Contestaţie la executare. Sentința nr. 5716/2014. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5716/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 32602/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 16 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – G. T.
GREFIER- N. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5716
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea . VIENNA INSURANCE GROUP SA în contradictoriu cu intimații M. B., M. D., S. M., având ca obiect contestație la executare suspendare provizorie executare silită.
Dezbaterile, asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2014 ,care fac parte din prezenta sentință civilă, când în aceeași componență instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 08.10.2013, sub nr._ /2014, contestatoarea S.C. A. R. Asirom Vienna Insurance Group S.A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații M. B., M. M. și S. M. și în legatură cu dosarul de executare nr.1590/2013, aflat pe rolul B. D. C. și T. V. B.:
- suspendarea provizorie a executării silite;
- desființarea formelor de executare inițiate pentru plata sumei de_, 50 lei.
În motivarea cererii principale, a aratat următoarele:
Prin decizia penală nr. 937/25.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, aceasta a admis recursul contestatoarei și a redus cuantumul daunelor morale de la_ lei la câte_ lei în beneficiul intimaților.
Conform actelor comunicate de executor, intimații au solicitat punerea în executare a acestei decizii la 13.08.2013, iar Judecătoria Iași a încuviințat executarea silită la 09.08.2013, dată la care contestatoarea (debitorul) a achitat debitul, fără să fie nevoie de intervenția instanței.
În aceste condiții, creditorii au insistat în executarea silită, fiind întocmit procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, în care se arată că debitorul datorează 9500 lei, cu titlu de onorariu avocat, și 8615, 10 lei, reprezentând cheltuielile executorului judecătoresc – onorariu de executare.
Apreciază contestatorul că nu există temei legal pentru plata cheltuielilor de executare, în condițiile în care plata s-a făcut înaintea primirii oricărei notificări, fiind relevant art. 669 alin. (2) și alin. (4) C.pr.civ.
Împrejurarea că mandatarul creditorilor nu a adus la cunoștința executorului faptul acestei plăți nu justifică obligarea contestatoarei la plata unor onorarii exagerate, fiind incidentă și practica CEDO în materie (a se vedea hot. Nielsen și Johansen vs. Norvegia, S. și P. c României).
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite instanța reține că a fost indicat de către contestatator riscul plății unei sume de 5 ori mai mare decât debitul pretins, respectiv un total de aproximativ_ lei, cu consecința diminuării drastice a fondului din care urmează a fi plătite despăgubirile în alte dosare de daună.
O eventuală întoarcere a executării ar fi în egală măsură o procedură dificilă și lipsită de finalitate efectivă, în condițiile în care creditorii societății sunt persoane fără venituri stabile și care nu dețin bunuri cu valoare însemnată, care ar oferi garanția recuperării sumei.
În drept, a invocat temeiurile menționate.
A propus proba cu înscrisuri, anexând acte din dosarul de executare.
Din dispoziția instanței a fost depus la dosarul cauzei, în copie certificată, dosarul de executare nr. 1590/2013, al B. A. D. CRITINEL și T. V. B..
Prin încheierea din 30.10.2013 instanța a admis excepția netimbrării cererii de suspendare provizorie a executării silite și a anulat, în consecință, acest capăt de cerere.
Cererea a fost legal timbrată (f. 57).
Contestația la executare a fost legal timbrată cu taxă de timbru de 1000 lei (f. 67).
Intimații au formulat întâmpinare (f. 78 și urm.) prin care au solicitat respingerea contestației la executare și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, motivând următoarele:
Cererea lor a fost înregistrată la executor la 07.08.2013, deci cu două zile înainte de efectuarea plății de către contestatoare.
Au încercat să ajungă la o înțelegere cu debitorul-contestator, formulând o cerere de despăgubire comunicată la 27.06.2013, însoțită de toate actele necesare, fapt ce reiese din corespondența dintre părți, anexată la dosar. Au fost convenite și termenele de plată, deoarece Asirom a afirmat că nu poate achita suma într-o singură prestație.
Pentru că trecuse mai mult de o lună de la momentul la care primiseră garanții de plată, însă inutil, au făcut alte cheltuieli pentru a trece la executare silită.
