Pretenţii. Sentința nr. 6960/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 6960/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 21719/245/2013
Cod operator: 3171
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 6960/2014
Ședința publică de la 15 Mai 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L. H.
Grefier M. G. P.
Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulate de reclamanta .-PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL IAȘI în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA P. PT 1 MOARA P. PT. ., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza a fost reținută spre soluționare în ședința publică din data de 24.04.2014, când, din lipsă de timp pentru deliberări, s-a amânat pronunțarea la data de 08.05.2014 și pentru azi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 8.07.2013, sub nr._, reclamanta S.C. C. IAȘI S.A., prin administrator judiciar, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei ASOCIAȚIA P. PT 1 MOARA P. PT. . la plata sumei de 2329,69 lei reprezentând penalități de întârziere aferente perioadei decembrie 2009 – ianuarie 2012.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, a încheiat cu pârâta contract, prin care s-a obligat să furnizeze energie termică pârâtei, iar aceasta s-a obligat să achite la termen contravaloarea energiei termice furnizate și facturate. Pârâta nu și-a îndeplinit însă obligațiile asumate, motiv pentru care reclamanta a calculat penalități de întârziere în baza dispozițiilor contractuale.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1270, 1516, 1169, 1073, 1530 din Codul civil, Legea nr. 325/2006, Ordinul 483/2008.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru conform art. 77 din Legea nr. 85 din 2006.
Reclamanta a anexat la cerere copii după următoarele înscrisuri: contractul de furnizare a energiei termice nr. 1896 din 27.12.2010; anexe la contract, componență sold clienți, invitație la conciliere, facturi fiscale.
Pârâta nu a depus întâmpinare.
Instanța a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele scadente anterior datei de 8.07.2010.
La solicitarea instanței reclamanta a depus calcul detaliat al penalităților cu indicarea debitului principal, cu excluderea soldului, cu precizarea numărului total de zile de întârziere, a coeficientului de penalitate aplicat, cu precizarea scadenței fiecărui debit.
În cadrul cercetării judecătorești s-a administrat proba cu înscrisuri, nefiind solicitate alte probe.
Analizând actele și lucrările dosarului de față, instanța reține următoarele:
Instanța se va pronunța asupra excepției invocate în cauză.
În ceea ce privește legea aplicabilă în cauză, având în vedere data încheierii contractului între părți, instanța constată că sunt incidente dispozițiile Codului civil din 1864 și ale Decretului nr. 167 din 1958.
Referitor la excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune, instanța reține că, potrivit art. 3 alin. 1 din Decretul 167/1958, pentru acțiunile prin care se valorifica un drept de creanță, precum în prezenta cauza, termenul prescripției dreptului la acțiune este de 3 ani. În ceea privește momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție, instanța reține că potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune.
Termenul de prescripție in ce privește debitul principal a început sa curgă de la data scadentei fiecărei facturi fiscale emise de reclamantă, iar penalitățile de întârziere reprezintă un accesoriu al obligației principale, urmând soarta acesteia. În consecință, pentru sumele aferente facturilor fiscale scadente în perioada decembrie 2009 - 7 iulie 2010, termenul general de 3 ani de prescripție era împlinit la data introducerii acțiunii de către reclamantă. În cauză nu s-a făcut dovada întreruperii acestui termen de prescripție, conform art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Având in vedere cele reținute anterior, instanța va admite excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune cu privire la suma de 2233,04 lei reprezentând penalități aferente debitelor scadente în perioada decembrie 2009 – 7 iulie 2010, și, în consecință, va respinge ca prescrisă cererea reclamantei ., în limitele precizate.
Pe fondul cauzei, instanța reține că, în fapt, între reclamanta S.C. „C.- IAȘI” S.A. și pârâtă s-au stabilit raporturi contractuale, prin încheierea contractului nr. 1896/2010 de furnizare a energiei termice. Potrivit înțelegerii părților, pârâta avea obligația de a achita integral și la termen facturile emise de furnizor reprezentând contravaloarea serviciilor prestate. În ceea ce privește răspunderea contractuală s-a prevăzut că neachitarea contravalorii facturii în termen de 30 de zile de la data scadentei atrage perceperea de penalități de întârziere.
Potrivit principiului general statuat de art. 249 Noul C.pr. civ, care dispune că acela care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile prevăzute de lege, precum și în aplicarea art. 10 alin. 1 teza finală Noul C.proc.civ, instanța constată că reclamanta a demonstrat existența creanței sale, astfel încât revenea pârâtei sarcina de a dovedi stingerea acesteia.
Pârâta nu a dovedit stingerea obligațiilor contractuale prin faptul plății până la scadență sau prin altă modalitate de stingere a obligației ce îi incumbă, astfel încât instanța apreciază că aceasta nu a respectat obligația de plată a facturilor anexate la dosar, până la termenul de scadență, încălcând astfel principiul de drept enunțat de art. 969 Cod civil, respectiv principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți.
În considerarea faptului că reclamanta a făcut dovada obligației și a neexecutării acesteia, în materie contractuală culpa debitorului fiind prezumată, instanța va admite acțiunea și va obliga pârâta la plata sumei de 96,65 lei reprezentând penalități contractuale pentru neachitarea la termen a facturilor scadente în perioada 8 iulie 2010 – ianuarie 2012.
Întrucât reclamanta nu a dovedit că ar fi suportat cheltuieli de judecată cu derularea prezentului proces, conform art. 452 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța va respinge cererea acesteia privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune al reclamantei, invocată din oficiu, cu privire la suma de 2233,04 lei reprezentând penalități aferente debitelor scadente în perioada decembrie 2009 – 7 iulie 2010, și, în consecință, respinge ca prescrisă cererea reclamantei . cu sediul în Iași, Calea Chișinăului, nr. 25, CUI_, societate aflată în insolvență, prin Administrator Judiciar Management Reorganizare Lichidare Iași SPRL, cu sediul în Iași, ., în contradictoriu cu pârâta Asociația de proprietari PT 1 Moara Pacurari –Nord pentru . în Iași, ., ., parter, uscator, în limitele precizate.
Admite în parte cererea formulată de reclamanta . cu sediul în Iași, Calea Chișinăului, nr. 25, CUI_, societate aflată în insolvență, în contradictoriu cu pârâta Asociația de Proprietari PT 1 Moara Pacurari –Nord pentru ., cu sediul în Iași, ., ., parter, uscator.
Obliga pârâta sa plătească reclamantei suma de 96,65 lei reprezentând penalități contractuale pentru neachitarea la termen a facturilor scadente în perioada 8 iulie 2010 – ianuarie 2012.
Respinge cererea reclamantei privind cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, caz în care cererea se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2014.
Președinte, Grefier,
HL PM
RED/TEHN: HL
4 EX/ 3 iunie 2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 543/2014. Judecătoria IAŞI | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
