Plângere contravenţională. Sentința nr. 12/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 12/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 27104/245/2014
.
Cod operator: 3171
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul H. I. și pe intimatul I.P.J. IAȘI -POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi 12.11.2014, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cereri de chemare în judecată, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 23 iulie 2014, petentul H. I., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, a solicitat instanței admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal ., numărul_, încheiat la data de 16.07.2014,pentru un număr de 3 fapte reținute, exonerarea petentului de la plata amenzii și anularea punctelor de penalizare, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertismentul. S-a precizat expres că nu se solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
În motivarea plângerii, s-a învederat de către petent că acesta nu recunoaște săvârșirea nici uneia dintre contravențiile reținute, purtând centura de siguranță, nefolosind telefonul mobil și neefectuând virajul la stânga pe linie continuă. Mai mult, aparatul cu care s-a efectuat filmarea nu este omologat și verificat metrologic, iar proba video nu identifică numărul de înmatriculare al autovehiculului. Cu privire la înlocuirea sancțiunilor aplicate cu avertismentul, s-a arătat că urmare a gradului de pericol social redus și a conduitei petentului se poate dispune în consecință.
În drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001 și OUG 195/2002, fiind solicitată proba cu înscrisuri și proba video.
Au fost anexate cererii: dovada achitării unei taxe de timbru în cuantum de 20 lei, împuternicire avocațială, copie proces verbal, copie carte de identitate petent.
La data de 7 august 2014, intimatul a depus întâmpinare în cadrul căreia a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii pentru următoarele argumente: petentul a fost sancționat pentru reținerea în sarcina sa a următoarelor pretinse fapte contravenționale: la data de 16 iulie 2014, a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, pe . Municipiul Iași, fără a respecta obligația de a purta centura de siguranță pe durata deplasării și nu a utilizat un dispozitiv de tip „mâini libere” pentru convorbiri telefonice. Totodată acesta a efectuat virajul la stânga ,încălcând marcajul longitudinal continuu, ce desparte sensurile de mers. Faptele au fost încadrate în drept în prevederile art.108 alin. 1 litera a) pct.3, art. 108 alin. 1 litera a) pct. 2 și art.108 alin. 1 litera d) pct.9 din OUG 195/2002. Se mai subliniază că petentul a semnat procesul verbal fără obiecțiuni. Au fost propuse proba cu înscrisuri și proba cu înregistrare video.
La data de 8 septembrie 2014, intimatul a depus raportul agentului constatator și fotografii, precum și înregistrarea video efectuată. Duplicatul înscrisurilor și cadrelor foto a fost comunicat petentului. Acesta a depus, la data de 17 decembrie 2014 răspuns la întâmpinare, susținând că nu i-au fost comunicate atestatul operatorului radar, fotocopie verificare metrologica, CD înregistrare video și a susținut că din planșele foto nu se poate observa nici una dintre faptele menționate în cuprinsul procesului verbal, funcționând principiul potrivit căruia îndoiala profită petentului.
Instanța a procedat la fixarea primului termen de judecată, punând în vedere petentului să indice numerele de telefon curente, pe care le utilizează și să depună o copie lizibilă a procesului verbal.
Intimatul a depus originalul procesului verbal.