Mai mult, art. 36 din Ordinul CSA nr. 5/2010 prevede că despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maxim 10 zile de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească, fiind calculate altfel penalizări, conform art. 37 din același ordin.
Nu în ultimul rând, ei au comunicat executorului faptul că a fost primită plata debitului, motiv pentru care s-a emis somație doar pentru cheltuielile de executare.
În ceea ce privește data plății, aceasta a fost efectuată la 09.08.2013 (vineri), când era deja înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași cererea privind încuviințarea executării silite, plata fiind evidențiată în contul bancar al intimaților abia la 12.09.2013, fiind cunoscut că acest lucru nu se întâmplă în aceeași zi.
Având în vedere că toate cheltuielile de executare fuseseră deja avansate, intimații nu puteau renunța la obținerea lor.
Cheltuielile sunt legale și din perspectiva art.669 C.pr.civ., neimpunându-se nici cenzurarea onorariului de avocat, având în vedere ansamblul muncii acestuia.
În drept, a invocat prevederile art.205 și 453 C.pr.civ..
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri și atașarea dosarului de executare.
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.
Pentru ultimul termen de judecată din 19.03.2014 intimatul a formulat cerere de amânare, cererea care a ajuns la dosarul cauzei la data de 21.03.2014. La termenul din 19.03.2014 instanța a rămas în pronunțare, amânând succesiv pronunțarea pentru termenele din 26.03, 02.04, 09.04 și 16.04.2014.
Analizând lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin decizia penală nr. 937/25.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești (f. 23 și urm.), aceasta a admis recursul contestatoarei S.C. A. R. Asirom Vienna Insurance Group S.A. și a redus cuantumul daunelor morale de la câte_ lei la câte_ lei pentru fiecare dintre părțile civile M. B., M. M. și S. M..
În temeiul acestui titlu executoriu, intimații au formulat o cerere de încuviințare a executării silite, înregistrată pe rolul B. D. C. și T. V. B. la data de 07.08.2013 cu nr. 1590/2013. La cerere, au anexat împuternicire avocațială și dovada plății onorariului de avocat de 9500 lei (f. 17).
Prin încheierea din 20.09.2013, executorul a stabilit nivelul cheltuielilor de executare, fiind inclus aici onorariul avocațial pentru faza executării silite și onorariul executorului judecătoresc (f. 43).
La 09.08.2013, B. D. CRITINEL și T. V. B. a solicitat încuviințarea executării silite, pentru întreaga sumă de_ lei, cerere pe care Judecătoria Iași a admis-o la data de 13.08.2012.
Subsecvent, acesta a trimis somația de executare din 20.09.2013 către contestatoare, în cuprinsul acesteia făcându-se referire doar la obligația de plată a cheltuielilor de executare (_, 50 lei), aceasta fiind o dovadă în sine de achitare a debitului.
Somația de executare a fost comunicată contestatorului-debitor la data de 01.10.2013 (f. 47).
În termen legal, la data de 08.10.2013, contestatorul a formulat contestație la executare împotriva cheltuielilor de executare, pe care le consideră abuzive.
Pe baza acestei situații de fapt, instanța reține următoarele:
Conform art. 622 alin.1 din Noul C.pr.civ., obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. A.. 2 al art. 622 NCPC stabilește că „în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel.
Potrivit art. 36 din Ordinul CSA nr. 5/2010, "despăgubirea se plătește de către asigurătorul RCA în maximum 10 zile [..] de la data la care asigurătorul a primit o hotărâre judecătorească definitivă cu privire la suma de despăgubire pe care este obligat să o plătească".
În cazul hotărârilor penale, acestea rămând definitive și executorii în ultimă instanță, inclusiv dispozițiile civile din aceste sentințe. Deci chiar dacă dispozițiile civile din cuprinsul hotărârilor penale se execută potrivit prevederilor din Codul de procedură civilă, momentul la care o hotărâre penală rămâne definitivă și este executorie este stabilit de Codul de procedură penală.
