Plângere contravenţională. Sentința nr. 1661/2014. Judecătoria IAŞI

Sentința nr. 1661/2014 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 05-02-2014 în dosarul nr. 18623/245/2013

Dosar nr._

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA IAȘI

SECȚIA CIVILĂ

Ședința publică de la 05 Februarie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: M. N.

Grefier: P. T.

Sentința civilă nr. 1661/2014

Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul B. A. A. și pe intimata POLIȚIA L. IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică, răspunde petentul și martorul A. A., lipsă fiind reprezentantul intimatei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită.

Instanța procedează la audierea martorului A. A., sub prestare de jurământ, declarațiile acestuia fiind consemnate în scris și atașate la dosarul cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat în cauză, ori probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra fondului cauzei.

Solicită petentul admiterea plângerii și anularea procesului-verbal de contravenție, raportul agentului constatator conținând elemente care nu sunt reale.

Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constata următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 10 iunie 2013 sub nr._/245/2013, petentul B. A., a formulat în contradictoriu cu intimatul Poliția L. a Municipiului Iași plângere contravențională, solicitând anularea procesului – verbal de contravenție . – OP nr._, încheiat la data de 22.05.2013.

În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că nu se face vinovat de fapta pentru care a fost amendat. A menționat că nu este vinovat de faptul că lângă banca pe care s-au așezat erau recipiente de băuturi alcoolice. Deși a avut obiecțiuni, agentul constatator a înscris mențiunea „recunosc fapta”.

Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 36 OG 2/2001, în probațiune solicitând audierea martorilor I. L. – martor asistent și A. A. - martor ocular și nici nu s-au solicitat probe prin cererea inițială. A atașat la dosar în copie conformă cu originalul procesul verbal contestat și dovada comunicării. A solicitat și judecare cauei în lipsă în baza art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.

Plângerea contravențională este scutită de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și art. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.

Legal citată intimata POLIȚIA L. IAȘI, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, procesul verbal contestat fiind legal și temeinic. Potrivit art. 223 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa reprezentanților instituției intimate. Sub aspect probator intimata a precizat că nu deține înscrisuri în dovedire.

În cadrul cercetării judecătorești s-a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, iar la solicitarea petentului a fost încuviințată audierea martorilor I. L. – martor asistent și A. A. - martor ocular, declarațiile acestora fiind atașate la dosar la filele 24 și 37.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul – verbal .-OP nr._ din 22.05.2013 încheiat de Poliția L. Iași, petentul B. A. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 100 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 3 pct. 23 Legega 62/1991, reținându-se că la data de 22 mai 2013, la ora 13.25, a fost depistat în Parcul Pdu R. în timp ce consuma băuturi alcoolice, respectiv bere, indignând trecătorii din zonă., faptă sancționată potrivit dispozițiilor art. 4 din același act normativ. Procesul verbal nu a fost semnat de contravenient, agentul constatator făcând mențiune despre acest refuz, procesul verbal fiind semnat de martorul asistent I. L..

În ce privește termenul de introducere a plângerii contravenționale, instanța apreciază că în speță a fost respectat termenul de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. 1 OG nr. 2/2001, procesul verbal contestat fiind comunicat petentului la data de 27.05.2013, iar plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 10.06.3013.

În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.

În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.

Cu privire la notare obiecțiunilor de către agentul constatator, instanța reține că petentul nu a făcut dovada faptelor susținute și a vătămării care i s-a produs.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că petentul nu a reușit să facă dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție, acesta beneficiind în continuare de prezumția de legalitate și temeinice instituită de lege în favoarea sa.

Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.

Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectare tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).

Pe de alta parte a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.

Instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal . – OP nr._/22.05.2013, reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu cu privire la fapta săvârșită. D. fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că fapta nu corespunde adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În cauză, petentul nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de contravenție. Instanța va înlătura declararația martorului A. A., instanța apreciind susținerile sale părtimitoare și menite să conducă a înlăturarea amenzii aplicate prietenului său.

Față de cele expuse, instanța apreciază că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale faptei contravenționale prevăzute de art. 3 pct. 23 din Legea 61/1991, iar conduita petentului se situează în sfera ilicitului contravențional, ce constituie temei al răspunderii contravenționale.

Având în vedere cele consemnate anterior și faptul că nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului-verbal contestat sau a unei cauze care să înlăture caracterul contravențional al faptei, instanța constată că procesul-verbal contestat se bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

Referitor la individualizarea sancțiunilor, instanța va avea în vedere criteriile prevăzute de art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Instanța apreciază că fapta petentului are un grad de pericol social redus. Dată fiind situația de fapt reținută și gradul de pericol social minim al faptei contravenționale, instanța apreciază că sancțiunea aplicată de agentul constatator nu îndeplinește cerința proporționalității în sensul art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța considerând că poate fi atins scopul sancțiuni și fără aplicarea unei amenzi.

Față de împrejurarea că sancțiunea contravențională trebuie să aibă, în principal, scop educativ și în plan secund coercitiv, va dispune înlocuirea amenzii cu sancțiunea avertismentului. Instanța atrage atenția petentului cu privire la obligația fiecărui cetățean de a consuma băuturi alcoolice numai în locurile special amenajate..

În temeiul dispozițiilor art. 453 Cod procedură civilă și în concordanță cu principiul disponibilității, instanța va constat că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul B. A., CNP_, cu domiciliul în Iași ., ., . Iași, în contradictoriu cu intimata Poliția L. a Municipiului Iași, cu sediul în ., județul Iași, împotriva procesului verbal cu .-OP nr._/22.05.2013.

Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 100 lei, aplicată petentului prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției .-OP nr._/22.05.2013 cu sancțiunea contravențională a avertismentului

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea depunându-se la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședința publică din 05 februarie 2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

4Ex./11._

Red./Tehnored. M.N.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Plângere contravenţională. Sentința nr. 1661/2014. Judecătoria IAŞI