Plângere contravenţională. Sentința nr. 1172/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1172/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 28-01-2014 în dosarul nr. 34322/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINTA CIVILĂ Nr. 1172
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. T.
GREFIER: C. C.
Pe rol se află judecarea cauzei civil privind pe petent F. C. A. și pe intimat I.P.J. IAȘI - POLIȚIA RUTIERĂ, având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru petent apărătorul ales d-na avocat C. Noretta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Instanța, observând că este primul termen de judecată cu părțile legal citate, în temeiul art. 131 C.proc.civ., raportat la prevederile art. 32 alin. 2 din O.G. 2/2001, constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în baza art. 238 C.proc.civ., pune în discuția părților durata estimată a procesului.
Apărătorul petentului, avand cuvântul, estimează o durată de sase luni a procesului.
În temeiul art. 238 C.proc.civ., sub aspectul duratei estimate a procesului, instanța stabilește un termen de sase luni.
Instanța acorda cuvântul asupra probelor.
Avocat C. Noretta pentru petentul F. C. A. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri intrucât a invocat o stare de necesitate pe care dorește sa o dovedească și proba testimonială constând în audierea unui martor, respectiv numita I. L., concubina petentului, persoana pe care acesta a dus-o la spital intrucat era însărcinata si in acea zi ar fi fost o urgenta medicala.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 237 alin. 2 pct. 7, art. 255 alin. 1 si art. 258 C.proc.civ., încuviințează proba cu înscrisuri pentru ambele parti, ca fiind admisibilă, pertinentă, concludentă și utilă soluționării prezentei cauze, fotografiile si plansele video.
Respinge proba testimoniala constând în audierea unui martor, respectiv numita I. L., ca nefiind utila pentru soluționarea cauzei.
Instanța comunica aparatorului petentului copie de pe documentația depusa de intimat la dosarul cauzei.
Avocat C. Noretta pentru petentul F. C. A. solicită instantei acordarea unui termen pentru a-i da posibilitatea de a depune la prezenta cauza copie de un act medical care sa ateste faptul ca, concubina petentului a fost in acea zi la spital.
Instanța respinge solicitarea aparătorului petentului de a acorda un termen in vederea depunerii la prezenta cauza a unei copii de un act medical care sa ateste prezenta concubinei petentului la spital in acea intrucat apreciază ca petentul ar fi avut posibilitatea de a depune acest inscris in termenul prevazut de lege.
Nemaifiind alte cereri și excepții de formulat, în baza dispozițiilor art. 244 C.proc.civ. declară terminată cercetarea procesului și, în baza dispozițiilor art. 392 C.proc.civ., declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Aparatorul petentului, avand cuvantul, solicita instantei admiterea plângerii intocmai cum a fost formulata, s-a invocat o stare de necesitate si o sustine astfel ca solicita anularea procesului verbal, anularea sanctiunilor aplicate. F. cheltuieli de judecata.
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 23.10.2013, sub dosar nr._, petentul F. C. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE IAȘI, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/04.09.2013, prin care a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 480 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, ca netemeinic și nelegal și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În motivarea plângerii, petentul a învederat instanței faptul că la data de 04.09.2013, a fost oprit de către organele poliției rutiere în mun. Iași, acestea reținând în sarcina sa faptul că a circulat pe contrasens. Petentul a arătat că, la data sancționării, se deplasa către Spitalul Sf. S., împreună cu soția sa, aceasta din urmă acuzând dureri postnatale, rațiune pentru care era grăbit. Petentul arăta că situația expusă se încadrează în condițiile stării de necesitate.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001, art. 11, art. 21 și urm., art. 2537 pct. 2 și art. 2539 Cod civil.
În susținerea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorul I. L., precum și a probei cu înscrisuri, fiind anexate la dosar, în copie certificată, chitanță taxă judiciară de timbru, proces-verbal . nr._/04.09.2013, carte de identitate F. C. A..
Cererea a fost legal timbrată cu taxă de timbru în valoare de 20 lei (f. 8), în conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr. 80/2013, act normativ aplicabil în considerarea datei formulării plângerii.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare la data de 19.11.2013, solicitând respingerea plângerii contravenționale formulate ca nefondată și menținerea procesului-verbal de constatare a contravențiilor ca legal și temeinic.
În motivarea întâmpinării, a învederat instanței că petentul a fost sancționat prin procesul-verbal . nr._/04.09.2013 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că, la la data de 04.09.2013, în calitate de conducător auto, a circulat în mun. Iași, pe ., pe sensul opus de mers.
În dovedire, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, planșe fotografice și înregistrarea video, fiind depuse la dosarul cauzei, următoarele: raportul agentului constatator, CD și planșe fotografice cu înregistrarea contravenției.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 148, art. 205, art. 315 NCPC, OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002.
Instanța a încuviințat, pentru petent, proba cu înscrisuri, iar pentru intimat, proba cu planșe fotografice, precum și proba cu înregistrarea video și a respins solicitarea petentului de încuviințare a probei testimoniale cu martorul I. L..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 04.09.2013, petentul F. C. A. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 480 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, reținându-se că la data menționată, în mun. Iași, pe ., în calitate de conducător auto, a circulat pe contrasens, fapta constituind contravenție potrivit dispozițiilor art. 101 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 și care pot fi reținute de instanță de judecată din oficiu. Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fiind un act autentic, până la dovada contrară, se bucură de o prezumție de veridicitate în sensul că cele arătate în cuprinsul acestuia sunt considerate ca fiind elemente de fapt ce reprezintă adevărul. Această prezumție nu este una absolută, ci doar una relativă în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt netemeinice.