La primul termen de judecată, instanța a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri, cadre foto și înregistrare video, a dispus urmărirea în ședință publică a acesteia și a notat concluziile pe fondul cauzei, depuse de petent, reținând cauza spre competentă soluționare. Pronunțare a fost amânată pentru o perioadă de 7 zile, până la data de 12 noiembrie 2014.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ., numărul_, încheiat la data de 16.07.2014, petentul a fost sancționat prin aplicarea a 20 puncte penalizare ( 7 pentru faptele prevăzute de 108 alin. 1 litera a) pct.3, art. 108 alin. 1 litera a) pct.2 și 6 pentru fapta prevăzută de art.102 OUG 195/2002), câte 2 puncte amendă pentru primele două fapte, cumulând o amendă de 360 lei și avertisment pentru ultima faptă, pentru reținerea în sarcina sa a următoarelor pretinse fapte contravenționale:: la data de 16 iulie 2014, a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, pe . Municipiul Iași, fără a respecta obligația de a purta centura de siguranță pe durata deplasării și nu a utilizat un dispozitiv de tip „mâini libere” pentru convorbiri telefonice. Totodată acesta a efectuat virajul la stânga ,încălcând marcajul longitudinal continuu, ce desparte sensurile de mers. Faptele au fost încadrate în drept în prevederile art.108 alin. 1 litera a) pct.3, art. 108 alin. 1 litera a) pct. 2 și art.108 alin. 1 litera d) pct.9 din OUG 195/2002. Procesul verbal a fost semnat personal de petent, fără a fi formulate la momentul semnării nici un fel de obiecțiuni.
Plângerea a fost formulată în interiorul termenului legal de 15 zile de la comunicare, ce curge în acest caz de la momentul semnării și înmânării actului.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar amenda aplicată (în cuantum de 360 lei, dublată de o sancțiune complementară), nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului, constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, cadre foto precum și ce a cu înregistrare video.
Ceea ce nu trebuie pierdut din vedere este faptul că există fapte ce presupun încălcarea unei obligații negative sau a unei obligații pozitive puse în sarcina petentului. Astfel, spre deosebire de încălcarea regulii de circulație de a nu încălca linia continuă ce implică o obligație generală și negativă a oricărui conducător auto, obligația de a purta centura de siguranță reprezintă o obligație pozitivă, a cărei probă trebuie realizată în primul rând de petent. Mai mult, instanța va nota cu titlu preliminar faptul că prezumția de nevinovăție constituie o prezumție relativă și nu funcționează nediferențiat, în orice situație, ci în funcție de specificul faptei și atitudinea procesuală a petentului.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Se mai notează că nu au fost formulate critici privind legalitatea procesului verbal de către petent și de asemenea, că nu există motive care să poată fi invocate și analizate din oficiu de către instanță.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Analizând materialul probatoriu administrat ( înscrisuri, cadre foto și înregistrare video), instanța reține cu titlul de regulă generală faptul că omologarea și verificarea metrologică a aparatelor radar trebuie depusă la dosarul cauzei doar în cazul anumitor tipuri de contravenții, pentru care legea instituie cu titlul de condiție constitutivă „constatarea faptei cu mijloace tehnice omologate”. Or, în cazul de față, nici una dintre faptele reținute nu impune în subsidiar o atare condiție de constatare pentru a fi necesară atașarea buletinului de verificare metrologică, atestatul de operator radar și alte înscrisuri dintre cele statuate de legiuitor în norma metrologică.
Potrivit art. 108 din OUG 195/2002, reținut în cuprinsul procesului verbal, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a uneia sau mai multor contravenții atrage, pe lângă sancțiunea amenzii, și aplicarea unui număr de puncte de penalizare, după cum urmează: a) 2 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 3. nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz; 2. folosirea telefoanelor mobile în timpul conducerii, cu excepția celor prevăzute cu dispozitive de tip "mâini libere"; d) 6 puncte de penalizare pentru săvârșirea următoarelor fapte: 9. schimbarea direcției de mers prin viraj spre stânga, dacă prin aceasta se încalcă marcajul longitudinal continuu care separa sensurile de circulație.
Se poate observa că încadrarea juridică efectuată corespunde descrierii faptelor, realizată în partea descriptivă a procesului verbal.
