoare și/sau cu marcaje pentru semnalizarea direcției de mers, conducătorii de vehicule trebuie să se încadreze pe benzile corespunzătoare direcției de mers voite cu cel puțin 50 m înainte de intersecție și sunt obligați să respecte semnificația indicatoarelor și marcajelor, iar potrivit art.101 alin.1 pct.16 din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în continuare OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (6-8 puncte amendă), nerespectarea regulilor privind circulația pe benzi.
După ce a constatat că plângerea a fost introdusă înlăuntrul termenului prevăzut la art. 31 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 04.12.2013 fila 5, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.
Sub aspectul temeiniciei, instanța de judecată reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării juridice până la proba contrară.
Analizând temeinicia procesului-verbal, potrivit art.34 din OG 2/2001 instanța administrează orice alte probe prevăzute de lege necesare verificării acesteia și hotărăște asupra sancțiunii.
Persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri irevocabile prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.
Instanța reține faptul că, inclusiv în cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că instanțele pot folosi prezumțiile pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare (paragraful 60).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hot. din 23 iulie 2002, paragraf 113).
Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Instanța mai reține că procesul verbal analizat reprezintă un act administrativ care, în anumite condiții, se bucură de prezumția de temeinicie, prezumție care, deși neconsacrată legislativ, este unanim acceptată, atât în doctrina de specialitate, cat și în practica instanțelor judecătorești, astfel că poate fi calificată drept o prezumție prevăzută de lege, în sensul pe care Curtea Europeană a Drepturilor Omului îl dă acestui concept (a se vedea Hotărârea A. împotriva României din 4 octombrie 2007). Prezumția de temeinicie menționată este însă una relativă, legea permițând, deci, răsturnarea ei prin proba contrară. De altfel, instanța are obligația de a respecta prezumția de nevinovăție care presupune, totodată, nemijlocire și contradictorialitate.
În prezenta cauză, instanța apreciază că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 480 lei aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, se impune cu forță superioară.
De asemenea, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Prin urmare, instanța constată că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 04.12.2013 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.
În ceea ce privește susținerea petentului potrivit căreia situația de fapt reținută este diferită de cea reală în condițiile în care . era prevăzută cu 3 benzi pe sens iar la momentul la care a fost oprit nu a schimbat banda de mers cu încălcarea liniei continue anterioare unei treceri de pietoni, că a schimbat banda de mers cu mult înainte de trecerea de pietoni și că la momentul schimbării, linia era discontinuă, apare ca neîntemeiată în condițiile în care prin procesul verbal contestat nu a fost sancționat pentru încălcarea liniei continue, ci pentru nerespectarea regulilor privind circulația pe benzi și pentru neîncadrarea corespunzătoare pe acestea în trafic.
Mai mult de atât, petentul nu aduce nicio probă în sensul susținerilor sale și nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Cu alte cuvinte, instanța constată că petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nefiind suficientă, făcându-se vinovat de cele reținute în sarcina sa. Pe cale de consecință, în măsura în care petentul invocă împrejurări ce pot constitui cauze exoneratoare de răspundere, sarcina probei acestor împrejurări îi revine acestuia.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.
Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.
Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia (minimul amenzii contravenționale de 480 RON), se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art.107 alin.1 din HG 1391/2006 coroborat cu art.101 alin.1 pct.16 din OUG 195/2002 prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.
Din înscrisurile depuse la dosar, instanța reține că pericolul social al faptei de nerespectare a regulilor privind circulația pe benzi, este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind circulația pe drumurile publice în interiorul orașelor. Ca atare, instanța va considera operațiunea de individualizare a sancțiunii aplicate ca fiind corect și proporțional realizată în raport de fapta reținută și impactul acesteia asupra valorilor sociale proteguite, în condițiile în care dispozițiile legale incidente urmăresc îmbunătățirea siguranței rutiere în general.
Față de aceste aspecte, în lipsa unor dovezi care să releve împrejurări deosebite de săvârșire a faptei, care să justifice reținerea unui grad de pericol social concret redus al faptei, instanța nu poate reține că în speță s-ar impune reindividualizarea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate.
În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea avertismentului, reținând că petentul a fost sancționat cu amendă al cărei cuantum este egal cu minimul amenzii prevăzute de lege, instanța consideră că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.
În ceea ce privește susținerea petentului de exonerare de la executarea punctelor de penalizare, aceasta apare ca neîntemeiată prin raportare la soluția de mai sus și prin raportare la faptul că a fost sancționat doar cu puncte amendă și nu și cu puncte de penalizare.
În ceea ce privește susținerile petentului în dreptul comportamentului abuziv al agenților intimatei la data întocmirii procesului verbal contestat, instanța reține că acestea nu pot fi analizate pe calea plângerii contravenționale, împotriva agenților intimatei și a modului în care aceștia își îndeplinesc atribuțiile existând căi de atac și sancțiuni specifice.
Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentului, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii, dozată în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța va considera că plângerea formulată de petent împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ din 04.12.2013 este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge, și implicit va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției.
În temeiul art.451 și următoarele din Codul de procedură civilă, instanța urmează să rețină că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Ia act că prin încheierea din 22.09.2014 a fost respinsă că neîntemeiată excepția prescripției executării sancțiunii contravenționale.
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul D. F. CNP_, cu domiciliul în R., ., . în contradictoriu cu intimata I.P.J.IAȘI-POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI-SERVICIUL RUTIER CF4541831, cu sediul în Iași, ..6, județul Iași, prin reprezentant legal S. I. și prin reprezentant convențional capră A., împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 04.12.2013.
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din 04.12.2013.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.11.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A. E.-LoredanaSimona M. G.
Red.Tehnored.
E.L.A.-13.01.2015
4 ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 4172/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