Cu toate acestea, Convenția Europeană a Drepturilor Omului stabilește că materia contravențională poate fi asimilată celei penale, prin utilizarea de criterii alternative ce au fost determinate în jurisprudența sa, respectiv criteriul calificării interne, natura faptei incriminate, precum și scopul și severitatea sancțiunii aplicate. Având în vedere faptul că, prin raportare la primul criteriu enunțat, materia contravențională nu este subscrisă celei penale, instanța va proceda la analiza concretă a cauzei cu prin raportare la celelalte două condiții. Astfel, un prim aspect analizat îl constituie natura faptei incriminate. În ipoteza în care textul normativ se adresează tuturor cetățenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, atunci aceasta este de aplicabilitate generala, atrăgând incidența art. 6 CEDO sub aspect penal (Bendenoun împotriva Frantei).
Verificând existenta acestui element în cauză, instanța constată că OUG nr.195/2002 este un act normativ cu aplicabilitate generala, adresându-se tuturor cetățenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special, rațiunea urmărită de legiuitor prin incriminarea faptelor săvârșite de petent fiind constituită de protejarea siguranței pe drumurile publice, un obiectiv general, ca mecanism de represiune și protecție ce vizează fiecare individ ca parte integrantă a unei societăți.
Un al doilea element analizat de către Curtea Europeana a Drepturilor Omului îl constituie caracterul represiv (punitiv) si disuasiv, iar nu reparator al măsurii luate. În cauză, sancțiunea aplicată are acest caracter, întrucât nu prezintă ca finalitate acoperirea un prejudiciu material produs, ci are rolul de a sancționa o anumită conduită apreciată în abstract ca prezentând pericol social pentru circulația pe drumurile publice.
În ceea ce privește criteriul gravității sancțiunii, se are în vedere maximul pedepsei prevăzut de lege pentru fapta incriminată, deci sancțiunea la care făptuitorul s-ar fi putut expune, iar nu cea efectiv aplicată (cauzele Campbell și Fell împotriva Marii Britanii sau Demicoli împotriva Maltei).
În considerarea acestor ultime două criterii, instanța apreciază că fapta prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. d din OUG nr. 195/2002 îndeplinește criteriile statuate de Curte în vederea reținerii unei acuzații în materie penală.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . nr._ întocmit la data de 04.09.2013 de către intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, atrăgând necesitatea unui probatoriu care să stabilească, dincolo de orice dubiu, veridicitatea celor reținute în sarcina contravenientului.
Instanța reține că stabilirea neechivocă a efectuării depășirii neregulamentare imputate petentului se realizează prin raportare la mijlocul de probă reprezentat de înregistrarea video anexată de către intimat la dosarul cauzei, precum și a planșelor fotografice ce surprind contravenția reținută, vizionarea acestora conducând la concluzia că petentul a circulat în mod real pe contrasens, pe un sector cu marcaj longitudinal continuu, o astfel de manevră fiind de natură să atragă consecințe periculoase pentru participanții la trafic.
Prin urmare, instanța va da eficiență constatărilor personale ale agentului consemnate în procesul-verbal, prezumția de legalitate și temeinicie a acestuia nefiind înlăturată de către petent.
Susținerile petentului conform cărora manevra a fost efectuată datorită urgenței impuse de transportarea soției sale la spital, în considerarea durerilor postnatale pe care aceasta le acuza, situația expusă reprezentând, în accepțiunea sa, o stare de necesitate ce se încadrează în dispozițiile art. 11 din OG nr. 2/2001, nu pot fi reținute de către instanță, întrucât petentul nu a propus administrarea de probe în susținerea acestei situații de fapt.
Din considerentele arătate, instanța reține că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cuprinde constatări personale ale agentului constatator, care sunt confirmate de probele administrate în cauză, din care rezultă că petentul, la data de 04.09.2013, în calitate de conducător auto, a circulat pe contrasens în mun. Iași, pe ..
Astfel cum rezultă din conținutul procesului-verbal contestat, petentul a semnat actul sancționator fără a formula obiecțiuni, acceptând temeinicia faptelor reținute în sarcina sa, astfel cum au fost descrise în cuprinsul acestuia de către agentul constatator.
Astfel, deși petentul a contestat situația de fapt reținută în procesul-verbal, instanța constată că acesta nu a dovedit netemeinicia observațiilor personale ale agentului constatator sau inexactitatea acestora și nici nu a făcut dovada existenței unei cauze exoneratoare de răspundere, potrivit art. 11 din OG nr. 2/2001, astfel că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este legal și temeinic.
Instanța constată că fapta petentului constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 101 alin. 3 lit. d din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, astfel că măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării este legală.
Suspendarea dreptului de a conduce se dispune de drept și reprezintă o măsură care are caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră și îndeosebi față de pericolul pe care îl prezintă ignorarea dispozițiilor legale pentru participanții la trafic (decizia de inadmisibilitate a CEDO, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Prin urmare, sancțiunea complementară a suspendării permisului de conducere se aplică automat în cazul acestei contravenții. Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal de constatare a contravențiilor, pe baza probelor de la dosar, instanța reține că acțiunea petentului constituie contravenția reținută de către agentul constatator în sarcina sa, astfel că în mod corect acesta a aplicat și sancțiunea complementară.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța constată că sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 480 lei și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
În considerarea celor anterior expuse, instanța apreciază că procesul-verbal . nr._/04.09.2013 este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
În baza art. 453 NCPC, instanța va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul F. C. A., cu domiciliul în ., județul Iași, având CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN IAȘI – BIROUL RUTIER, cu sediul în Iași, .. 6, județul Iași, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/04.09.2013.
Menține ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/04.09.2013.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la data comunicării, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2014.
P. Grefier
T. IulianaCiubotaru C.
Red./Tehnored./T.I.
4 ex./24.03.2014
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Pretenţii. Sentința nr. 2560/2014. Judecătoria IAŞI → |
|---|