Decizia penală nr. 937/25.06.2013 a fost pronunțată de Curtea de Apel Ploiești la data de 25.06.2013, fiind în mod evident redactată și, eventual, comunicată părților ulterior acestui moment.
Din analiza mențiunilor efectuate pe copia deciziei penale nr. 937/25.06.2013 a Curții de Apel Ploiești nu rezultă cu certitudine data la care această decizie a fost redactată și nici dacă această decizie a fost comunicată sau nu părților, iar dacă a fost comunicată, data la care a fost comunicată.
Este adevărat că părțile trebuie să urmărească finalitatea unui proces și să respecte hotărârile pronunțate și, în situația în care acestea cuprind obligații pentru ele, să asigure executarea benevolă a acelor obligații, însă executarea obligațiilor trebuie considerată îndeplinită corespunzător dacă a intervenit într-un termen rezonabil de la momentul de la care s-a stabilit cu caracter definitiv obligația și întinderea acestei obligații.
Din probele administrate la dosarul cauzei rezultă că la data de 09.08.2014 a fost efectuată plata tuturor despăgubirilor în dosarul rezultate din decizia penală nr. 937/25.06.2013 a Curții de Apel Ploiești, situație în care instanța apreciază că debitorul și-a executat obligația într-un termen rezonabil, în raport de momentul pronunțării titlului executării, valoarea totală a despăgubirilor și demersurile efectuate de avocatul părților civile din faza de judecată – în sensul că acesta a comunicat prin email cu reprezentanții debitorului în vederea plății benevole a despăgubirilor.
Cu toate acestea, instanța reține totuși faptul că debitorul-contestator este în culpă în raport de avansarea de către creditor a cheltuielilor din faza de executare, în sensul că, prin întârzierea plății, a determinat creditorul să demareze procedurile de executare silită, motiv pentru care debitorul trebuie să suporte cheltuielile de executare pe care în mod rezonabil le-a provocat, proporțional culpei sale procesuale.
Potrivit art. 669 alin. (2) teza finală NCPC, debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii chiar dacă el a făcut plata în mod voluntar. Cu toate acestea, în cazul în care debitorul, somat potrivit art. 667, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc și, dacă este cazul, al avocatului creditorului, proporțional cu activitatea depusă de aceștia.
În ceea ce privește onorariul avocațial în faza de executare silită, instanța reține că, onorariul de avocat reprezintă aproxiativ 6% din valoarea despăgubirilor, astfel încât prin valoarea sa nu depășește o limită rezonabilă. Cu toate acestea, în raport de munca efectiv depusă de avocat și în raport de culpa reținută în sarcina debitorului, obligarea acestuia din urmă la plata unor cheltuieli de executare cu onorariul avocatului în faza de executare silită nu apare ca rezonabilă.
În primul rând instanța va avea în vedere munca efectiv depusă de avocat, respectiv simpla formulare a unei cereri de executare silită.
De asemenea, instanța reține caracterul facil al executării silite a debitorului, persoană juridică solvabilă, care deține conturi deschise la numeroase unități bancare, măsurile de executare silită limitându-se, de cele mai multe ori, la poprirea conturilor bancare.
În plus, instanța reține că avocatul din faza de executare silită este același cu avocatul din faza de judecată, astfel încât nu se poate argumenta rezonabil că pentru acesta a fost nevoie de un efort intelectual și profesional deosebit pentru a formula cererea de executare silită – avocatul cunoscând, în mod evident, datele speței.
Nici caracterul privind noutatea litigiului nu poate fi reținut ca un criteriu care să justifice împreujrarea ca debitorul să suporte cheltuieli de executare constând în onorariu avocațial de 9500 lei.
Este adevărat că onorariul avocatului în faza de executare silită se stabilește anticipat, fără a se cunoaște rezistența pe care o va opune, în concret, fiecare debitor executat silit în parte, însă, în cazul particular din prezenta cauză, instanța apreciază că era rezonabil să se considere că asiguratorul va efectua plata despăgubirilor fără a opune o rezistență semnificativă – ceea ce s-a și întâmplat, asigurătorul efectuând plata, așa cum am reținut mai sus, într-un termen rezonabil.
