Plângere contravenţională. Hotărâre din 26-11-2014, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 26-11-2014 în dosarul nr. 37254/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 26.11.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. I.
GREFIER - P. A.-M.
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul I. I. in contradictoriu cu intimata POLIȚIA LOCALĂ A COMUNEI M., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc partile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ,după care:
Dezbaterile din prezenta cauza au avut loc in ședința publica din data de 19.11.2014, fiind consemnate in încheierea de ședința din acea data, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când, din lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 19.11.2013 sub număr de dosar_, petentul I. I. a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.11.2013 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Politie Iași, solicitând anularea acestuia.
În fapt, petentul a arătat că cele menționate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu corespund realității, procesul-verbal fiind încheiat ulterior constatării faptei. Petentul a precizat că încheierea ulterioară a procesului-verbal dovedește că fapta nu a fost constatată prin propriile simțuri, neputând fi aplicată nicio sancțiune în aceste condiții.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin 3 și art. 31 din OG nr. 2/2001.
A fost anexată plângerii copie a procesului-verbal contestat.
Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001. A mai arătat intimatul că motivele de netemeinicie invocate de către petentă nu sunt întemeiate, sancțiunea fiind aplicată în mod legal.
În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba testimonială.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul - verbal . nr._/05.11.2013, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 200 lei, pentru faptul că pe data de 04.11.2013, Uricani, .:20, ar fi provocat scandal in drumul public prin țipete și larmă, aducând injurii și cuvinte jignitoare, organelor de poliție locală, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Conform art. 3 pct. 1, sãvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințãri cu acte de violențã împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de naturã sã tulbure ordinea și liniștea publicã sau sã provoace indignarea cetãțenilor ori sã lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice constituie contravenție.
Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.
Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese, prin modalitatea de întocmire a procesului-verbal neaducându-i-se petentului nicio vătămare dovedită ce nu ar pute fi înlăturată decât prin nulitatea procesului-verbal.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).
Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweer (27 februarie 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.
Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.
În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).
Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.
In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (Legea nr. 61/1999 pentru sancționarea faptelor de inculcare a unor norme de conviețuire sociala, a ordinii si liniștii publice, republicată și actualizată se adresează tuturor cetățenilor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.
Curtea amintește în cauza A. c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.
Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, prin comunicarea procesului-verbal, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea de către instanța de judecată. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.
Agentul constatator, potrivit precizărilor depuse la fila 12, a constatat prin propriile simțuri comportamentul petentului, fapta contravențională fiind constatată în mod nemijlocit și direct de către agentul constatator prin propriile simțuri, făcând astfel dovada pănă la proba contrară. Pe cale jurisprudențială Curtea Europeană (cauzele Salabiaku contra Franței - Hotărârea din_ ) a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate, acest raport fiind respectat în prezenta cauză, petentului asigurându-i-se dreptul de administra probe contrare celor reținute de către agentul constatator.
Fiind audiați, martorii M. T., fila 128, și V. G., fila 33, arată că nu au asistat în totalitate la întreg momentul în care organele de poliție au fost la fața locului. Deși martorul asistent precizează că petentul vorbea greu în momentul în care era întins pe jos, instanța constată că martorul V. G. precizează că nu a fost atent pe întreaga perioada cât au asistat agenții de poliție.
Din coroborarea probelor administrate în mod nemijlocit, instanța reține că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute de către agentul constatator în mod nemijlocit și nici a faptului că agentul constatator nu ar fi constatat în mod direct fapta reținută în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, ordinea și liniștea publicã fiind tulburată prin comportamentul petentului de opunere și împiedicare a realizării lucrărilor publice și prin folosirea de cuvinte jignitoare față de agenții de poliție, aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
În ceea ce privește apărările petentului potrivit cărora „așa cum reiese din conținutul procesului-verbal, agentul constatator nu a aplicat sancțiunea odată cu constatarea faptei, ceia ce denotă concluzia că nu a constatat în mod direct fapta” nu pot fi reținute de către instanța de judecată, eroarea de raționament rezultând din chiar conținutul său coroborat cu dispozițiile art. 13 din OG nr. 2/2001.
Sancțiunea aplicată contravenientului se încadrează în limitele prevăzute de Legea nr. 61/1991 republicată. Aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către contravenient, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, respectiv petentul a avut un comportament neadecvat, într-un loc public, în prezența mai multor persoane, având ca urmare tulburarea liniștii și ordinii publice, fiind afectate relațiile sociale ce urmăresc protejarea ordinii publice.
Întrucât fapta descrisă întrunește conținutul constitutiv al contravenției menționate în act, iar sancțiunea aplicată este legală și temeinică, respectând principiul proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de către petentul I. I., având CNP_, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat B. G., cu sediul în Iași, Aldo Office Center, .. 4, . 5, ScC, demisol, biroul nr. 6 împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/05.11.2013 în contradictoriu cu intimatul Județul Iași - Polița Locală a Comunei M., ca fiind neîntemeiată.
Cu drept de a formula apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se depune la Judecătoria Iași, sub sancțiunea nulității.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26.11.2014.
Președinte, Grefier,
C. I. P. A.-M.
Red/teh.I.C.
4 ex/01.03.2015
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 7007/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 4250/2014. Judecătoria... → |
|---|