Cu privire la fapta de a fi circulat fără centură de siguranță, instanța reamintește concluzia notată într-un paragraf anterior, potrivit căreia, în cazul obligațiilor pozitive, sarcina probei în sensul îndeplinirii întocmai a prevederilor legale revine în primul rând petentului. Astfel, acesta este cel care trebuie să demonstreze că, la momentul la care a fost surprins în trafic de agentul constatator, care a perceput prin propriile simțuri fapta, procedând și la filmarea acesteia purta efectiv centura de siguranță destinată protecției sănătății și vieții conducătorilor auto. Instanța mai reține că din coroborarea atitudinii adoptate de petent la momentul semnării efective a procesului verbal cu mențiunile din raportul agentului constatator și cele inserate în procesul verbal se poarte reține o înlăturare a prezumției de nevinovăție a petentului și o realitate a faptei cu privire la care se realizează prezenta analiză.
Cu privire la fapta de a fi utilizat telefonul mobil fără sistemul „mâini libere”, instanța va nota atitudinea petentului care a refuzat indicarea numerelor uzuale pe care le deține, pentru verificarea corespunzătoare a registrului apelurilor efectuate la data și ora respectivă ( această solicitare fiind adresată expres chiar pentru primul termen de judecată). Astfel, se poate reține un indiciu de nesinceritate a petentului în susținerea nevinovăției sale, ce va fi coroborat cu lipsa unor obiecțiuni realizate la momentul semnării efective a procesului verbal și cu o constatare personală a agentului constatator.
În ceea ce privește înregistrarea video, instanța constată că utilitatea acestei probe poate fi evidențiată doar în ceea ce privește a treia faptă reținută – încălcarea marcajului longitudinal simplu continuu ce desparte sensurile de mers. Din studierea înregistrării depuse la dosar, se poate observa că autoturismul petentului circula, pe sensul opus, fiind de asemenea vizibil marcajul longitudinal simplu continuu ce desparte sensurile de mers. În dreptul autoutilitarei de poliție ( de fapt imediat după aceasta) petentul a efectuat o manevră ce a durat 2 secunde, putându-se prezuma rezonabil că aceasta a fost realizată pe acel segment de drum, în imediata apropiere a porțiunii ce apare în înregistrare, prin intermediul căreia a ajuns pe sensul de deplasare invers. Astfel, unica modalitate în care putea efectua această manevră, într-un interval atât de scurt de timp, coroborată cu modalitatea în care vehiculul filmat apare în imagini ( poziționat exact lângă axul drumului) este cea a unei schimbări de sensuri de deplasare, cu încălcarea marcajului. Deși petentul susține că nu se poate identifica cu certitudine numărul de înmatriculare, acesta nu contestă faptul că se afla la momentul respectiv pe sectorul de drum filmat și nici că a fost surprins în imagini.
Pe cale de consecință, prin coroborarea acestor detalii relevate de înregistrare, cu faptul constatării prin propriile simțuri ale faptei, lipsa oricăror obiecțiuni la momentul opririi în trafic, necomunicării către instanță a numărului de telefon aparținând petentului pentru verificări suplimentare, instanța va reține existența reală a celor 3 fapte menționate în cuprinsul procesului verbal.
Referitor la modalitatea de aplicare a sancțiunilor,instanța reține că acestea respectă limitele legale, fiind orientate spre minimul legal. De asemenea, acestea respectă și condiția proporționalității cu gradul de pericol social, al faptelor de a fi circulat fără centură de siguranță, vorbind la telefonul mobil fără dispozitiv special adaptat pentru menținerea atenției în trafic și a vitezei de reacție și încălcarea marcajului longitudinal continuu, neimpunându-se înlocuirea amenzii cu avertismentul sau înlăturarea punctelor de amendă.
Se va reține de asemenea că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Pentru totalitatea argumentelor anterior expuse, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea, constatând legalitatea și temeinicia procesului verbal, răsturnarea prezumției de nevinovăție și caracterul legal și proporțional al sancțiunilor aplicate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul H. I., domiciliat în Mun.Iași, ., .,. și având domiciliul procesual ales la cabinet avocat F. narcis G., cu sediul în Iași, ..60, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean Iași, cu sediul în M. C. nr.6.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la momentul comunicării.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 noiembrie 2014.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 16.12.2014.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2167/2014. Judecătoria IAŞI | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