Este evident că debitorul cât timp, prin atitudinea sa, a determinat creditorul să avanseze cheltuieli de executare silită trebuie să suporte ceea ce este rezonabil și proporțional culpei sale procesuale.
Pentru întârzierea în executarea obligațiilor din titlul executoriu, instanța apreciază că debitorul trebuie să suporte cheltuielile de executare constând în onorariul avocațial numai în limita sumei de 3000 lei (câte 1000 lei pentru fiecare intimat), sumă ce corespunde efortului și activității efectiv prestate de avocatul ales în faza de executare silită.
În legătură cu onorariul executorului judecătoresc, instanța reține că singurele acte efectuate de executorul judecătoresc sunt încheierea de înregistrare a cererii și de deschidere a dosarului de executare, cererea de încuviințare a executării silite adresate Judecătoriei Iași, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare, somația de executare și adresa de poprire comunicată terțului poprit BCR SA.
Dintre aceste acte doar încheierea de înregistrare a cererii și de deschidere a dosarului de executare, cererea de încuviințare a executării silite adresate Judecătoriei Iași au fost efectuate anterior achitării de către debitorul-contestator a despăgubirilor prevăzute în titlu executoriu.
În raport de această împrejurare, precum și în raport de modalitatea concretă în care urma să se desfășoare executarea silită – prin poprirea sumelor de bani pe care debiutorul le are în conturile deschise la terții popriți – instanța apreciază că sunt incidente prevederile pct. 4 lit. d) pct. 1 din anexa la Ordinul ministrului justiției nr. 2.550/C/2006, astfel cum a fost modificat prin Ordinul 2.561/C din 30 iulie 2012, potrivit cu care pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, dar până la 400.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 2500 lei plus un procent de 1% din suma care depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Cum creanța ce se urmărea silit era în cuantum de_ lei, rezultă că onorariul minim la care era îndreptățit executorul judecătoresc este de 2500 lei + 1% X_ lei = 2500 lei + 620 lei = 3120 lei.
Întrucât B. A D. CRITINEL și T. V. B. este înregistrat ca plătitor de TVA, rezultă că acesta este îndreptățit și plata TVA-ului, impozit pe care beneficiarul final al serviciului prestat trebuie să îl suporte. Beneficiarul final al serviciului este creditorul, acesta din urmă fiind îndreptățit să recupereze de la debitor inclusiv TVA-ul.
Având în vedere aspectele de mai sus, instanța reține că debitorul este obligat să suporte onorariul executorului judecătoresc doar în limita sumei de 3120 lei + 24% X 3120 lei = 3868, 80 lei.
De asemenea, debitorul va fi obligat să suporte cheltuielile de executare efectiv efectute de executorul judecătoresc constând tariful de înregistrare dosar, taxele datorate pentru încuviințarea executării silite, precum și cheltuielile de comunicare.
În ceea ce privește taxa de timbru achitată de contestator pentru prezenta contestație la executare, instanța dispune ca aceasta să fie restituită contestatorului la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea S.C. A. R. Asirom Vienna Insurance Group S.A. (prin sucursala Iași, cu sediul în Iași, . și Sfânt, ..Iași) în contradictoriu cu intimații M. B., M. D. și S. M., cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat "M. G. F.", din Iași, ., parter, jud.Iași.
Dispune reducerea onorariului executorului judecătoresc la minimul prvăzut de Ordinul nr. 2561/2012, la care se va adăuga TVA, respectiv la suma de 3868, 80 lei.
Dispune ca debitorul să achite onorariul de avocat în faza de executare silită doar în limita sumei de 3000 lei.
Dispune anularea parțială a actelor de executare, pentru ceea ce depășeste suma de 6927, 50 lei (20 lei + 34, 30 lei + 4, 4 lei + 3000 lei + 3868, 80 lei).
Dispune restituirea taxei de timbru de 1000 lei la momentul rămânerii definitive a prezentei sentințe.
Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.04.2014.
Președinte,
Pentru grefier, aflat în C.O., semnează grefierul șef al secției civile.
Red./Tehnored.G.T.
4ex./21.07.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4526/2014.... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 7279/2014.... → |
|---|
