Contestaţie la executare. Sentința nr. 1191/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1191/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 29728/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 28.01.2014
Instanța constituită din:
Președinte: Z. L. F. M.
Grefier: R. M. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1191/2014
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI și pe creditor S. L., intimat S. E., având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 21.01.2014 și apoi pentru data de astăzi.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
I. Susținerile părților
1. Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 16.09.2013, sub nr. mai sus menționat (în antet), contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații S. L. și S. E. suspendarea executării silite, anularea somației nr.40/03.09.2013 și anularea încheierii nr.768/03.09.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare din dosarul de executare din dosarul de executare silită nr.768/03.09.2013 al B. Silimon V..
În motivare, a aratat următoarele:
Prin somația nr.40/03.09.2013, primită de aceasta la aceeași dată, și prin încheierea menționată, executorul respectiv a pus în vedere contestatoarei să se conformeze titlului executoriu constând în sentința penală nr.169/11.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/99/2012, în sensul de a achita creditorilor suma de 2123 lei, din care 1400 lei reprezintă cheltuieli de judecată stabilite la fond în cadrul acelui dosar și cheltuieli de executare de 723 lei (care includ onorariul executorului, al avocatului, taxe poștale și taxă de timbru).
Cheltuielile de judecată acordate prin intermediul hotărârilor judecătorești se achită de către organul fiscal care a fost parte la proces numai după aprobarea de către Ministerul Finanțelor Publice, după urmarea procedurii și metodologiei prevăzute de OMFP 2626/2010 privitor la procedura de redactare a Notelor de plată și întocmirea documentației pentru punerea în plată a titlurilor executorii – hotărâri judecatorești.
Din analiza acestor dispoziții obligatorii, rezultă că, în situația în care există o procedură specială prevăzută de lege pentru îndeplinirea obligațiilor, creditorul nu se poate adresa executorului cu o cerere de punere în executare silită, fiind necesar să se adreseze cu o cerere la intimată mai întâi.
În aceste condiții, cererea creditorului este inadmisibilă, ea având posibilitatea să solicite direct cheltuielile de la debitoare.
OG 22/2002 stabilește o procedură derogatorie de la dreptul comun în materia executării obligațiilor de plată de către instituțiile publice, prevederile acestui act normativ fiind imperative.
Deoarece continuarea executării silite este de natură să prejudicieze contestatoarea, se impune suspendarea executării silite în temeiul art.718 C.pr.civ. OMFP 2626/2010.
În drept, a invocat temeiurile menționate, plus art.711 și urm. C.pr.fisc...
A propus proba cu înscrisuri, anexând somația nr.40/03.09.2013 (f.4), încheierea nr.768/03.09.2013 de stabilire a cheltuielilor de executare (f.5), încheierea de încuviințare a executării silite, sentința penală nr._/99/2012 (f.7-10), încheierea de îndreptare eroare materială din 02.07.2013 (f.11), ordinul menționat (f.27)
2. Intimații S. L. și S. E. nu au depus întâmpinare și nici nu s-au prezentat în instanță pentru a formula apărări, deși au fost legal citați.
II. Aspecte procesuale
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
La data de 10.01.2013, B. Silimon V. a depus dosarul de executare.
Prin încheierea de la ultimul termen, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
III. Situația de fapt
Prin somația nr.40/03.09.2013, primită de contestatoare la aceeași dată, și prin încheierea menționată, executorul respectiv a pus în vedere acesteia să se conformeze titlului executoriu constând în sentința penală nr.169/11.04.2013 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr._/99/2012, în sensul de a achita creditorilor suma de 2123 lei, din care 1400 lei reprezintă cheltuieli de judecată stabilite la fond în cadrul acelui dosar și cheltuieli de executare de 723 lei (care includ onorariul executorului, al avocatului, taxe poștale și taxă de timbru).
IV. Analiza fondului
Art.622 din Noul C.pr.civ. prevede că obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. Totodată, în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Conform art.1 din OG 22/2002, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă. Totodată, creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare și funcționare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuțiilor și obiectivelor legale, pentru care au fost înființate.
Art.2 prevede că „dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.”.
Potrivit art.3, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie.
În pofida chestiunilor arătate de contestatoare, textul de mai sus nu prevede un termen de 6 luni aplicabil în toate situațiile, ci doar în situația în care instituția executată silit acuză lipsa de fonduri, situație care nu a fost invocată de contestator, după cum acesta chiar a subliniat.
În ceea ce privește mecanismul prin care o instituție bugetară poate să își execute obligațiile prevăzute în titluri executorii, nici dispoziție nu prevede că este obligatorie notificarea separată. Prevederile art.622 din C.pr.civ. privind executarea de bunăvoie nu fac referire la o asemenea formalitate, fiind de la sine înțeles că această executare se poate face (și trebuie să se facă) oricând după ce obligația cuprinsă în titlul executoriu a devenit exigibilă.
Or, deși decizia respectivă a fost pronunțată în 30.01.2013, contestatoarea nu a făcut niciun demers pentru a plăti vreo sumă de bani până la momentul la care a primit somația, adică aproximativ patru luni mai târziu.
Nefiind invocate dificultăți de ordin financiar (pentru a atrage incidența art.2 din OG 22/2002) și fiind evident că era suficient timp pentru executarea obligației de bunăvoie după pronunțarea ultimei decizii, chiar pe fondul exigențelor art.1 din OG 22/2002, instanța va înlătura argumentele contestatorului.
Contestatoarea a invocat ca argument dispozițiile OMFP 2626/2010 pentru aprobarea procedurii operaționale PO-05.02 “Verificarea și plata obligațiilor bănești stabilite prin hotărâri pronunțate de instanțele judecătorești pe teritoriul Statului Român” (nu “privitor la procedura de redactare a Notelor de plată și întocmirea documentației pentru punerea în plată a titlurilor executorii – hotărâri judecatorești”, cum a indicat contestatoarea).
Procedură reglementată prin Ordinul respectiv nu poate să conducă însă la temporizarea exercitării dreptului creditorilor de a obține executarea titlurilor executorii. Cel mult, o astfel de procedură, poate să reglementeze modalitatea în care se face plata, dar fără a se exclude intermedierea operațiunii de către executorul judecătoresc.
Totodată, dreptul de acces la justiție - care cuprinde posibilitatea de a obține executarea hotărârilor judecătorești obținute - este în contradicție cu existența unei proceduri care presupune formularea unor cereri de către persoanele îndreptățite în acest sens, de vreme ce nimic nu împiedică instituția publică să țină o evidență a titlurilor executorii pronunțate împotriva sa, în vederea executării lor prompte.
Sub acest aspect, este relevant și conținul par.41 din Hotărârea CEDO pronunțată în cauza Horsnby contra Greciei la 19 martie 1997, conform căruia “dacă administrația refuză sau omite să execute (hotărârea judecătorească - n.n), sau întârzie să o facă (s.n.), garanțiile articolului 6 de care a beneficiat justițiabilul, în cursul fazei judiciare a procedurii, și-ar pierde rațiunile de a fi”.
Pe cale de consecință, va respinge contestația la executare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași în contradictoriu cu intimații S. L. (cu domiciliul în H., ., jud.Iași) și S. E. (cu domiciliul în H., ., jud.Iași).
Cu apel, în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2014.
Președinte Grefier
Z.L.F.M. R.M.G.
Red/ Tehnored Z.L.F.M.
5 ex./04.03.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 209/2014. Judecătoria IAŞI | Succesiune. Sentința nr. 3359/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
